ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerului

Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române,

Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, a solicitat anularea Dispoziția

Inspectorului General al Poliției Române din 26 noiembrie 2010 și a Ordinul

Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4381 din 23 decembrie 2010.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția Șefului IGPR din 26

noiembrie 2010 a fost sancționat disciplinar cu "MUSTRARE SCRISĂ"

pentru o pretinsă faptă constând în aceea că nu ar fi întocmit o analiză

privind situației operative de la nivelul Serviciului de Investigare a

Fraudelor pe linie de contrabandă, deși conducerea IPJ Timiș a analizat succint

situația operativă, iar pentru eficientizarea activității a dispus măsuri

operative inclusiv nominalizarea a 2 ofițeri cu responsabilități pe această

linie de muncă, astfel încât nu se justifică și nu se poate reține în sarcina

sa sancțiunea aplicată, neexistând în concret vreo faptă care să constituie

abatere disciplinară.

Prin întâmpinare,

pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea

acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că prin faptele sale, comisarul de

poliție T.D. a încălcat prevederile art. 25 alin. (1) pct. 3 din O.M.A.I. nr.

S/253 din 1 iunie 2004.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive în ceea ce privește primul capăt de cerere având în

vedere că se solicită anularea Dispoziției șefului I.G.P.R. nr. x, pe fond

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare,

pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș a solicitat admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, învederând că nu are

calitatea de emitent al actului administrativ contestat.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 95

din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș și

respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, Curtea de

apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Administrației și Internelor, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.D. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor București și

Inspectoratul General al Poliției Române și, pe cale de consecință, anulând

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4381 din 23 decembrie

2010 și Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române din 26 noiembrie

2010.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș

este întemeiată, întrucât niciunul din actele atacate nu este emis de către

pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, astfel încât acest pârât

nu are calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor,

Curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că

unul din petitele acțiunii are ca obiect ordinul emis de MAI, respectiv Ordinul

nr. II/4381 din 23 decembrie 2010, pentru capătul de cerere vizând anularea

Dispoziției din 26 noiembrie 2010 calitate de pârât având autoritatea care a

emis actul, respectiv Inspectorul General al Poliției Române.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că prin Dispoziția I.G.P.R. din 26

noiembrie 2010 s-a reținut că reclamantul, având funcția de șef serviciu la

Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Timiș a săvârșit

abaterea disciplinară constând în faptul că în luna ianuarie 2010 nu a întocmit

o analiză privind elementele situației operative de la nivelul serviciului, cu

ocazia stabilirii liniilor de muncă pentru inspectorii principali D.A. și R.O.

Cu privire la

motivarea în drept a dispoziției de sancționare, judecătorul fondului a constat

că doar art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008 face trimitere la

îndeplinirea unei anumite atribuții în cursul lunii ianuarie a fiecărui an,

însă, responsabilitatea întocmirii fișei postului, revine, potrivit alin. (4)

al articolului menționat, șefului nemijlocit al titularului postului, respectiv

domnului comisar șef de poliție C. P., la aceea dată șef Birou 2 din cadrul SIF

Timiș, fapt necontestat de niciuna dintre părți.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că dispozițiile art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr.

S/253 din 1 iunie 2004, se referă la liniile de muncă la nivelul structurilor

județene, ceea ce presupune o analiză la nivelul întregului inspectorat, iar nu

o analiză vizând anumite persoane, această deosebire având relevanță pentru a

stabili cărei structuri îi revenea sarcina efectuării analizei necesare

stabilirii liniilor de muncă, fiind astfel evident că nu-i poate fi imputată

reclamantului, șef al unui serviciu, neefectuarea unei analize la nivel de

inspectorat.

De asemenea, Curtea a

mai reținut că din conținutul art. 25 alin. (1) pct. 3 din Ordinul MAI nr.

S/253 din 1 iunie 2004 rezultă că acesta vizează anumite tipuri de

infracțiunii, respectiv frecvența lor, genurile de fraude semnalate, existența

condițiilor concret de favorizare a comiterii, numărul ridicat, gradul de

periculozitate, prin urmare articolul pretins încălcat de către reclamant se

referă la elementul infracțional iar nu la anumite persoane care activează în

domeniul respectiv.

Prima instanță a

apreciat că modul în care a fost descrisă abaterea disciplinară, într-o manieră

evazivă și abstractă, nu permite încadrarea ei nici în exigențele dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008, întrucât acestea se referă la

atribuțiile altei persoane, nici în cadrul dispozițiilor alin. (1) pct. 3 din

Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004 întrucât acestea se referă la stabilirea

liniilor de muncă, respectiv la stabilirea tipurilor de infracțiunii ce cad în

sarcina diverselor compartimente ale inspectoratelor.

În fine, instanța de

fond a constatat că din actele aflata la dosar nu rezultă că înainte de

desemnarea celor doi inspectori i s-ar fi solicitat reclamantului vreo analiză,

așa încât nu poate fi reținută nici pretinsă nerespectare a Cap. D, pct. 2 din

fișa postului reclamantului, iar fapta reținută în sarcina reclamantului,

respectiv lipsa unei analize, nu echivalează cu omisiunea de a dispune

"măsuri necesare exercitării în condiții legale de către ofițeri a

atribuțiilor de serviciu".

