ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 74 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.M.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F. Timiș; a respins acțiunea formulată de reclamantul T.V. în contradictoriu cu I.J.P.F. Timiș și O.M. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu I.G.P.F. și cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F.

Timiș că în acest litigiu are calitate procesuală pasivă instituția sau autoritatea administrativă competentă să dispună acordarea gradului de comisar șef de poliție, precum și competența să emită decizia de pensionare a reclamantului și să îi recalculeze pensia. Or, potrivit art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 I.J.P.F. Timiș nu este autoritatea administrativă competentă să acorde gradul profesional solicitat de reclamant competentă în acest sens aparținând ministrului administrației și internelor, la propunerea I.G.P.R. conform dispozițiilor sus amintite. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.M. s-a reținut că, acesta a fost chemat în judecată de reclamant, în calitate de șef al Biroului Resurse Umane din cadrul I.J.P.F.

Timiș, pentru neîntocmirea documentelor în termen legal pentru trimiterea propunerii de avansare în gradul de comisar șef de poliție și s-a constatat că acesta deși era încadrat pe postul sus amintit, își desfășura activitatea la D.J.P.F. Timișoara. În raport cu cele constatate și faptul că reclamantul nu a formulat o cerere în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care să oblige pârâtul la plata despăgubirilor solidar cu autoritatea publică pârâtă, judecătorul fondului a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtului O.M. Pe fondul cauzei s-a apreciat că reclamantul (comisar de poliție în rezervă) nu a făcut dovada că s-a adresat cu o cerere de avansare în grad, anterior datei de 30 iulie 2007, și nici ulterior, cererea acestuia fiind înregistrată după încetarea raporturilor de serviciu, respectiv după data de 13 februarie 2008. Or, în aceste condiții nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului I.J.P.F.

Timiș de nesoluționare a unei astfel de cereri, fără a fi în prealabil sesizată, mai ales că prin acțiunea de față, reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la întocmirea unui act sau unei documentații, ci numai recunoașterea dreptului la acordarea gradului de comisar șef, acordarea drepturilor bănești cuvenite și recalcularea drepturilor de pensie cu refacerea deciziei de pensionare. În termen legal, împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul T.V. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în motivarea ei a fost criticată soluția pronunțată atât cu privire la excepțiile invocate cât și cu privire la fondul cauzei.

În esență, recurentul a apreciat că instanța a interpretat și aplicat greșit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 întrucât una din obligațiile I.J.P.F. Timiș pe linie de management și resurse umane este aceea de a verifica redactarea la timp, avizarea și expedierea către I.G.P.F. București a propunerilor de acordare a gradelor profesionale; aceleași argumente cât și faptul că O.M. în calitate de comisar șef, era principalul responsabil cu redactarea și prezentarea către conducerea I.J.P.F. Timiș a propunerilor de acordare a gradelor profesionale sunt în opinia recurentului, de natură a reține calitatea procesual pasivă a comisarului șef O.M. Asupra fondului cauzei s-a făcut numai afirmația, cu titlu general că este greșită concluzia instanței de fond, urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente.

Intimatele I.J.P.F. Timiș și I.G.P.F. București au formulat întâmpinare în care au subliniat că instanța fondului a dat o dezlegare corectă atât excepției lipsei calității procesuale pasive a I.P.J.F. Timiș față de prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) și c) coroborate cu art. 76 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cât și fondului pricinii în care sunt aplicabile prevederile actului normativ menționat. Examinând cauza atât prin prisma susținerilor recurentului și a apărărilor intimatelor, cât și prin aplicarea art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate. Instanța de fond a abordat acțiunea reclamantului în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., respectiv prin raportare la obiectul acesteia, astfel că soluția este corectă și în acord cu prevederile legale incidente atât sub aspectul excepțiilor invocate cât și al fondului litigiului. Reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților I.P.J.F. Timiș și O.M. la întocmirea unui act sau a transmiterea unei documentații. Pretenția reclamantului de a i se recunoaște dreptul la acordarea gradului de comisar șef de poliție, cu acordarea drepturilor bănești aferente acestui grad, cu recalcularea drepturilor de pensie și refacerea deciziei de pensionare, nu este atributul I.J.P.F. Timiș ci al ministrului administrației și internelor, la propunerea I.G.P.R. conform art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002.

Așadar, I.J.P.F. Timiș nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății. Pentru aceleași argumente și față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care nu s-au cerut despăgubiri pentru presupusul prejudiciu cauzat, dar ținând cont și de împrejurarea că în perioada iulie 2007 - martie 2008 pârâtul O.M. nu a exercitat activitatea de conducere a Biroului Management și Resurse Umane din cadrul I.J.P.F. Timiș, în mod just a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale a acestui pârât. Revenind la fondul cauzei, probatoriul administrat a demonstrat că reclamantul nu a sesizat anterior încetării raporturilor sale de serviciu prin pensionare nici I.J.P.F.

Timiș și nici I.G.P.F. cu o cerere de întocmire a actelor de și de transmitere a documentelor în vederea recunoașterii dreptului său la acordarea gradului de comisar șef de poliție, astfel că deși I.G.P.F. are obligația de a propune avansarea, nu se poate reține în sarcina acestei autorități un refuz nejustificat în sensul art. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Deși în cuprinsul cererii de recurs se susține contrariul și nelegalitatea soluției de respingere a acțiunii sale, nu s-au adus dovezi în sprijinul celor afirmate, astfel că instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanță nu a făcut aplicarea art. 18 din Legea nr. 554/2004. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinței civile nr. 74 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.