Decizia nr. 4705/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație împotriva sentinței nr. 74/2009 a Curții de Apel Timișoara

Dispozițiile legale incidente în cauză prevăd că acordarea gradelor profesionale în structurile de ordine publică și siguranță națională nu se face la cerere, ci ca urmare a unor lucrări de personal.

Afirmația instanței în sensul că nu a solicitat obligarea intimaților I.J.P.F. Timiș și lui O.M. la întocmirea unui act sau la transmiterea unei documentații, este falsă.

Curtea nu a ținut cont de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocând în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. i).

Curtea a vorbit de fondul cererii, dar nu s-a pronunțat asupra nici unui capăt de cerere supuse judecății.

Curtea, în mod greșit, a considerat că nu se poate reține în sarcina intimaților I.J.P.F. Timiș și O.M. calitatea procesuală pasivă. În concluzie, susține constestatorul, hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale evidente. Examinând contestația în anulare de față, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în continuare: Contestația în anulare a fost formulată în temeiul art. 318 C. proc. civ., conform căruia: Art. 318 „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Cu referire la noțiunea de „greșeală materială” în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., în practica judecătorească s-a reținut că această noțiune nu trebuie să fie interpretată extensiv, ci doar stricto sensu, cu accent pe aspectele formale ale judecății, care să nu presupună necesitatea reexaminării fondului litigiului sau a probelor administrate. Or, prin invocarea acelorași motive și argumente ca și în fața instanței de recurs, contestatorul și-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în realitate urmărind reiterarea căii de atac a recursului. În cauza de față, Înalta Curte constată că nu suntem în prezența unei greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) Teza I C. proc. civ. Noțiunea de „greșeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal. Verificarea unei astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs. Analizând contestația formulată și sub aspectul motivului invocat de contestator, al neanalizării motivelor de recurs formulate, Înalta Curte a constatat că instanța de reformare s-a pronunțat pe cererea reclamantului și a constatat că deși reclamantul susține că a sesizat anterior încetării raporturilor sale de serviciu prin pensionare și I.J.P.F. Timiș și I.G.P.F. cu o cerere de întocmire a actelor de transmitere a documentelor în vederea recunoașterii dreptului său la acordarea gradului de comisar șef de poliție, nu s-au adus dovezi în sprijinul celor afirmate. Verificând motivele indicate de contestatori, Înalta Curte constată că toate vizează presupuse greșeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”. În baza art. 320 C. proc. civ., văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.