ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 481/2013

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4179/270/2012, contestatorul SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații D.V. și BEJ B.J. anularea Somației nr. 101/2012 și a Procesului verbal nr. 101/2012 emise de BEJ B.J., anularea Raportului de expertiză judiciară extracontabilă din data de 27 iulie 2012 întocmit de M.O.G. și anularea adreselor de înființare a popririi emise de BEJ B.J.

nr. 84- 127/2012 către BCR și înregistrată sub nr. 47615 la 1 august 2012 și nr. 128- 149/2012 către BCR și înregistrată sub nr. 47618 la 1 august 2012. Judecătoria Onești, prin Sentința civilă nr. 2928 de la 27 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București, cu motivarea că, în ciuda afirmațiilor intimaților, împrejurarea că această instanță a fost cea care a încuviințat executarea silită nu prezintă relevanță sub aspectul menținerii competenței instanței inițiale, ca instanță de executare, pe tot parcursul executării silite, în condițiile art. 373 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 16994 de la 2 noiembrie 2012, Judecătoria sectorului 3 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Onești, reținând că această instanță nu este competentă a soluționa prezentul dosar, nefiind instanță de executare, care, în speța de față, este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se realizează executarea, respectiv Judecătoria Onești. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Onești, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 400 C. proc.

civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, regula de competență prevăzută de articolul anterior menționat constituind o excepție de la regula înscrisă în art. 2 C. proc. civ. referitoare la competența după valoare. În materia popririi, în lipsa unui text de lege special, sunt aplicabile dispozițiile art. 400 coroborate cu art. 373 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite". Din dispozițiile legale incidente, rezultă că, în speța dedusă judecății, instanța competentă să soluționeze contestația având ca obiect anularea anumitor acte emise în cadrul procedurii de executare silită este instanța de executare, respectiv Judecătoria Onești, aceasta fiind cea care a încuviințat executarea silită și în circumscripția căreia se realizează executarea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013. Procesat de GGC - DG