ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 131 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Baroului Timiș; a respins acțiunea formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Timiș, Baroul Timiș și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, instanța a constatat că această excepție a fost motivată prin faptul că acest consiliu este un organ de conducere a profesiei, fără personalitate juridică. î n privința acestor susțineri, instanța a constatat că, într-adevăr, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România nu are personalitate juridică, însă lipsa personalității juridice este irelevantă sub aspectul calității procesuale a instituției respective. î nsă lipsa capacității de folosință este o altă excepție, diferită de excepția lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce capacitatea de folosință și calitatea procesuala sunt două condiții distincte de exercițiu al acțiunii civile.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Baroului Timiș, instanța a reținut că această excepție a fost motivată prin faptul că acest consiliu este un organ de conducere al Baroului Timiș, fără personalitate juridică. Instanța a observat că această excepție are o motivare similară aceleia invocată de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui din urmă pârât. î n aceste condiții, instanța a precizat faptul că a respins această excepție, iar argumentele invocate de instanță în soluționarea acelei excepții sunt incidente și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Baroului Timiș.

Cu privire la starea de fapt, instanța a observat că reclamantul - domnul T.V. - are calitatea de doctor în drept, calitate necontestată de către pârâți și dovedită de reclamant prin diploma și atestatul depuse în copie certificată la dosarul cauzei. î n această calitate, domnul T.V. a solicitat Baroului Timiș, la data de 18 august 2008, primirea în Baroul Timiș ca avocat, conform art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Instanța de fond a mai reținut faptul că la data de 2 octombrie 2008, reclamantul a susținut un test privind cunoștințele privind organizarea și exercitare a profesiei de avocat, iar prin hotărârea nr. 80 din 7 octombrie 2008 (atașată la fila 43 dosar), Consiliul Baroului Timiș a respins cererea domnului T.V.

de intrare în profesia de avocat cu scutire de examen, cu motivarea că reclamantul a dovedit slabe cunoștințe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat la testul susținut la data de 2 octombrie 2008. Prin decizia nr. 520 din 21 februarie 2009, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a Consiliului Baroului Timiș. Față de considerentele expuse anterior și având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța a reținut că primirea în profesia de avocat cu scutire de examen permitea Consiliului Baroului Timiș să verifice cunoștințele reclamantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

î n consecință, instanța a reținut legalitatea obligării reclamantului de a susține testul cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, fiind lipsit de relevanță, sub acest aspect, faptul că susținerea testului nu este impusă de Legea nr. 51/1995, ci de Statutul profesiei de avocat, în condițiile în care reclamantul nu a invocat nelegalitatea dispozițiilor 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și nici nu a solicitat anularea acestei reglementări pentru eventuala neconformitate a acestuia cu Legea nr. 51/1995. Cât privește metodologia de examinare și de organizare a acestui test, instanța de fond a reținut că nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu cuprind reglementări referitoare la privește metodologia de examinare și de organizare a acestui test.

Așadar, în raport cu motivele de nelegalitate invocate de domnul T.V. - respectiv lipsa afișării cererii de primire în profesie la sediul Baroului Timiș, lipsa supravegherii reclamantului cu prilejul susținerii testului de verificare a cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întârzierea înaintării plângerii formulate de reclamant către Uniunea Națională a Barourilor din România - instanța a reținut legalitatea actelor contestate de domnul T.V., respectiv a hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a Consiliului Baroului Timiș și a deciziei nr. 520 din 21 februarie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

î n privința cererii reclamantului de primire în profesia de avocat ca avocat definitiv, formulată la ultimul termen de judecată, instanța a subliniat faptul că această cerere nu a fost formulată către Baroul Timiș și nu a făcut obiectul hotărârii nr. 80 din 7 octombrie 2008 a Consiliului Baroului Timiș și a deciziei nr. 520 din 21 februarie 2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul T.V. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se arată în recurs că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția privind lipsa calității de reprezentant a avocatului care a reprezentat Uniunea Națională a Barourilor din România, parte care nu are calitate procesuală în litigiu și deasemenea Curtea de Apel nu a ținut cont de dispozițiile Legii nr. 51/1995, apreciind incorect modalitatea în care s-a desfășurat textul prevăzut de art. 21 din Statutul profesiei de avocat. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Conform art. 21 din Statutul profesiei de avocat Consiliul Baroului poate verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și desfășurarea acestei profesii.

Prin urmare, solicitantul este supus unui test de verificare a cunoștințelor în profesia de avocat. Recurentul s-a prezentat la acest test, însă nu a corespuns din punct de vedere profesional, fiind pregătit insuficient. Prin urmare punctajul a fost foarte slab, fapt pentru care Baroul (Consiliul Baroului) a hotărât respingerea cererii sale de intrare în profesie cu scutire de examen. Referitor la cererea făcută de recurent la ultimul termen de judecată a fondului, de primire în profesie ca și avocat definitiv, instanța fondului a constatat în mod corect că aceasta nu a format obiectul Hotărârii nr. 80/2008, cea contestată în litigiu și nici a Deciziei nr. 520/2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 la care face referire recurentul, nu pot fi confundate cu instituția dobândirii calității de avocat definitiv - capitol reglementat tot de art. 16 dar alin. (1)-(3) din Legea nr. 51/1995. Recurentul fără posibilitate de tăgadă nu a formulat o cerere de dobândire a calității de avocat definitiv, ci o cerere de intrare în avocatură cu scutire de examen. Corect prima instanță a apreciat că nu pot fi examinate condițiile de dobândire a calității de avocat definitiv pentru recurent, cererea nefăcând obiectul unei solicitări din partea sa către Baroul Timiș. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de aceste considerente apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de T.V., conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinței civile nr. 131 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.