ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 74 din 3 martie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.M.; a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F. Timiș; a respins acțiunea formulată

de reclamantul T.V. în contradictoriu cu I.J.P.F. Timiș și O.M. ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca nefondată

acțiunea formulată în contradictoriu cu I.G.P.F. și cererea privind obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F. Timiș că în acest litigiu are calitate

procesuală pasivă instituția sau autoritatea administrativă competentă să dispună

acordarea gradului de comisar șef de poliție, precum și competența să emită decizia

de pensionare a reclamantului și să îi recalculeze pensia.

Or, potrivit art. 15 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 I.J.P.F. Timiș nu este autoritatea

administrativă competentă să acorde gradul profesional solicitat de reclamant

competentă în acest sens aparținând ministrului administrației și internelor,

la propunerea I.G.P.R. conform dispozițiilor sus amintite.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.M. s-a reținut că, acesta a

fost chemat în judecată de reclamant, în calitate de șef al Biroului Resurse

Umane din cadrul I.J.P.F. Timiș, pentru neîntocmirea documentelor în termen legal

pentru trimiterea propunerii de avansare în gradul de comisar șef de poliție și

s-a constatat că acesta deși era încadrat pe postul sus amintit, își desfășura activitatea

la D.J.P.F. Timișoara.

În raport cu cele constatate

și faptul că reclamantul nu a formulat o cerere în temeiul art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care să oblige pârâtul la plata

despăgubirilor solidar cu autoritatea publică pârâtă, judecătorul fondului a

reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtului O.M.

Pe fondul cauzei

s-a apreciat că

reclamantul (comisar de poliție în rezervă) nu a făcut dovada că s-a adresat cu

o cerere de avansare în grad, anterior datei de 30 iulie 2007, și nici

ulterior, cererea acestuia fiind înregistrată după încetarea raporturilor de

serviciu, respectiv după data de 13 februarie 2008.

Or, în aceste condiții

nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtului I.J.P.F.

Timiș de nesoluționare a unei astfel de cereri, fără a fi în prealabil

sesizată, mai ales că prin acțiunea de față, reclamantul nu a solicitat obligarea

pârâtei la întocmirea unui act sau unei documentații, ci numai recunoașterea dreptului

la acordarea gradului de comisar șef, acordarea drepturilor bănești cuvenite și

recalcularea drepturilor de pensie cu refacerea deciziei de pensionare.

În termen legal,

împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul T.V.

Cererea de recurs

a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în motivarea ei a fost

criticată soluția pronunțată atât cu privire la excepțiile invocate cât și cu

privire la fondul cauzei.

În esență, recurentul

a apreciat că instanța a interpretat și aplicat greșit art. 15 alin. (1) din

Legea nr. 360/2002 întrucât una din obligațiile I.J.P.F. Timiș pe linie de management

și resurse umane este aceea de a verifica redactarea la timp, avizarea și

expedierea către I.G.P.F. București a propunerilor de acordare a gradelor profesionale;

aceleași argumente cât și faptul că O.M. în calitate de comisar șef, era

principalul responsabil cu redactarea și prezentarea către conducerea I.J.P.F.

Timiș a propunerilor de acordare a gradelor profesionale sunt în opinia recurentului,

de natură a reține calitatea procesual pasivă a comisarului șef O.M.

Asupra fondului

cauzei s-a făcut numai afirmația, cu titlu general că este greșită concluzia instanței

de fond, urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente.

Intimatele I.J.P.F.

Timiș și I.G.P.F. București

au formulat întâmpinare în care au subliniat că instanța

fondului a dat o dezlegare corectă atât excepției lipsei calității procesuale

pasive a I.P.J.F. Timiș față de prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) și c)

coroborate cu art. 76 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, cât și fondului pricinii în care sunt aplicabile prevederile actului

normativ menționat.

Examinând cauza atât

prin prisma susținerilor recurentului și a apărărilor intimatelor, cât și prin aplicarea

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.

Instanța de fond a

abordat acțiunea reclamantului în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., respectiv prin raportare la obiectul acesteia, astfel că soluția este

corectă și în acord cu prevederile legale incidente atât sub aspectul

excepțiilor invocate cât și al fondului litigiului.

Reclamantul nu a

solicitat obligarea pârâților I.P.J.F. Timiș și O.M. la întocmirea unui act sau

a transmiterea unei documentații.

Pretenția reclamantului

de a i se recunoaște dreptul la acordarea gradului de comisar șef de poliție,

cu acordarea drepturilor bănești aferente acestui grad, cu recalcularea

drepturilor de pensie și refacerea deciziei de pensionare, nu este atributul

I.J.P.F. Timiș ci al ministrului administrației și internelor, la propunerea I.G.P.R.

conform art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002. Așadar, I.J.P.F.

Timiș nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății.

Pentru aceleași argumente

și față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile

în care nu s-au cerut despăgubiri pentru presupusul prejudiciu cauzat, dar

ținând cont și de împrejurarea că în perioada iulie 2007 - martie 2008 pârâtul

O.M. nu a exercitat activitatea de conducere a Biroului Management și Resurse

Umane din cadrul I.J.P.F. Timiș, în mod just a fost admisă și excepția lipsei

calității procesuale a acestui pârât.

Revenind la fondul

cauzei, probatoriul administrat a demonstrat că reclamantul nu a sesizat anterior

încetării raporturilor sale de serviciu prin pensionare nici I.J.P.F. Timiș și

nici I.G.P.F. cu o cerere de întocmire a actelor de și de transmitere a

documentelor în vederea recunoașterii dreptului său la acordarea gradului de comisar

șef de poliție, astfel că deși I.G.P.F. are obligația de a propune avansarea,

nu se poate reține în sarcina acestei autorități un refuz nejustificat în

sensul art. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Deși în cuprinsul

cererii de recurs se susține contrariul și nelegalitatea soluției de respingere

a acțiunii sale, nu s-au adus dovezi în sprijinul celor afirmate, astfel că instanța

de control judiciar constată că în mod corect prima instanță nu a făcut

aplicarea art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.V. împotriva sentinței civile nr. 74 din 3 martie 2009 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.