ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 131

din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România; a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Baroului

Timiș; a respins acțiunea formulată de reclamantul T.V., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Timiș, Baroul Timiș

și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România; a respins

cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență

următoarele:

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliul Uniunii Naționale a

Barourilor din România, instanța a constatat că această

excepție a fost motivată prin faptul că acest consiliu este un

organ de conducere a profesiei, fără personalitate juridică.

î

n privința acestor

susțineri, instanța a constatat că, într-adevăr, Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România nu are personalitate

juridică, însă lipsa personalității juridice este

irelevantă sub aspectul calității procesuale a instituției respective.

î

nsă lipsa capacității de

folosință este o altă excepție, diferită de

excepția

lipsei

calității procesuale pasive, de vreme ce capacitatea de

folosință și calitatea procesuala sunt două condiții

distincte de exercițiu al acțiunii civile.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Baroului Timiș,

instanța a reținut că această excepție a fost

motivată prin faptul că acest consiliu este un organ de conducere al

Baroului Timiș, fără personalitate juridică.

Instanța a observat că

această excepție are o motivare similară aceleia invocată

de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui din

urmă pârât.

î

n aceste condiții,

instanța a precizat faptul că a respins această excepție,

iar argumentele invocate de instanță în soluționarea acelei

excepții sunt incidente și cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Baroului Timiș.

Cu privire la starea de fapt,

instanța a observat că reclamantul - domnul T.V. - are calitatea de

doctor în drept, calitate necontestată de către pârâți și

dovedită de reclamant prin diploma și atestatul depuse în copie

certificată la dosarul cauzei.

î

n această calitate, domnul T.V. a solicitat

Baroului Timiș, la

data de 18 august 2008, primirea în Baroul Timiș ca

avocat, conform art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Instanța de fond a mai

reținut faptul că la data de 2 octombrie 2008, reclamantul a

susținut un test privind cunoștințele privind organizarea

și exercitare a profesiei de avocat, iar prin hotărârea nr. 80 din 7

octombrie 2008 (atașată la fila 43 dosar), Consiliul Baroului

Timiș a respins cererea domnului T.V. de intrare în

profesia de avocat cu scutire de examen, cu

motivarea că reclamantul a dovedit

slabe cunoștințe

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat la testul

susținut la data de 2 octombrie 2008.

Prin decizia nr. 520 din 21

februarie 2009, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a

respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant

împotriva hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a Consiliului Baroului

Timiș.

Față de considerentele

expuse anterior și având în vedere dispozițiile legale incidente,

instanța a reținut că primirea în profesia de avocat cu scutire

de examen permitea Consiliului Baroului Timiș să verifice

cunoștințele reclamantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat.

î

n consecință,

instanța a reținut legalitatea obligării reclamantului de a

susține testul cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, fiind lipsit de relevanță, sub acest aspect, faptul că

susținerea testului nu este impusă de Legea nr. 51/1995, ci de

Statutul profesiei de avocat, în condițiile în care reclamantul nu a

invocat nelegalitatea dispozițiilor 21 alin. (2) din Statutul profesiei de

avocat și nici nu a solicitat anularea acestei reglementări pentru

eventuala neconformitate a acestuia cu Legea nr. 51/1995.

Cât privește metodologia de

examinare și de organizare a acestui test, instanța de fond a

reținut că nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de

avocat nu cuprind reglementări referitoare la privește metodologia de

examinare și de organizare a acestui test.

Așadar, în raport cu motivele

de nelegalitate invocate de domnul T.V. - respectiv lipsa afișării

cererii de primire în profesie la sediul Baroului Timiș, lipsa

supravegherii reclamantului cu prilejul susținerii testului de verificare

a cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de

avocat,

întârzierea înaintării

plângerii formulate de reclamant către Uniunea Națională a

Barourilor

din România - instanța a reținut legalitatea actelor contestate de

domnul T.V., respectiv a hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a

Consiliului Baroului Timiș și a deciziei nr. 520 din 21 februarie 2009

a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

î

n privința cererii

reclamantului de primire în profesia de avocat ca avocat definitiv, formulată

la ultimul termen de judecată, instanța a subliniat faptul că

această cerere nu a fost formulată către Baroul Timiș

și nu a făcut obiectul hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a

Consiliului Baroului Timiș și a deciziei nr. 520 din 21 februarie 2009

a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul T.V. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Se

arată în recurs că prima instanță nu s-a pronunțat pe

excepția privind lipsa calității de reprezentant a avocatului

care a reprezentat Uniunea Națională a Barourilor din România, parte

care nu are calitate procesuală în litigiu și deasemenea Curtea de

Apel nu a ținut cont de dispozițiile Legii nr. 51/1995, apreciind

incorect modalitatea în care s-a desfășurat textul prevăzut de

art. 21 din Statutul profesiei de avocat.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, reține

următoarele:

Conform art. 21 din Statutul

profesiei de avocat Consiliul Baroului poate verifica cunoștințele

solicitantului cu privire la organizarea și desfășurarea acestei

profesii.

Prin urmare, solicitantul este supus

unui test de verificare a cunoștințelor în profesia de avocat.

Recurentul s-a prezentat la acest

test, însă nu a corespuns din punct de vedere profesional, fiind

pregătit insuficient.

Prin urmare punctajul a fost foarte

slab, fapt pentru care Baroul (Consiliul Baroului) a hotărât respingerea

cererii sale de intrare în profesie cu scutire de examen.

Referitor la cererea

făcută de recurent la ultimul termen de judecată a fondului, de

primire în profesie ca și avocat definitiv, instanța fondului a

constatat în mod corect că aceasta nu a format obiectul Hotărârii nr.

80/2008, cea contestată în litigiu și nici a Deciziei nr. 520/2009 a

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 51/1995 la care face referire recurentul, nu pot fi confundate cu

instituția dobândirii calității de avocat definitiv - capitol

reglementat tot de art. 16 dar alin. (1)-(3) din Legea nr. 51/1995.

Recurentul fără

posibilitate de tăgadă nu a formulat o cerere de dobândire a

calității de avocat definitiv, ci o cerere de intrare în

avocatură cu scutire de examen.

Corect prima instanță a

apreciat că nu pot fi examinate condițiile de dobândire a

calității de avocat definitiv pentru recurent, cererea nefăcând obiectul

unei solicitări din partea sa către Baroul Timiș.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție în raport de aceste considerente

apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de T.V.,

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.V.

împotriva sentinței civile nr. 131 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.