ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, R.N.P. R., F.G., T.G., M.S., M.A., C.C., P.G., E.M.P., D.V. și I.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților: - Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, F.G. și T.G. la plata de despăgubiri materiale în sumă de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli medicale și de transport și la 30.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru suferința, tracasarea și prejudicierea imaginii publice; - R.N.P.

R., M.S., M.A., C.C., P.G., E.M.P., D.V. și I.I. la plata de despăgubiri materiale în sumă de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli medicale și de transport și la 30.000 lei, cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul susține că a fost eliberat din funcția de director al D.S. Vrancea pe motive disciplinare, măsură care a fost anulată de instanța de contencios administrativ. Reclamantul precizează că a efectuat cheltuieli pentru deplasarea la diferite instanțe sau unități medicale. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză medico-legală.

Pârâții persoane fizice au formulat întâmpinări în cauză în care au invocat: - excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu sunt responsabili pentru eliberarea reclamantului din funcția publică; - excepția tardivității acțiunii, întrucât aceasta trebuia introdusă în anul 2005, când reclamantul a avut cunoștință de existența prejudiciului și de persoanele care l-au cauzat. Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada că ar exista o legătură de cauzalitate între măsura eliberării din funcție și bolile de care suferă. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 14 din 27 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F.G., T.G., M.S., M.A., C.C., P.G., E.M.P., D.V.

și I.I. și a respins acțiunea față de aceștia, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și R.N.P. R. să plătească reclamantului suma de câte 10.000 lei fiecare, cu titlu de despăgubiri civile și câte 300.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice este fondată, întrucât raportul juridic obligațional invocat de reclamant are drept subiecte pasive autoritățile publice care au dispus măsurile anulate de instanțe; în plus, pârâții persoane fizice, chiar dacă au deținut funcții de conducere în cadrul celor două autorități publice pârâte, nu pot fi făcuți răspunzători în lipsa dovedirii unei atitudini vădit culpabile.

Excepția tardivității acțiunii este nefondată, întrucât aceasta a fost depusă în termenul legal de un an, prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în urma măsurilor abuzive pe care le-au dispus, autoritățile pârâte au cauzat reclamantului un prejudiciu moral, prin afectarea gravă a onoarei și demnității sale. Totodată, instanța de fond a menționat faptul că aceeași situație i-a afectat reclamantului și starea de sănătate, după cum rezultă din raportul de expertiză dispus în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și R.N.P.

R.. 1) Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat, admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În dezvoltarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate: a) Raportul de expertiză medico-legală este lovit de nulitate, deoarece nu le-a fost comunicat și, pe cale de consecință, nu a putut face obiecțiuni la acesta; b) Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului în cauză; c) Intimatul-reclamant nu a administrat în speță probe prin care să dovedească temeinicia pretențiilor sale; d) Soluția pronunțată cu privire la excepția tardivității acțiunii este greșită, deoarece reclamantul a luat cunoștință de existența prejudiciului la data de 31 octombrie 2006, dată la care a fost pronunțată sentința nr. 129 de către Curtea de Apel Galați; 1) Pârâta R.N.P.

R. a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că sentința atacată este nelegală, întrucât despăgubirile materiale și morale au fost acordate în condițiile în care intimatul-reclamant nu a putut proba existența legăturii de cauzalitate între măsura eliberării din funcția publică și deteriorarea stării sale de sănătate. Intimații M.A., M.S., F.G., D.V. și I.I. au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat să se constate că nu au calitate procesuală pasivă și să se respingă acțiunea reclamantului, în principal, ca fiind prescrisă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Analizând sentința atacată, în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, prin hotărârea nr. 1 din 29 martie 2005, consiliul de disciplină a propus directorului general al R.N.P. R. aplicarea măsurii aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin nota nr. 43094 din 7 februarie 2005, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului-reclamant D.G., în temeiul art. 48 alin. (2) lit. g) din O.U.G. nr. 59/2000, modificat. Prin hotărârea nr. 5 din 23 mai 2005, consiliul de administrație al R.N.P.

R. a respins contestația administrativă formulată de intimatul-reclamant împotriva primei hotărâri (fila 231, vol. II, dosar fond). Prin decizia nr. 432 din 10 iunie 2005, R.N.P.R. a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului-reclamant (filele 232-233, vol. II, dosar fond). Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 125 din 18 noiembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului D.G. și a anulat decizia nr. 432 din 10 iunie 2005 ca tardiv emisă (filele 229-230, vol. II, dosar fond). Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2963 din 19 septembrie 2006, a respins ca nefondat recursul declarat de R.N.P.R.