Recursul

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

cererilor de recurs, pârâtele Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției Române - au arătat în esență următoarele:

- În mod neîntemeiat

instanța de fond a apreciat că analiza necesară stabilirii liniilor de muncă la

Serviciul de Investigare a Fraudelor nu îi poate fi imputată reclamantului, ci

trebuia efectuată la nivel de inspectorat.

Din art. 25 alin. (1)

pct. 3 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/253 din 1

iunie 2004 - rezultă că stabilirea liniilor de muncă trebuia efectuată la

nivelul serviciului pe care îl conducea reclamantul, nicidecum la nivelul

inspectoratului județean de poliție.

- Arată recurenții că

redarea diferită a abaterii disciplinare este explicată prin faptul că din

punct de vedere procedural, suntem în prezența unor etape diferite ale

cercetării disciplinare, efectuate de persoane diferite, cu exprimări diferite.

Ofițerul care a fost desemnat prin dispoziția inspectoratului general al

Poliției Române să efectueze cercetarea a concluzionat și a reținut ca abatere

disciplinară numai ceea ce s-a desprins din ansamblul probelor administrate în

cauză.

- S-a mai arătat că

la individualizarea sancțiunii disciplinare au fost luate în considerare toate

elementele prevăzute de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul Polițistului, constatându-se că reclamantul-intimat a mai fost

sancționat disciplinar tot cu "mustrare scrisă" prin Dispoziția IGPR

nr. 3285 din 19 iulie 2010.

În drept, cererile de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția

I.G.P. din 26 noiembrie 2010 s-a reținut că reclamantul, având funcția de șef

serviciu la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Timiș a

săvârșit abaterea disciplinară constând în faptul că în luna ianuarie 2010 nu a

întocmit o analiză privind elementele situației operative de la nivelul

serviciului, cu ocazia stabilirii liniilor de muncă pentru inspectorii

principali D.A. și R.O. în justificarea reținerii abaterii menționate, în

decizia contestată s-a arătat că reclamantul a încălcat art. 25 alin. (1) pct.

3 din Ordinul MAI nr. S/253 din 1 iunie 2004, Cap. D, pct. 2 din fișa postului

și art. 4 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 665/2008.

Se reține că în mod

corect instanța de fond a interpretat dispozițiile legale aplicabile în cauză

raportată la situația de fapt.

Potrivit art. 25

alin. (1) pct. 3 din OMAI nr. S/253 din 1 iunie 2004: "stabilirea liniilor

de muncă la nivelul structurilor de investigare a fraudelor teritoriale se face

diferențiat, în funcție de situația operativă de pe raza de competență a

unității de poliție, analizând următoarele aspecte: dacă o anumită categorie de

infracțiuni constituie sau nu o problemă, frecvența cazurilor, genurile de

fraude semnalate de rețeaua informativă, plângeri, reclamați și denunțuri,

existența condițiilor concrete de favorizare a comiterii, numărul ridicat al

elementelor infractoare sau suspecte bănuite, gradul de periculozitate, etc."

- Cap. D, pct. 2 din

Fișa postului nr. S/60179 din 6 aprilie 2010, respectiv: "la nivelul

serviciului dispune măsurile necesare exercitării în condiții legale de către

ofițeri a atribuțiunilor ce le revin";

- art. 4, alin. (3)

din O.M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de

management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și

Internelor, respectiv: "Anual, în cursul lunii ianuarie, precum și ori de

câte ori se produc schimbări semnificative în conținutul sarcinilor, îndatoririlor

și responsabilităților posturilor, condițiilor specifice de muncă sau

cerințelor posturilor, se va proceda la analiza lor (...) ".

Instanța de fond a

apreciat astfel, corect faptul că art. 25 alin. (1) pct. 3 din OMAI nr. S/253

din 1 iunie 2004 - presupune o analiză la nivelul întregului inspectorat și nu

vizează o analiză doar a anumitor persoane iar art. 4 alin. (3) din OMAI nr.

665/2008 cade în sarcina altei persoane, nu poate fi imputată reclamantei.

Pct. 5 lit. c) din

același ordin se referă la "poliția de investigare a fraudelor care la

nivel teritorial este exercitată de către inspectoratele județene de poliție și

de asemenea neefectuarea acestei analize nu îi poate fi imputată reclamantului.

În mod corect a

apreciat instanța de fond că faptele descrise ca reprezentând abaterea

disciplinară săvârșită de reclamant nu pot fi încadrate în dispozițiile legale

arătate mai sus.

- În ceea ce privește

redarea în mod diferit a conținutului abaterii disciplinare reținute în sarcina

reclamantului, această împrejurare îi profită acestuia din perspectiva că

nefiind concretizate faptele care i se impută reclamantului, nu se pot stabili

circumstanțele săvârșirii acestora și nici încadrarea lor în dispozițiile

regulamentare. În acest cadru "omisiunea de a dispune măsuri necesare

exercitării în condițiile legale de către ofițeri a atribuțiilor de

serviciu" - este subiectivă atâta vreme cât celor doi inspectori vizați nu

li s-a reținut o activitate ilegală pe care reclamantul nu a analizat-o.

- Referitor la

individualizarea sancțiunii disciplinare, se reține că împrejurarea că

reclamantul a mai fost sancționat disciplinar încă o dată cu mustrare scrisă,

prin Dispoziția Inspectoratul General al Poliției Române nr. 3285 din 19 iulie

2010 nu are relevanță referitor la legalitatea și temeinicia prezentei

sancțiuni.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de

Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 95 din 13

februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - CL