ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerului Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, a solicitat anularea Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române din 26 noiembrie 2010 și a Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4381 din 23 decembrie 2010. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția Șefului IGPR din 26 noiembrie 2010 a fost sancționat disciplinar cu "MUSTRARE SCRISĂ" pentru o pretinsă faptă constând în aceea că nu ar fi întocmit o analiză privind situației operative de la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor pe linie de contrabandă, deși conducerea IPJ Timiș a analizat succint situația operativă, iar pentru eficientizarea activității a dispus măsuri operative inclusiv nominalizarea a 2 ofițeri cu responsabilități pe această linie de muncă, astfel încât nu se justifică și nu se poate reține în sarcina sa sancțiunea aplicată, neexistând în concret vreo faptă care să constituie abatere disciplinară.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că prin faptele sale, comisarul de poliție T.D. a încălcat prevederile art. 25 alin. (1) pct. 3 din O.M.A.I. nr. S/253 din 1 iunie 2004. Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește primul capăt de cerere având în vedere că se solicită anularea Dispoziției șefului I.G.P.R. nr. x, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, învederând că nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 95 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș și respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.D.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor București și Inspectoratul General al Poliției Române și, pe cale de consecință, anulând Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4381 din 23 decembrie 2010 și Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române din 26 noiembrie 2010. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș este întemeiată, întrucât niciunul din actele atacate nu este emis de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, astfel încât acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, Curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că unul din petitele acțiunii are ca obiect ordinul emis de MAI, respectiv Ordinul nr. II/4381 din 23 decembrie 2010, pentru capătul de cerere vizând anularea Dispoziției din 26 noiembrie 2010 calitate de pârât având autoritatea care a emis actul, respectiv Inspectorul General al Poliției Române. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că prin Dispoziția I.G.P.R. din 26 noiembrie 2010 s-a reținut că reclamantul, având funcția de șef serviciu la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Timiș a săvârșit abaterea disciplinară constând în faptul că în luna ianuarie 2010 nu a întocmit o analiză privind elementele situației operative de la nivelul serviciului, cu ocazia stabilirii liniilor de muncă pentru inspectorii principali D.A.

și R.O. Cu privire la motivarea în drept a dispoziției de sancționare, judecătorul fondului a constat că doar art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008 face trimitere la îndeplinirea unei anumite atribuții în cursul lunii ianuarie a fiecărui an, însă, responsabilitatea întocmirii fișei postului, revine, potrivit alin. (4) al articolului menționat, șefului nemijlocit al titularului postului, respectiv domnului comisar șef de poliție C. P., la aceea dată șef Birou 2 din cadrul SIF Timiș, fapt necontestat de niciuna dintre părți.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că dispozițiile art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004, se referă la liniile de muncă la nivelul structurilor județene, ceea ce presupune o analiză la nivelul întregului inspectorat, iar nu o analiză vizând anumite persoane, această deosebire având relevanță pentru a stabili cărei structuri îi revenea sarcina efectuării analizei necesare stabilirii liniilor de muncă, fiind astfel evident că nu-i poate fi imputată reclamantului, șef al unui serviciu, neefectuarea unei analize la nivel de inspectorat.

De asemenea, Curtea a mai reținut că din conținutul art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004 rezultă că acesta vizează anumite tipuri de infracțiunii, respectiv frecvența lor, genurile de fraude semnalate, existența condițiilor concret de favorizare a comiterii, numărul ridicat, gradul de periculozitate, prin urmare articolul pretins încălcat de către reclamant se referă la elementul infracțional iar nu la anumite persoane care activează în domeniul respectiv.

Prima instanță a apreciat că modul în care a fost descrisă abaterea disciplinară, într-o manieră evazivă și abstractă, nu permite încadrarea ei nici în exigențele dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008, întrucât acestea se referă la atribuțiile altei persoane, nici în cadrul dispozițiilor alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004 întrucât acestea se referă la stabilirea liniilor de muncă, respectiv la stabilirea tipurilor de infracțiunii ce cad în sarcina diverselor compartimente ale inspectoratelor.

În fine, instanța de fond a constatat că din actele aflata la dosar nu rezultă că înainte de desemnarea celor doi inspectori i s-ar fi solicitat reclamantului vreo analiză, așa încât nu poate fi reținută nici pretinsă nerespectare a Cap. D, pct. 2 din fișa postului reclamantului, iar fapta reținută în sarcina reclamantului, respectiv lipsa unei analize, nu echivalează cu omisiunea de a dispune "măsuri necesare exercitării în condiții legale de către ofițeri a atribuțiilor de serviciu". Recursul Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererilor de recurs, pârâtele Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române - au arătat în esență următoarele: - În mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că analiza necesară stabilirii liniilor de muncă la Serviciul de Investigare a Fraudelor nu îi poate fi imputată reclamantului, ci trebuia efectuată la nivel de inspectorat. Din art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/253 din 1 iunie 2004 - rezultă că stabilirea liniilor de muncă trebuia efectuată la nivelul serviciului pe care îl conducea reclamantul, nicidecum la nivelul inspectoratului județean de poliție. - Arată recurenții că redarea diferită a abaterii disciplinare este explicată prin faptul că din punct de vedere procedural, suntem în prezența unor etape diferite ale cercetării disciplinare, efectuate de persoane diferite, cu exprimări diferite.

