ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1090/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 iunie 2010, reclamantul D.S.Ș. a chemat în judecată I.J.P.F. Timiș și I.G.P.F., solicitând anularea dispozițiilor nr. a din 19 aprilie 2010 și nr. b din 19 aprilie 2010 emise de primul pârât și respectiv, nr. c din 11 mai 2010 emisă de cel de-al doilea pârât, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut și s-a dispus, totodată, eliberarea din funcția de conducere de șef birou cercetări penale. Reclamantul a cerut de asemenea, suspendarea executării sancțiunii disciplinare și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii dispuse cu cea a mustrării scrise, astfel cum a propus Consiliul de disciplină din cadrul I.J.P.F.

Timiș. Prin sentința civilă nr. 461 din 27 octombrie 010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtul I.J.P.F. Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de împrejurarea că litigiul privește acte administrative emise de o autoritate publică locală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 care prevăd competența de soluționare a litigiului de contencios administrativ a tribunalului. Împotriva sentinței a declarat recurs I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și invocând prevederile art. 3 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Astfel, pârâtul a menționat că instanța de fond a dispus în mod eronat declinarea competenței, deși unul dintre actele administrative contestate, respectiv dispoziția nr. c din 11 mai 2010 este emis de o autoritate publică centrală, aspect ce atrage competența de soluționare a cauzei a Curții de apel. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, în cazul unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a pricinii revine tribunalului, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împrejurarea că persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și instituția publică centrală, în calitate de autoritate ierarhic superioară, în procedura contestației împotriva actului emis de autoritatea publică locală, nu atrage în mod automat, competența Curții de apel. În cauză, actele administrative vătămătoare sunt dispoziția de sancționare disciplinară și respectiv, cea de eliberare din funcția de conducere, ambele acte fiind emise de I.J.P.F. Timiș, autoritate publică locală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că I.G.P.F.

a soluționat recursul ierarhic formulat de reclamant împotriva dispoziției de sancționare disciplinară, respingând contestația prin dispoziția nr. c din 11 mai 2010 nu atrage competența Curții de apel, nefiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile din același text de lege – teza I. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.G.P.F., împotriva sentinței civile nr. 461 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.