ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 aprilie 2006,

reclamanta SC

A.N. București a chemat în judecată pârâta R.A.D.E.T.

solicitând ca în baza sentinței ce

se va pronunța să fie obligată

la plata sumei de 1.905.394,84 lei majorări de

întârziere

pentru nedecontarea la termen a contravalorii serviciului de alimentare cu apă

aferentă facturilor emise în perioada 8 august 2002 - 24 mai 2005;

32.872.599,90 lei reprezentând contravaloarea serviciului de canalizare,

aferent facturilor emise în perioada 13 martie 2003 - 10 august 2005;

10.022.754,29 lei cu titlu de majorări de întârziere pentru neachitarea

serviciului de canalizare aferent facturilor emise în perioada 13 martie 2003 -

10 august 2007, majorări calculate pentru perioada 13 martie 2003 - 31

decembrie 2005 precum și cheltuieli de judecată.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea, pârâta fiind obligată la

plata sumei de 388.515,31 lei, reprezentând contravaloare servicii de

alimentare cu apă în perioada 21 aprilie 2003 - 22 mai 2007.

Pentru celelalte capete de cerere acțiunea a fost

respinsă ca prescrisă.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 211/2006 a

Tribunalului București s-a anulat H.C.G.M.B. nr. 267/2005 rămânând H.C.G.M.B. nr.

177/2005 ceea ce determină ca problema contravalorii serviciilor de canalizare

să rămână în sarcina reclamantei față de utilizatorii direcți și nu față de

R.A.D.E.T. Prin Protocolul din 25 octombrie 2000 încheiat de părți s-a stabilit

că A.N. va factura clienților săi serviciul de canalizare și pentru apă caldă

de consum pe baza volumelor de apă caldă de consum transmise de R.A.D.E.T.

Sub aspectul

obligării pârâtei la plata sumei de 10.022.754,29 Ron cu titlu de majorări de

întârziere calculate pentru neachitarea contravalorii serviciului de canalizare

aferentă facturilor emise în perioada 13 martie 2003 - 10 august 2005,

majorările de întârziere fiind un accesoriu față de debitul principal, s-a

respins și acest capăt de cerere accesoriu.

În legătură cu primul capăt de

cerere respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.905.394,84 Ron,

reprezentând majorări de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a

contravalorii serviciilor de alimentare cu apă aferentă facturilor emise în

perioada 8 februarie 2002 -24 mai 2005 s-a constatat prescris dreptul la

acțiune în sens material pentru perioada 8 februarie 2002 - 21 aprilie 2004.

Pe fondul

primului capăt de cerere tribunalul a reținut că acesta este întemeiat în parte

reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 32/2002 potrivit

căruia persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor publice de apă

și de canalizare sunt obligate să achite

contravaloarea

facturilor reprezentând serviciile primite în termen de 30 de zile

calendaristice de la data emiterii facturii.

Împotriva

acestei sentințe a promovat apel reclamanta care critică admiterea prescripției

dreptului material la acțiune pentru toate cele 3 capete de cerere, excepție

admisă prin încheierea din 21 iunie 2006.

De asemenea

apelanta consideră că prescripția dreptului material la acțiune a fost

suspendată pentru perioada 6 februarie 2006 - 20 februarie 2006, perioadă în

care s-a încercat soluționarea cauzei pe cale amiabilă conform art. 720

1

C. proc. civ.

Motivul de suspendare

invocat a intervenit înainte de împlinirea prescripției pentru toate facturile

emise cu mai puțin de 6 luni înainte de împlinirea termenului respectiv.

S-a considerat de

asemenea că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind

plata sumei de 32.877.599,90 lei reprezentând contravaloarea serviciului de

canalizare aferent facturilor emise în perioada 13 martie 2003 - 10 august

2005, întrucât abia după aprobarea prin H.C.G.M.B. nr. 157/2005 a

Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare

cu apă și canalizare a avut temei legal pentru a factura direct clienților

serviciul de canalizare aferent apei calde menajere deservite.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 225 din 23 aprilie 2008 a

respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod corect s-a admis

excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât în speță nu a intervenit o

cauză de suspendare sau întrerupere a prescripției dreptului material la

acțiune, aceste cauze fiind expres și limitativ prevăzute de art. 16 și art. 17

din Decretul nr. 167/1958, invocarea procedurii prealabile nefiind o cauză de

suspendare sau întrerupere a prescripției.

S-a mai

reținut că nu s-a făcut dovada unor plăți parțiale în contul creanței

solicitate pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 16 lit. c) din

Decretul nr. 167/1958 cu efectele prevăzute de art. 17 din Decretul nr.

167/1958, context în care instanța de fond în mod corect a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune aferente perioadei 8 august 2002 -

21 aprilie 2003 conform încheierii din 21 iunie 2006.

