ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5433/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curții

de Apel Timișoara a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului

General – K.L.C. și a fost respinsă acțiunea reclamantului F.P.N. ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția

tardivității acțiunii și a fost respinsă ca tardivă acțiunea reclamantului formulată

în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.,

G.G. și V.S.T.G. și D.G.F.P. Timiș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

a Procurorului General este întemeiată față de obiectul cauzei, respectiv obligarea

A.N.A.F. la eliberarea cazierului administrativ, obligarea D.G.F.P. Timiș la reîncadrarea

în funcția de conducere șef serviciu și obligarea Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, și a Procurorului General la plata daunelor morale și materiale.

Întrucât între reclamant

și pârâtul Procurorul General al României nu există un raport juridic, instanța

a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

În ceea ce privește excepția

de tardivitate a acțiunii introductive, instanța de fond a constatat că această

excepție este întemeiată cu privire la toate cele trei capete de cerere ale acțiuni

reclamantului.

Astfel, instanța a constatat

că la solicitarea reclamantului de eliberare a cazierului administrativ, pârâta

A.N.A.F. a răspuns cu adresa din 31 iulie 2009, iar reclamantul a depus acțiunea

la instanța de judecată la data de 30 aprilie 2010, cu depășirea termenului prevăzut

de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la reîncadrarea

în funcția deținută, instanța a reținut că eliberarea reclamantului din funcția

publică deținută a avut loc în cursul anului 2002, iar acțiunea a fost introdusă

în anul 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Având în vedere faptul

că petitele principale sunt tardive, instanța a reținut că petitul privind obligarea

la plata daunelor materiale și morale este, de asemenea, tardiv.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se încălcarea

de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (5) C. proc. civ.

Recurentul arată că împotriva

judecătorului de fond care a judecat procesul la data de 17 iunie 2010 fără a-l

fi citat și fără să-i comunice întâmpinările formulate în cauză a formulat plângere

penală împotriva judecătorului.

La dosar, intimații au

formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea nu va reține motivele

de nelegalitate invocate de recurent.

În cauză nu au fost încălcate

dispozițiile art. 85 C. proc. civ. privind obligativitatea citării pentru termenul

din data de 17 iunie 2010 termen de soluționare a cauzei. Recurentul la termenul

de judecată din data de 20 mai 2010 a fost prezent personal la proces și în ședința

publică a luat termenul acordat în cunoștință conform art. 153 alin. (1) C.

proc. civ. neexistând obligația instanței de citare pentru termenele ulterioare

recurentul neaflându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 153 alin. (2)

C. proc. civ. În ședința de judecată din data de 20 mai 2010, instanța a comunicat

recurentului cele două întâmpinări depuse la dosar conform mențiunilor din practicaua

încheierii din 20 mai 2010.

Curtea, verificând legalitatea

sentinței atacate conform art. 304

1

C. proc. civ., constată că hotărârea

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, cauza fiind corect soluționată

pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Procurorul General al

României și pe excepția tardivității acțiunii de ceilalți pârâți în raport de dispozițiile

speciale prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.P.N. împotriva sentinței nr. 329 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.