împotriva sentinței anterior individualizate (filele 147-151, vol. II, dosar fond). Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 129 din 31 octombrie 2006, a admis acțiunea reclamantului D.G. și a anulat hotărârea nr. 1 din 29 martie 2005 a consiliului de disciplină din cadrul R.N.P. R., precum și hotărârea nr. 5 din 23 mai 2005 a consiliului de administrație al aceleași autorități publice. 1. Instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv că judecătorul fondului a omis să analizeze și să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, excepție invocată în întâmpinarea formulată în cauză de această autoritate publică centrală (a se vedea filele 252-257, vol. I dosar fond).

Analizând excepția aflată în discuție, Înalta Curte consideră că este fondată, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Ca atare, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății și cea care are calitatea de pârât.

În spețele anterior nominalizate, în care s-a dispus anularea măsurilor administrative de sancționare a intimatului-reclamant, calitate procesuală pasivă a avut doar R.N.P.R., întrucât partea reclamantă nu a contestat și nota nr. 43094 din 7 februarie 2005 întocmită de Corpul de control al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin urmare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral cauzat în urma adoptării măsurilor de sancționare disciplinară a intimatului-reclamant. 2. Înalta Curte reține că soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția tardivității acțiunii este corectă, întrucât intimatul-reclamant a formulat acțiunea de contencios administrativ cu respectarea termenului impus de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Acest termen nu se poate calcula de la momentul pronunțării sentinței nr. 129 din 31 octombrie 2006 de către Curtea de Apel Galați, ci de la o dată ulterioară, când această hotărâre judecătorească a rămas definitivă, dată la care intimatul-reclamant a putut să evalueze prejudiciul pe care pretinde că i-a fost cauzat de către pârâții din cauză. În opinia Înaltei Curți, în speța de față, intimatul-reclamant nu a administrat probe prin care să dovedească temeinicia pretențiilor sale.

Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor materiale și morale aparține reclamantului, conform principiului actori incumbit omnus probandi . Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun, reclamantul are obligația de a face dovada existenței prejudiciului material și moral încercat, a caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârșirii faptei ilicite cu vinovăție și a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului. În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate, în general, ca reprezentând o atingere adusă integrității fizice a persoanei, sănătății, cinstei, demnității, onoarei sau prestigiului profesional.

Așadar, daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe care să justifice producerea unor suferințe morale. În speța de față, recurentul-reclamant nu a probat faptul că a suferit un prejudiciu material și moral. Astfel, în referatul nr. 8146 din 27 august 2007 întocmit de medicul de familie al intimatului-reclamant se menționează faptul că acesta se află în evidență din anul 2005, cu următoarele afecțiuni: hipertensiune arterială, dislipidemie, hepatită cronică, discopatie lombosacrată cu discartroză L4-L5, litiază renală cu infecții urinare recurente, sindrom anxiosodepresiv și zona zoster (a se vedea filele 11-12, vol. I dosar fond).

În raportul de expertiză medico-legală (aflat la filele 154-155, vol. II dosar fond), precum și în răspunsul la obiecțiuni (aflat la filele 298-299, vol. II dosar fond) se concluzionează în sensul că doar o parte din afecțiunile medicale de care suferă intimatul-reclamant ar putea fi determinate sau favorizate de stresul psihic cauzat de respectivele litigii, fără a preciza cu siguranță și fără dubii că ar exista o astfel de legătură. În plus, trebuie arătat că intimatul-reclamant a recunoscut la interogatoriul luat de către instanță că a avut în viața personală o serie de evenimente cu impact negativ asupra sufletului și psihicului uman (a se vedea filele 316-321, vol. II, dosar fond).

Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată susținerea intimatului-reclamant în sensul că măsurile adoptate de autoritatea recurentă i-au produs un prejudiciu moral, respectiv că i-au afectat grav onoarea și demnitatea, în condițiile în care acesta a arătat faptul că, după ce a fost eliberat din funcția de director al D.S. Vrancea, a fost numit în funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii. În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu a depus la dosarul cauzei acte din care să rezulte exact cuantumul cheltuielilor medicale și de transport pe care le-a solicitat în cauză. De asemenea, în răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu, intimatul-reclamant a recunoscut faptul că i-au fost plătite cheltuielile de judecată solicitate și dovedite în litigiile generate de contestarea actelor administrative de sancționare disciplinară.

Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Mazăre contra României) se consideră că emiterea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta. În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea hotărârea nr. 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX-II, Mc/Agenției Europene pentru Medicamente – EMEA), arătând că anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului moral menționat de reclamant. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului față de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și va respinge acțiunea reclamantului față de ceilalți pârâți ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și R.N.P. R. împotriva sentinței nr. 14 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că: respinge acțiunea reclamantului față de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Respinge acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu R.N.P. R., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.