ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5567/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5567/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 5 ianuarie 2010, reclamantul C.P.,

care a fost judecător la Judecătoria Roman până la data de 1 august 2006, a

chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, Tribunalul Neamț, Casa Județeană de Pensii Neamț, Casa Națională

de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând obligarea Tribunalului Neamț la eliberarea unei adeverințe

pentru actualizarea pensiei de serviciu în care să se includă sporul de

confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu

data de 1 august 2006, la zi, pe care să o comunice pârâtei Casa Județeană de

Pensii Neamț; obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Neamț la emiterea unei

noi decizii de stabilire a pensiei de serviciu, pe baza adeverinței ce urmează

a fi eliberată de către Tribunalul Neamț și la plata pensiei astfel stabilită,

începând cu data de 1 august 2006, în cuantum actualizat cu indicele de

inflație, calculat de la data scadenței și până la momentul achitării efective;

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la includerea în bugetul de

stat alocat pentru Casa Județeană de Pensii Neamț a sumelor necesare

actualizării pensiei de serviciu începând cu data de 1 august 2006.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț, prin Sentința civilă nr. 744/c/2010,

pronunțată în Dosarul nr. 11/103/2010 al Tribunalului Neamț, a respins, ca

nefondate, excepțiile lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministerul Finanțelor

Publice, a prematurității acțiunii, invocată de pârâta Casa Națională de Pensii

și alte drepturi de Asigurări Sociale.

A admis acțiunea

modificată formulată de reclamantul C.P. și a obligat pârâtul Tribunalul Neamț

să elibereze reclamantului o adeverință pentru actualizarea pensiei de serviciu

în care să includă și sporul de confidențialitate de 15% calculat la

indemnizația brută lunară, începând cu data de 1 august 2006 la zi, pe care să

o comunice Casei Județene de Pensii Neamț; a obligat pârâta Casa Județeană de

Pensii Neamț la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei de serviciu

pentru reclamant, pe baza adeverinței la a cărei eliberare a fost obligat

Tribunalul Neamț, pensia astfel stabilită urmând a fi plătită reclamantului în

cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței, 1 august 2006

și până la momentul achitării efective; i-a obligat pe pârâții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice să

includă în bugetul de stat alocat pentru Casa Județeană de Pensii Neamț sumele

necesare actualizării pensiei de serviciu, începând cu data de 1 august 2006.

Împotriva hotărârii

au promovat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț în

numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Casa

Județeană de Pensii Neamț.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia nr. 1208 din 25 octombrie 2010 a respins, ca nefondat,

recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Neamț; a admis recursurile formulate de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești și Casa Județeană de Pensii Neamț, a modificat în parte Sentința

civilă nr. 744 din 18 iunie 2010 a Tribunalului Neamț în sensul că a respins,

ca nefondată, acțiunea.

Referitor la recursul

Direcției Generale a Finanțelor Neamț în numele și pentru Ministerul Finanțelor

Publice, Curtea a reținut că acesta este nefondat, în raport de dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele Publice care prevăd atribuții

exprese cu privire la pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale

legilor de rectificare bugetară, ale actelor normative privind aprobarea

contului general de execuție, precum și în raport de prevederile art. 8 din

H.G. nr. 1275/2005, conform cărora drepturile de pensie ale

intimatului-reclamant se suportă de la bugetul de stat, doar diferența dintre

cuantumul pensiei de serviciu și cuantumul pensiei din sistemul public fiind

suportată din bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familie.

Referitor la

celelalte 3 recursuri formulate, acestea au fost constatate în parte întemeiate

sub aspectul chestiunilor ce țin de fondul litigiului, fiind înlăturate

susținerile din recurs referitoare la lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Justiției, a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și a prescripției dreptului la acțiune.

