ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 481/2013

Prin acțiunea

introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4179/270/2012,

contestatorul SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații D.V. și BEJ

B.J. anularea Somației nr. 101/2012 și a Procesului verbal nr. 101/2012 emise

de BEJ B.J., anularea Raportului de expertiză judiciară extracontabilă din data

de 27 iulie 2012 întocmit de M.O.G. și anularea adreselor de înființare a

popririi emise de BEJ B.J. nr. 84- 127/2012 către BCR și înregistrată sub nr.

47615 la 1 august 2012 și nr. 128- 149/2012 către BCR și înregistrată sub nr.

47618 la 1 august 2012.

Judecătoria Onești,

prin Sentința civilă nr. 2928 de la 27 septembrie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive, invocate din oficiu și a declinat

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București, cu

motivarea că, în ciuda afirmațiilor intimaților, împrejurarea că această

instanță a fost cea care a încuviințat executarea silită nu prezintă relevanță

sub aspectul menținerii competenței instanței inițiale, ca instanță de

executare, pe tot parcursul executării silite, în condițiile art. 373 C. proc.

civ.

Prin Sentința civilă

nr. 16994 de la 2 noiembrie 2012, Judecătoria sectorului 3 a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Onești,

reținând că această instanță nu este competentă a soluționa prezentul dosar,

nefiind instanță de executare, care, în speța de față, este judecătoria în a

cărei circumscripție teritorială se realizează executarea, respectiv

Judecătoria Onești.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în

temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență

stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei

Onești, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 400 C.

proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare,

regula de competență prevăzută de articolul anterior menționat constituind o

excepție de la regula înscrisă în art. 2 C. proc. civ. referitoare la

competența după valoare.

În materia popririi,

în lipsa unui text de lege special, sunt aplicabile dispozițiile art. 400

coroborate cu art. 373 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „instanța de

executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă

contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul

executării silite".

Din dispozițiile

legale incidente, rezultă că, în speța dedusă judecății, instanța competentă să

soluționeze contestația având ca obiect anularea anumitor acte emise în cadrul

procedurii de executare silită este instanța de executare, respectiv

Judecătoria Onești, aceasta fiind cea care a încuviințat executarea silită și

în circumscripția căreia se realizează executarea.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza

spre competentă soluționare Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG