ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1090/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 iunie 2010,

reclamantul D.S.Ș. a chemat în judecată I.J.P.F. Timiș și I.G.P.F., solicitând anularea

dispozițiilor nr. a din 19 aprilie 2010 și nr. b din 19 aprilie 2010 emise de primul

pârât și respectiv, nr. c din 11 mai 2010 emisă de cel de-al doilea pârât, prin

care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară

până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut și s-a dispus,

totodată, eliberarea din funcția de conducere de șef birou cercetări penale.

Reclamantul a cerut de

asemenea, suspendarea executării sancțiunii disciplinare și obligarea pârâților

la plata drepturilor salariale cuvenite și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii dispuse

cu cea a mustrării scrise, astfel cum a propus Consiliul de disciplină din cadrul

I.J.P.F. Timiș.

Prin sentința civilă

nr. 461 din 27 octombrie 010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtul I.J.P.F. Timiș și a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, în raport de împrejurarea că litigiul privește

acte administrative emise de o autoritate publică locală, sunt aplicabile prevederile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 care prevăd competența de soluționare

a litigiului de contencios administrativ a tribunalului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și invocând prevederile

art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Astfel, pârâtul a menționat

că instanța de fond a dispus în mod eronat declinarea competenței, deși unul dintre

actele administrative contestate, respectiv dispoziția nr. c din 11 mai 2010 este

emis de o autoritate publică centrală, aspect ce atrage competența de soluționare

a cauzei a Curții de apel.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, în cazul unei

acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ

emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a pricinii revine

tribunalului, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Împrejurarea că persoana

care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și

instituția publică centrală, în calitate de autoritate ierarhic superioară, în procedura

contestației împotriva actului emis de autoritatea publică locală, nu atrage în

mod automat, competența Curții de apel.

În cauză, actele administrative

vătămătoare sunt dispoziția de sancționare disciplinară și respectiv, cea de eliberare

din funcția de conducere, ambele acte fiind emise de I.J.P.F. Timiș, autoritate

publică locală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că I.G.P.F.

a soluționat recursul ierarhic formulat de reclamant împotriva dispoziției de sancționare

disciplinară, respingând contestația prin dispoziția nr. c din 11 mai 2010 nu atrage

competența Curții de apel, nefiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza

a II-a din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile din același text de lege – teza I.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.G.P.F., împotriva sentinței civile nr. 461 din 27 octombrie 2010 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.