Curtea a reținut că

Ministerul Justiției poate sta în judecată în litigiul de față, în contextul în

care, conform art. 18 lit. a) din Anexa I la H.G. nr. 1275/2005 de aprobare a

Normelor de aplicare a Legii nr. 303/2004, republicată, recurentului, în

calitate de instituție la nivel central al Statului, îi sunt transmise de către

CNPAS listele cu titularii pensiilor de serviciu, aflați în plată, la rândul

său, acesta având obligația de a comunica adeverințele nominale întocmite de

unitățile din subordine în scopul actualizării pensiilor de serviciu CNPAS,

respectiv către casele județene de pensii, atribuție, de altfel, recunoscută de

acesta prin însăși motivele de recurs.

Curtea a statuat că

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale are calitate procesuală

pasivă, în temeiul art. 8 din H.G. 1275/2005, conform căruia diferența dintre

cuantumul pensiei de serviciu și cuantumul pensiei din sistemul public, precum

și pensia menționată la art. 82 alin. (2) din lege se suportă de la Bugetul de

Stat prin Bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Cu privire la

excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată atât de

recurentul Ministerul Justiției cât și de recurenta Casa județeană de Pensii

Neamț, critica a fost înlăturată, în contextul în care obiectul principal al

acțiunii îl constituie obligația de a face, acțiune căreia nu îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 8 din Decretul nr.

167/1968, respectiv ale art. 283 C. muncii.

Referitor la fondul

litigiului, instanța de recurs a reținut că soluția primei instanțe s-a

întemeiat pe o greșită aplicare a legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată, judecătorii și

procurorii beneficiază de pensie de serviciu la îndeplinirea condițiilor

legale, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de

încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar, după caz și sporurile

avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Dispozițiile art. 85

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, menționează că pensiile de

serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se

majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate,

cu luarea, în considerare, în procent a sporurilor intrate în baza de calcul la

calcularea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.

Din modul de

redactare a acestor texte normative, rezultă că, stabilirea, respectiv

reactualizarea pensiilor de serviciu, nu se poate efectua decât în baza unor

dispoziții normative, sau în situația refuzului recunoașterii unor drepturi de

natură salarială, au relevanță în determinarea cuantumului pensiei în baza unor

hotărâri judecătorești, care să le recunoască aceste drepturi.

Curtea a constatat

că, în speță, intimatul-reclamant s-a pensionat la 1 august 2006, dată la care,

sporul de confidențialitate de 15% nu era prevăzut de actele normative ce

reglementau salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și a

altor categorii profesionale din sistemul justiției (Legea nr. 50/1996, O.G.

nr. 83/2000, Legea nr. 56/1996, O.G. nr. 177/2002). Acest spor a fost

recunoscut judecătorilor și procurorilor, urmare a unor acțiuni de chemare în

judecată prin hotărâri judecătorești irevocabile, confirmate și prin Decizia

nr. 46/2008 a ICCJ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii,

dreptul pretins fiind consacrat legislativ abia odată cu apariția Legii nr. 330

din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice.

În atare situație

Curtea a conchis că, în lipsa unui cadru normativ care să prevadă pentru

judecătorii și procurorii în funcție sporul de confidențialitate de 15% din

indemnizația de încadrare brută lunară, precum și în absența unei hotărâri

judecătorești prin care să se recunoască acest drept intimatului-reclamant

(căruia în recurs i s-au solicitat relații cu privire la existența unei astfel

de hotărâri) solicitarea acestora de reactualizare a pensiei de serviciu cu

sporul în cauză, este lipsită de temei legal.

Invocarea de către

intimatul-reclamant a Deciziei nr. 46/2008 a ICCJ, pronunțată în soluționarea

recursului în interesul legii, decizie prin care se recunoaște dreptul

judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate la

încasarea sporului de confidențialitate, este lipsită de relevanță în cauză,

având în vedere faptul că deciziile în interesul legii sunt menite să dea o

dezlegare unitară unei probleme de drept soluționate diferit de instanțele

judecătorești, ele fiind obligatorie pentru instanțe în aceleași tipuri de

spețe, aceasta neputând nici crea și nici substitui norma juridică.

Având în vedere cele

anterior arătate, recursul Ministerului Justiției a fost admis.