Au fost înlăturate și

criticile privind plata serviciului de canalizare, motivat de faptul că

R.A.D.E.T. datorează serviciu de canalizare doar pentru

cantitatea

de apă livrată de SC A.N. pentru consumul propriu nu și pentru cantitatea de

apă folosită la prepararea apei calde menajere.

Ultimul motiv de apel

a vizat plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin concluziile

scrise, reclamanta-apelantă și-a rezervat dreptul de a le solicita printr-o

acțiune separată.

Cu petiția

înregistrată la data de 13 iunie 2008 reclamanta SC A.N. a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se

susține că în mod eronat s-a considerat că perioada de conciliere prealabilă nu

a fost considerată ca motiv de suspendare a cursului prescripției având în

vedere imposibilitatea juridică de a-și promova acțiunea.

De asemenea

se susține că în mod greșit s-a reținut că pârâta-intimată nu a recunoscut

niciodată dreptul pretins, întrucât prescripția a fost întreruptă cu fiecare

plată parțială.

Referitor la plata

sumei de 32.872.599,90 Ron reprezentând contravaloarea serviciului de

canalizare aferentă facturilor emise în perioada 13 martie 2003 - 10 august

2005, recurenta consideră că indiferent de destinația pe care a dat-o acestei

ape: utilizare pentru nevoi proprii sau pentru realizarea obiectului său de

activitate, era obligată să plătească și serviciul de canalizare întrucât abia

după aprobarea prin H.C.G.M.B. nr. 157/2005 a Regulamentului de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare a avut

temeiul legal pentru a factura direct clienților săi serviciul de canalizare

aferent apei calde menajere deversate.

În acest context se

impune și plata majorărilor de întârziere aferente facturilor emise pentru

serviciul de canalizare în perioada 13 martie 2003 -10 august 2005.

Recursul este nefondat.

Referitor la

prescripția dreptului material la acțiune, potrivit art. 16 lit. a) din

Decretul nr. 167/1958 constituie caz de întrerupere a prescripției

recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie.

Chiar dacă s-ar

admite faptul că termenele de prescripție încep să curgă de la datele indicate

de către recurenta-reclamantă în cererea de chemare în judecată, este de

observat că termenul de prescripție este împlinit anterior introducerii cererii

de chemare în judecată.

Pe de altă parte

cauzele de suspendare sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.

13 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții imperative și de strictă interpretare

ce nu pot fi extinse și la alte situații, cum ar fi îndeplinirea procedurii

prealabile de conciliere care nu se înscrie între aceste cazuri.

Încercarea de

conciliere directă nu are ca efect suspendarea cursului prescripției, deși ea

constituie un motiv de imposibilitate juridică a titularului dreptului la

acțiune de a formula cerere de chemare în judecată, întrucât nu poate acționa

înainte de parcurgerea acestei proceduri prealabile și de aceea a fost

asimilată, uneori, în practică, situației prevăzute de art. 13 lit. c) din

Decretul nr. 167/1958. Or, acest text este de strictă interpretare, ceea ce

înseamnă că se aplică numai în cazul litigiilor ce au ca obiect pretenții

rezultând dintr-un contract de transport până la rezolvarea reclamației

administrative.

Cu privire la

plata sumei de 32.872.599,90 Ron reprezentând contravaloarea serviciului de

canalizare aferentă facturilor emise în perioada 13 martie 2003 - 10 august

2005 se reține că indiferent dacă este o cesiune sau despre o novație (prin

schimbarea unui subiect al raportului juridic) operațiunea este supusă

principiului de drept potrivit căruia „nimeni nu poate transmite mai mult decât

ceea ce are".

Având în vedere că în

contractul comercial nr. 639/1997 se menționează în mod expres că face obiectul

contractului doar evacuarea apelor uzate din consumurile proprii ca urmare a

încheierii contractului de concesiune A.N. nu putea să dobândească mai mult

decât ceea ce a avut concedentul R.G.A.B.

În aceste

condiții rezultă că R.A.D.E.T. trebuie să plătească corespunzător cantității de

apă pe care aceasta o deversează, respectiv apa folosită pentru consumul

propriu, ceea ce s-a și plătit.

Mai mult, prin

Protocolul din 25 octombrie 2006 încheiat de părți s-a precizat expres că SC A.N.

SA București este furnizorul serviciilor publice de alimentare cu apă și

canalizare în Municipiul București și că facturează serviciul de canalizare și

pentru apă caldă de consum.

Față de cele arătate

văzând art. 312 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.N. BUCUREȘTI SA împotriva

deciziei comerciale nr. 225 din 23

aprilie

2008 a Curții de Apel București, secția a

VI

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.