ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2010

Asupra

recursurilor penale de față:

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

plângerea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia,

petiționarii G.P. și G.E. au solicitat desființarea rezoluției adoptată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 597/P/2009 și

trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimatului T.S., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 192 alin. (1) C. pen.

În motivarea plângerii, petiționarii au

arătat, în esență, că soluția parchetului se întemeiază pe un probatoriu

insuficient și greșit administrat, iar descoperirea unor împrejurări noi,

necunoscute, impun reluarea procedurilor de urmărire penală. Au precizat că doi

agenți de poliție aflați în subordinea intimatului, au intrat abuziv în imobilul

lor, încălcându-le dreptul la intimitate.

Prin sentința penală nr. 104 din 24

septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarii G.P. și G.E. împotriva

rezoluției nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, cu obligarea acestora la plata sumei de 50 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimatul T.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (1) C. pen.

Cu ocazia adoptării rezoluției, s-a

reținut de către parchet că în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, urmare a plângerii formulate de numiții G.P. și G.E.

s-au efectuat acte de cercetare penală față de intimatul T.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 246 C.

pen. S-a reclamat faptul că la data de 16 august 2007, polițistul și trei

lucrători din cadrul Poliței Sibiu au pătruns în locuința persoanelor vătămate

împreună cu R.V., fără a avea autorizația necesară, le-a interzis apropierea de

ușa imobilului și au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând și pe

data de 17 august 2007. In cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. și în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. în ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.

Această soluție de netrimitere în

judecată a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr.

103 din 9 septembrie 2008 și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, prin decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008.

Examinând probele administrate în cauză,

instanța de fond a reținut că nu există nici un temei legal de reluare a

cercetărilor penale, fiind incident principiul non bis in idem, iar prin

pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive într-o cauză având ca obiect

plângere împotriva soluției dispusă de procuror, s-a apreciat că rezoluția nr. 86/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de

lucru judecat.

În drept, s-a constatat incidența

dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) și

j) C. proc. pen.

Prin rezoluția emisă de procurorul general

la 12 august 2009 în dosarul nr. 681/II/2/2009 a fost respinsă plângerea

formulată de petiționarii G.P. și G.E. împotriva rezoluției sus amintite.

In motivarea acesteia rezoluții s-a

reținut că prin sentința penală nr. 103 din 09 septembrie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia și decizia penală nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, dispusă în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., persoana în

privința căreia, judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul

să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită

pentru aceeași faptă, cu excepția situației în care s-au descoperit fapte sau

împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, ceea ce

nu este cazul.

S-a mai reținut de instanța de fond că

procurorul de caz a depus toate diligentele conferite de lege pentru a-și forma

o convingere clară și obiectivă asupra faptelor expuse de petiționari, că în

mod corect s-a apreciat de către parchet că existența unei hotărâri definitive

prin care s-a statuat asupra acuzațiilor aduse, impune soluția de neîncepere a

urmăririi penale, iar aspectele invocate de petiționară reprezintă o reiterare

a acuzațiilor aduse în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 86/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

De asemenea, s-a mai reținut că actele

premergătoare nu au confirmat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, intimatul nedepășindu-și prerogativele

conferite de lege și de statutul său de polițist, iar în ce privește

infracțiunea de violare de domiciliu, ansamblul actelor de la dosar confirmă

lipsa oricărei posibilități a intimatului de a realiza o pătrundere tară drept,

atâta vreme cât numitul R.V. îi prezentase cartea de identitate din care

reieșea că domiciliul său era la acea adresă.

Împotriva hotărârii instanței de fond au

declarat recurs petiționarii G.P. și G.E., solicitând trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului,

se constată că petiționarii G.P. și G.E. au formulat o primă plângere împotriva

intimatului T.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin.

(1) C. pen. și art. 246 C. pen., susținând că la data de 16 august 2007,

împreună cu alți trei lucrători de poliție au pătruns fără drept în locuința

lor și au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând și la data de 17

august 2007.

Această plângere a format obiectul

dosarului nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția procurorului fiind

menținută prin sentința penală nr. 103 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, definitivă prin decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La data de 22 iunie 2009, petiționarii

au formulat o nouă plângere la Inspectoratul General al Poliției Române prin

care reclamă comportamentul abuziv al subcomisarului de poliție T.S. din cadrul

I.PJ. Sibiu, din data de 16 august 2007. Plângerea a fost trimisă spre

competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

formând obiectul dosarului nr. 597/P/2009, în care s-au efectuat acte

premergătoare urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192

alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (11)

C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre

definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea

penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi

ce nu

au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre

cazurile

prevăzute de art. 10.

Având în vedere aceste dispoziții, în

mod corect, procurorul a constatat că nu există temei legal pentru reluarea

cercetărilor penale și a apreciat că rezoluția nr. 89/P/2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de lucru judecat, dispunând

neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.S. sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (1) C. pen.

Reținând că plângerea formulată de

petiționari reprezintă o reiterare a acuzațiilor aduse în plângerea ce a făcut

obiectul dosarului nr.86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia și care s-a finalizat cu o soluție de neurmărire, menținută de instanțele

de judecată, instanța de fond a constatat că nuanțările făcute de către

petiționari nu justifică trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale, pronunțând

astfel o hotărâre legală și temeinică.

Ca atare, recursurile declarate de

petiționari apar ca nefondat și în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc.

pen. urmează a fi respinse.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de petiționarii G.P. și G.E. împotriva sentinței penale nr. 104 din

24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă fiecare recurent petiționar la plata

sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 1 februarie 2010.