Pentru aceleași

considerente și subsecvent admiterii recursului Ministerului Justiției, au fost

apreciate ca fiind întemeiate în parte și recursul promovat de recurenta Casa

Județeană de Pensii Neamț, cererea de obligare a acesteia la emiterea unei

decizii de actualizare a pensiei de serviciu, în absența adeverinței prevăzute

de art. 19 din H.G. nr. 1275/2005 privind Normele de aplicarea Legii nr.

303/2004 republicată, fiind nefondată precum și cel al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, obligația alocării sumelor necesare

actualizării pensiei de serviciu, rămânând fără suport legal.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul C.P., solicitând anularea

acesteia și rejudecarea recursului, motivat de faptul că decizia atacată este

contrară Deciziei civile nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău.

Învestită cu

soluționarea cererii de revizuire Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin

Decizia nr. 481 din 18 martie 2013, față de motivul de revizuire invocat-dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale în

soluționarea cererii, invocate din oficiu, și a declinat în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a acuzei.

Astfel învestită, Înalta

Curte, la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013 a supus dezbaterii,

din oficiu, inadmisibilitatea căii de atac în raport de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ..

Înalta Curte reține

caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Dispozițiile art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește

în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și

temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre

a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în

caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Totodată,

posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este

condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se

fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis

a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în

sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

În prezenta cauză, nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece revizuentul

pretinde că hotărârea, atacată prin prezenta cale de atac extraordinară, este

potrivnică Deciziei nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Din perspectiva

existenței triplei identități (obiect, părți, cauză), impusă de norma invocată

ca temei al cererii de retractare, Înalta Curte constată că această condiție nu

este îndeplinită.

Părțile nu sunt

identice în litigiile invocate ca fiind contrare.

Astfel, în litigiul

soluționat prin Decizia nr. 1208 din 25 octombrie 2010 de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze cu minori, conflicte de muncă, asigurări sociale părți au

fost revizuentul și intimații Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Casa Județeană de

Pensii Neamț, Tribunalul Neamț, Casa Națională de Pensii Publice.

În litigiul

soluționat prin Decizia nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale au fost alte părți, respectiv reclamanta C.L. și intimații Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Justiției, Casa Județeană de Pensii Neamț, Tribunalul Neamț, Casa

Națională de Pensii Publice.

Motivul de revizuire

invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleași părți, condiție care nu

se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în

cadrul cărora revizuentul să fi fost participant și să fi obținut o soluție

contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.

Nici sub aspectul obiectului

nu există identitate, întrucât prin decizia atacată revizuentul-reclamant a

solicitat actualizarea pensiei de serviciu în care să se includă sporul de

confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu

data de 1 august 2006, la zi, iar în decizia presupus contrară, reclamanta C.L.

a solicitat să i să plătească sporul de confidențialitate de 15% calculat la

indemnizația brută lunară pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 august 2009 și

pe viitor.

Așadar, nu poate fi

vorba despre același obiect (atât ca obiect material cât și drept subiectiv),

întrucât părțile reclamante din cele două litigii au tins la valorificarea

propriilor drepturi bănești, care ar putea fi considerate similare dar nu sunt

identice.

Prin urmare, nu este

îndeplinită condiția identității de părți și obiect, care configurează puterea

de lucru judecat, între hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul de față și

cele din litigiul anterior având ca parte reclamantă pe C.L.

Aplicarea diferită a

dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare, ar releva doar premisele

unei jurisprudențe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în

condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în consecință, nu poate fi cenzurată

de prezenta instanță.

Sub aspectul

admisibilității cererii de revizuire este irelevant aspectul invocat de

revizuent, anume faptul că pricinile soluționate prin hotărârile judecătorești

menționate au avut același cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect

diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea autorității de lucru judecat

a vreuneia dintre ele.

Fiind vorba de

pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în

realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește

reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu

pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de

lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub

motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea

revizuirii.

Așa fiind, pentru

considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că

nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, cererea de revizuire nu este

admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva

Deciziei civile nr. 1208 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM