ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția lipsei de obiect; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ; - a anulat Ordinul nr. 448 din 24 aprilie 2009 emis de pârât și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută; - a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale; - a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând faptul că nici o normă legală nu prevede faptul că un act administrativ epuizat nu mai poate fi atacat în instanță. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că ordinul atacat prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantului a fost emis fără a se indica motivele de fapt pentru care s-a dispus o asemenea măsură iar în drept acesta a fost întemeiat pe dispozițiile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, precum și pe art. 7 alin. (6) din H.G.

nr. 8/2009. Curtea a constatat în baza probatoriului administrat că în cauză nu poate fi reținut nici un motiv imputabil reclamantului, singura apărare invocată de pârât fiind aceea a desființării postului de director deținut de reclamant prin O.U.G. nr. 37/2009. Având în vedere că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională precum și faptul că situația reclamantului nu se încadrează nici în prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind reducerea postului ocupat de funcționarul public, în fapt fiind schimbată numai denumirea postului ocupat din director executiv în director coordonator, instanța de fond a reținut nelegalitatea ordinului atacat, fiind dat cu nerespectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 188/1999 și în baza unei dispoziții legale declarate neconstituționale.

În consecință, instanța a dispus anularea ordinului nelegal, și a dispus reintegrarea acestuia în funcția publică de conducere, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 Ron cu titlu de daune morale prin admiterea în parte a sumei solicitate cu acest titlu. Împotriva sentinței civile nr. 50 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamantul F.A.G. cât și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale . În motivarea recursului formulat recurentul-reclamant F.A.G. a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a evaluat și cuantificat prejudiciul moral cauzat de pârât reclamantului prin comportamentul său abuziv și ilegal și a admis doar în parte cererea sa de acordare a daunelor morale, cuantumul acestora fiind considerat derizoriu în raport cu starea de fapt.

A mai invocat recurentul jurisprudența secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cuantificarea daunelor morale. În drept au fost invocate prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat de către recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale , actual Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca nefiind lipsită de obiect cererea atât timp cât actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii. Consideră recurentul că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă și nu cele cu executare dintr-o dată, cum eronat a reținut instanța de fond.

Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anularea Ordinului nr. 448 din 24 aprilie 2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, întrucât dispozițiile Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale se aplică pentru viitor, ceea ce presupune că legea în raport de care se apreciază existența cauzei de nulitate este cea în vigoare la momentul emiterii actului administrativ considerat nelegal, potrivit regulii „ Tempus regit actum ”. Recurentul a criticat sentința atacată susținând că în mod nelegal s-a dispus obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la emiterea unui ordin de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Arad întrucât această funcție a fost eliminată din categoria funcțiilor publice reglementate de dispozițiile Legii nr. 188/1999 prin dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, cât și cele ale O.U.G. nr. 105/2009. O altă critică a recurentului-pârât vizează obligarea prin sentința atacată la plata către reclamant a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, considerând că în mod greșit instanța de fond în cuantificarea acestora s-a raportat la situații anterioare, fără relevanță în cauză, și fără a se administra în cauză probatoriul necesar dovedirii acestui prejudiciu. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente cauzei cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Cu privire la recursul formulat de către recurentul – reclamant se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat și cuantificat daunele morale, obligând pârâta la plata sumei de 50.000 RON către reclamant. La stabilirea sumei acordate cu titlu de daune morale instanța de fond a avut în vedere atât atitudinea pârâtului față de reclamant care prin hotărâri judecătorești irevocabile a fost obligat în repetate rânduri la plata de despăgubiri cât și cuantumul acestora, respectiv peste 350.000 EURO. Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului privind acordarea de daune morale, apreciind ca fiind suficientă suma de 50.000 lei, reținând că urmare a ordinului atacat raportul de serviciu al acestuia a încetat intempestiv fără a i se imputa încălcarea vreunei reguli, ceea ce este de natură a-i produce acestuia un prejudiciu de ordin moral.

În ceea ce privește recursul recurentului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se reține a fi nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, criticile privind modul de soluționare a excepției lipsei de obiect a cererii reclamantului nu pot fi reținute, întrucât instanța de fond a respins în mod corect această excepție ca fiind neîntemeiată, având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004 potrivit cărora, orice act administrativ considerat nelegal și care a produs o vătămare poate fi atacat în instanță, fără a se face vreo distincție cu privire la modalitatea de executare a acestuia (respectiv act administrativ cu executare succesivă sau dintr-o dată) recurenta-pârâtă apreciind în mod nejustificat ca un act administrativ emis și executat cum este revocarea din funcție a reclamantului – ar fi exceptat de la controlul de legalitate, ca fiind lipsit de obiect.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât referitoare la modul de soluționare pe fondul cauzei, Înalta Curte le apreciată ca fiind nefondate pentru următoarele considerente: În cauză este necontestat că Ordinul nr. 448 din 27 aprilie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere deținută de reclamant a fost întemeiat pe dispozițiile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 precum și pe art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009. Având în vedere temeiurile juridice în baza cărora a fost emis ordinul atacat se constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond nelegalitatea acestuia, în condițiile în care O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, iar în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind reducerea postului ocupat de către funcționarul public. Din conținutul dispozițiilor art. III alin. (1)- (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind măsuri de îmbunătățire a administrației publice, rezultă au fost desființate posturile deținute de funcționarii publici, respectiv directori executivi și directori executivi adjuncți, fiind create în locul acestora alte funcții de demnitate publică, respectiv cea de inspector coordonator și adjuncți ai acestora, persoane numite în urma câștigării unui concurs organizat, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv.

Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că prin O.U.G. nr. 37/2009 aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate cât și statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile teritoriale, stabilite prin Legea nr. 188/1999 privind statutul juridic al funcționarilor publici, republicat cu modificările și completările ulterioare. O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105 din 6 octombrie 2009, iar Curtea Constituțională a constatat și neconstituționalitatea acestei ordonanțe prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009. Astfel fiind, Înalta Curte costată că în mod corect instanța de fond a reținut în baza probatoriului administrat în cauză nelegalitatea ordinului atacat, acesta fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.188/1999, legea specială, invocate drept temei al emiterii ordinului cât și a dispozițiilor legale declarate ca fiind neconstituționale. Totodată, prin Decizia nr. 414/2010 Curtea Constituțională a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 în forma existentă anterior modificărilor aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. Potrivit aceleiași decizii, s-a reținut că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.) Astfel fiind Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus reîncadrarea acestuia în funcția publică de conducere.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul – pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu privire la acordarea daunelor morale, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, întrucât prin sentința criticată, instanța de fond a cuantificat în mod corect suma acestora, reținând că prin ordinul atacat s-a adus o atingere intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului fapt de natură a-i produce acestuia, un prejudiciu de ordin moral. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de F.A.G. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 50 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.