Ofițerul care a fost desemnat prin dispoziția inspectoratului general al Poliției Române să efectueze cercetarea a concluzionat și a reținut ca abatere disciplinară numai ceea ce s-a desprins din ansamblul probelor administrate în cauză. - S-a mai arătat că la individualizarea sancțiunii disciplinare au fost luate în considerare toate elementele prevăzute de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, constatându-se că reclamantul-intimat a mai fost sancționat disciplinar tot cu "mustrare scrisă" prin Dispoziția IGPR nr. 3285 din 19 iulie 2010. În drept, cererile de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente: Prin Dispoziția I.G.P. din 26 noiembrie 2010 s-a reținut că reclamantul, având funcția de șef serviciu la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Timiș a săvârșit abaterea disciplinară constând în faptul că în luna ianuarie 2010 nu a întocmit o analiză privind elementele situației operative de la nivelul serviciului, cu ocazia stabilirii liniilor de muncă pentru inspectorii principali D.A. și R.O. în justificarea reținerii abaterii menționate, în decizia contestată s-a arătat că reclamantul a încălcat art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004, Cap. D, pct. 2 din fișa postului și art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008.

Se reține că în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile legale aplicabile în cauză raportată la situația de fapt.

Potrivit art. 25 alin. (1) pct. 3 din OMAI nr. S/253 din 1 iunie 2004: "stabilirea liniilor de muncă la nivelul structurilor de investigare a fraudelor teritoriale se face diferențiat, în funcție de situația operativă de pe raza de competență a unității de poliție, analizând următoarele aspecte: dacă o anumită categorie de infracțiuni constituie sau nu o problemă, frecvența cazurilor, genurile de fraude semnalate de rețeaua informativă, plângeri, reclamați și denunțuri, existența condițiilor concrete de favorizare a comiterii, numărul ridicat al elementelor infractoare sau suspecte bănuite, gradul de periculozitate, etc." - Cap. D, pct. 2 din Fișa postului nr. S/60179 din 6 aprilie 2010, respectiv: "la nivelul serviciului dispune măsurile necesare exercitării în condiții legale de către ofițeri a atribuțiunilor ce le revin"; - art. 4, alin. (3) din O.M.A.I.

nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, respectiv: "Anual, în cursul lunii ianuarie, precum și ori de câte ori se produc schimbări semnificative în conținutul sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților posturilor, condițiilor specifice de muncă sau cerințelor posturilor, se va proceda la analiza lor (...) ". Instanța de fond a apreciat astfel, corect faptul că art. 25 alin. (1) pct. 3 din OMAI nr. S/253 din 1 iunie 2004 - presupune o analiză la nivelul întregului inspectorat și nu vizează o analiză doar a anumitor persoane iar art. 4 alin. (3) din OMAI nr. 665/2008 cade în sarcina altei persoane, nu poate fi imputată reclamantei.

Pct. 5 lit. c) din același ordin se referă la "poliția de investigare a fraudelor care la nivel teritorial este exercitată de către inspectoratele județene de poliție și de asemenea neefectuarea acestei analize nu îi poate fi imputată reclamantului. În mod corect a apreciat instanța de fond că faptele descrise ca reprezentând abaterea disciplinară săvârșită de reclamant nu pot fi încadrate în dispozițiile legale arătate mai sus. - În ceea ce privește redarea în mod diferit a conținutului abaterii disciplinare reținute în sarcina reclamantului, această împrejurare îi profită acestuia din perspectiva că nefiind concretizate faptele care i se impută reclamantului, nu se pot stabili circumstanțele săvârșirii acestora și nici încadrarea lor în dispozițiile regulamentare.

În acest cadru "omisiunea de a dispune măsuri necesare exercitării în condițiile legale de către ofițeri a atribuțiilor de serviciu" - este subiectivă atâta vreme cât celor doi inspectori vizați nu li s-a reținut o activitate ilegală pe care reclamantul nu a analizat-o. - Referitor la individualizarea sancțiunii disciplinare, se reține că împrejurarea că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar încă o dată cu mustrare scrisă, prin Dispoziția Inspectoratul General al Poliției Române nr. 3285 din 19 iulie 2010 nu are relevanță referitor la legalitatea și temeinicia prezentei sancțiuni. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 95 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL