ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5433/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului General – K.L.C. și a fost respinsă acțiunea reclamantului F.P.N. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția tardivității acțiunii și a fost respinsă ca tardivă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., G.G. și V.S.T.G. și D.G.F.P. Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului General este întemeiată față de obiectul cauzei, respectiv obligarea A.N.A.F.

la eliberarea cazierului administrativ, obligarea D.G.F.P. Timiș la reîncadrarea în funcția de conducere șef serviciu și obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a Procurorului General la plata daunelor morale și materiale. Întrucât între reclamant și pârâtul Procurorul General al României nu există un raport juridic, instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. În ceea ce privește excepția de tardivitate a acțiunii introductive, instanța de fond a constatat că această excepție este întemeiată cu privire la toate cele trei capete de cerere ale acțiuni reclamantului. Astfel, instanța a constatat că la solicitarea reclamantului de eliberare a cazierului administrativ, pârâta A.N.A.F.

a răspuns cu adresa din 31 iulie 2009, iar reclamantul a depus acțiunea la instanța de judecată la data de 30 aprilie 2010, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la reîncadrarea în funcția deținută, instanța a reținut că eliberarea reclamantului din funcția publică deținută a avut loc în cursul anului 2002, iar acțiunea a fost introdusă în anul 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege. Având în vedere faptul că petitele principale sunt tardive, instanța a reținut că petitul privind obligarea la plata daunelor materiale și morale este, de asemenea, tardiv. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., invocându-se încălcarea de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (5) C. proc. civ. Recurentul arată că împotriva judecătorului de fond care a judecat procesul la data de 17 iunie 2010 fără a-l fi citat și fără să-i comunice întâmpinările formulate în cauză a formulat plângere penală împotriva judecătorului. La dosar, intimații au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Curtea nu va reține motivele de nelegalitate invocate de recurent.

În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 85 C. proc. civ. privind obligativitatea citării pentru termenul din data de 17 iunie 2010 termen de soluționare a cauzei. Recurentul la termenul de judecată din data de 20 mai 2010 a fost prezent personal la proces și în ședința publică a luat termenul acordat în cunoștință conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ. neexistând obligația instanței de citare pentru termenele ulterioare recurentul neaflându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 153 alin. (2) C. proc. civ. În ședința de judecată din data de 20 mai 2010, instanța a comunicat recurentului cele două întâmpinări depuse la dosar conform mențiunilor din practicaua încheierii din 20 mai 2010. Curtea, verificând legalitatea sentinței atacate conform art. 304 1 C. proc.

civ., constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, cauza fiind corect soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Procurorul General al României și pe excepția tardivității acțiunii de ceilalți pârâți în raport de dispozițiile speciale prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.P.N. împotriva sentinței nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.