ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 la Curtea de Apel București,

reclamanții E.G.I., D.M.I., A.I.A., B.A., G.S., I.M.C., T.M., B.N., S.E.L., V.L.

și Ț.F.O. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., Arhivele

Naționale, și M.E.F., obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând

primă de concediu pentru perioadele indicate, aferente timpului lucrat,

obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă în proiectul de buget, fondurile

necesare plății primelor de concediu iar pârâtul M.E.F. să includă în buget,

fondurile necesare plății primelor de concediu cuvenite, actualizate cu

indicele de inflației, de la data nașterii dreptului, până la data plății

efective.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și că potrivit Legii nr. 188/1999

au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu

salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, aplicarea acestei

prevederi fiind suspendată succesiv, prin legi anuale ale bugetului de stat.

Reclamanții au mai arătat că, suspendarea acordării drepturilor privind prima

de concediu este nelegală, că nu este vorba de prescripția acordării dreptului,

termenul de prescripție, fiind de asemenea suspendat.

Pârâtul M.E.F. prin

întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe

fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. nr. 365 din

6 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanții E.G.I., D.M.I.,

A.I.A., B.A., G.S., I.M.C., T.M., B.N., S.E.L., V.L. și Ț.F.O. în

contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., Arhivele Naționale, și M.E.F.

A obligat pârâții să plătească

reclamanților, drepturile bănești reprezentând primă de concediu pentru

perioadele indicate, conform timpului efectiv lucrat, actualizate cu indicele

de inflație, la data plății.

În motivarea soluției s-a

reținut că, acțiunea este întemeiată, întrucât reclamanții în calitate de

funcționari publici ai pârâtei - instituții publice, în perioadele arătate aveau

potrivit Legii nr. 188/1999, dreptul la acordarea primei de concediu, iar suspendarea

acordării acestui drept nu a echivalat cu pierderea dreptului.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de M.E.F. a fost respinsă, reținându-se că, potrivit

H.G. nr. 208/2005,acest pârât gestionează bugetul de stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâtul M.E.F., invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive a ministerului, întrucât nu există identitate între persoana celui

chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, întrucât

primele de concediu derivă dintr-un raport de serviciu al cărui subiect este M.E.F.,

fiind lipsit de relevanță faptul că, M.E.F. elaborează proiectul bugetului de

stat. A mai susținut recurentul că în cauză sunt drepturi salariale de personal

care nu pot fi plătite decât de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator

principal de credite pentru aceste drepturi.

În subsidiar, pe fondul

cauzei, recurentul a invocat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 146/2007,

potrivit cărora, personal din sectorul bugetar, căruia nu i s-au acordat

primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească

aceste drepturi eșalonat în anul 2008.

Examinând cauza în raport cu

criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru următoarele considerentele:

Curtea reține că, situația

de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamanții având calitatea

de funcționar public în cadrul M.I.R.A., Arhivele Naționale, fiindu-le pe

deplin aplicabile prevederile art. 33 (2) devenit art. 34 din Legea nr. 188/1999,

potrivit cărora aceștia au dreptul la plecarea în concediu, la o primă de

concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Instanța de fond a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată

a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat

nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept

sau interes legitim.

Or recurentul nu a emis niciun

act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților într-un drept

sau într-un interes legitim al acestora.

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății

primelor de concediu, cuvenite reclamanților - angajați în cadrul altui

minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanți și ceilalți

pârâți.

Curtea nu se va mai referi

și la motivul de recurs subsidiar a cărui analiză a devenit inutilă, în raport cu

admiterea primei critici.

În consecință, Curtea va

admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea față de pârâtul M.E.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F.

împotriva sentinței civile nr. 365 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul M.E.F., ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.