ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2010

Asupra recursurilor penale de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, petiționarii G.P. și G.E. au solicitat desființarea rezoluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 597/P/2009 și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului T.S., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerii, petiționarii au arătat, în esență, că soluția parchetului se întemeiază pe un probatoriu insuficient și greșit administrat, iar descoperirea unor împrejurări noi, necunoscute, impun reluarea procedurilor de urmărire penală.

Au precizat că doi agenți de poliție aflați în subordinea intimatului, au intrat abuziv în imobilul lor, încălcându-le dreptul la intimitate. Prin sentința penală nr. 104 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarii G.P. și G.E. împotriva rezoluției nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu obligarea acestora la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 597/P/2009 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.S.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (1) C. pen. Cu ocazia adoptării rezoluției, s-a reținut de către parchet că în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, urmare a plângerii formulate de numiții G.P. și G.E. s-au efectuat acte de cercetare penală față de intimatul T.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen. S-a reclamat faptul că la data de 16 august 2007, polițistul și trei lucrători din cadrul Poliței Sibiu au pătruns în locuința persoanelor vătămate împreună cu R.V., fără a avea autorizația necesară, le-a interzis apropierea de ușa imobilului și au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând și pe data de 17 august 2007. In cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. Această soluție de netrimitere în judecată a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 103 din 9 septembrie 2008 și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008. Examinând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că nu există nici un temei legal de reluare a cercetărilor penale, fiind incident principiul non bis in idem, iar prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive într-o cauză având ca obiect plângere împotriva soluției dispusă de procuror, s-a apreciat că rezoluția nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de lucru judecat.

În drept, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) și j) C. proc. pen. Prin rezoluția emisă de procurorul general la 12 august 2009 în dosarul nr. 681/II/2/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petiționarii G.P. și G.E. împotriva rezoluției sus amintite. In motivarea acesteia rezoluții s-a reținut că prin sentința penală nr. 103 din 09 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia și decizia penală nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 C. proc.

pen., persoana în privința căreia, judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, cu excepția situației în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, ceea ce nu este cazul. S-a mai reținut de instanța de fond că procurorul de caz a depus toate diligentele conferite de lege pentru a-și forma o convingere clară și obiectivă asupra faptelor expuse de petiționari, că în mod corect s-a apreciat de către parchet că existența unei hotărâri definitive prin care s-a statuat asupra acuzațiilor aduse, impune soluția de neîncepere a urmăririi penale, iar aspectele invocate de petiționară reprezintă o reiterare a acuzațiilor aduse în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

De asemenea, s-a mai reținut că actele premergătoare nu au confirmat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intimatul nedepășindu-și prerogativele conferite de lege și de statutul său de polițist, iar în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, ansamblul actelor de la dosar confirmă lipsa oricărei posibilități a intimatului de a realiza o pătrundere tară drept, atâta vreme cât numitul R.V. îi prezentase cartea de identitate din care reieșea că domiciliul său era la acea adresă. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs petiționarii G.P. și G.E., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Recursurile declarate sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că petiționarii G.P. și G.E. au formulat o primă plângere împotriva intimatului T.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen., susținând că la data de 16 august 2007, împreună cu alți trei lucrători de poliție au pătruns fără drept în locuința lor și au sustras mai multe bunuri, activitatea continuând și la data de 17 august 2007. Această plângere a format obiectul dosarului nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția procurorului fiind menținută prin sentința penală nr. 103 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia nr. 3856 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 22 iunie 2009, petiționarii au formulat o nouă plângere la Inspectoratul General al Poliției Române prin care reclamă comportamentul abuziv al subcomisarului de poliție T.S. din cadrul I.PJ. Sibiu, din data de 16 august 2007. Plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, formând obiectul dosarului nr. 597/P/2009, în care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (11) C. proc.

pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10. Având în vedere aceste dispoziții, în mod corect, procurorul a constatat că nu există temei legal pentru reluarea cercetărilor penale și a apreciat că rezoluția nr. 89/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a intrat sub autoritate de lucru judecat, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.S.

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 192 alin. (1) C. pen. Reținând că plângerea formulată de petiționari reprezintă o reiterare a acuzațiilor aduse în plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr.86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și care s-a finalizat cu o soluție de neurmărire, menținută de instanțele de judecată, instanța de fond a constatat că nuanțările făcute de către petiționari nu justifică trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică. Ca atare, recursurile declarate de petiționari apar ca nefondat și în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii G.P. și G.E. împotriva sentinței penale nr. 104 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă fiecare recurent petiționar la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.