ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 50 din 18

ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția lipsei de

obiect;

- a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale

;

- a anulat Ordinul nr. 448 din 24

aprilie 2009 emis de pârât și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția

publică de conducere deținută;

- a obligat pârâtul la plata către reclamant a

sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale;

- a luat act că nu au fost

solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei

de obiect a cererii, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată,

reținând faptul că nici o normă legală nu prevede faptul că un act

administrativ epuizat nu mai poate fi atacat în instanță.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că ordinul atacat prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de

conducere a reclamantului a fost emis fără a se indica motivele de fapt pentru

care s-a dispus o asemenea măsură iar în drept acesta a fost întemeiat pe

dispozițiile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, precum și

pe art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009.

Curtea a constatat în baza

probatoriului administrat că în cauză nu poate fi reținut nici un motiv

imputabil reclamantului, singura apărare invocată de pârât fiind aceea a

desființării postului de director deținut de reclamant prin O.U.G. nr. 37/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 37/2009

a fost declarată neconstituțională precum și faptul că situația reclamantului

nu se încadrează nici în prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999

privind reducerea postului ocupat de funcționarul public, în fapt fiind

schimbată numai denumirea postului ocupat din director executiv în director

coordonator, instanța de fond a reținut nelegalitatea ordinului atacat, fiind

dat cu nerespectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 188/1999 și în baza

unei dispoziții legale declarate neconstituționale.

În consecință, instanța a dispus

anularea ordinului nelegal, și a dispus reintegrarea acestuia în funcția

publică de conducere, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de

50.000 Ron cu titlu de daune morale prin admiterea în parte a sumei solicitate

cu acest titlu.

Împotriva sentinței civile nr. 50 din

28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, au declarat recurs atât reclamantul F.A.G. cât și pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale

.

În motivarea recursului formulat

recurentul-reclamant F.A.G. a susținut în esență că în mod eronat instanța de

fond a evaluat și cuantificat prejudiciul moral cauzat de pârât reclamantului

prin comportamentul său abuziv și ilegal și a admis doar în parte cererea sa de

acordare a daunelor morale, cuantumul acestora fiind considerat derizoriu în

raport cu starea de fapt.

A mai invocat recurentul

jurisprudența secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire

la cuantificarea daunelor morale.

În drept au fost invocate

prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat de

către recurentul-pârât

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

, actual Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a susținut în esență că în mod greșit

instanța de fond a apreciat ca nefiind lipsită de obiect cererea atât timp cât

actul de eliberare din funcție a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar

introducerii acțiunii.

Consideră recurentul că legiuitorul

a vizat doar actele cu executare succesivă și nu cele cu executare dintr-o

dată, cum eronat a reținut instanța de fond.

Pe fondul cauzei, recurentul a

susținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de

anularea Ordinului nr. 448 din 24 aprilie 2009, ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, întrucât

dispozițiile Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale se

aplică pentru viitor, ceea ce presupune că legea în raport de care se apreciază

existența cauzei de nulitate este cea în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ considerat nelegal, potrivit regulii „

Tempus regit actum

”.

Recurentul a criticat sentința

atacată susținând că în mod nelegal s-a dispus obligarea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale la emiterea unui ordin de reintegrare a reclamantului în

funcția publică de conducere de director executiv din cadrul Direcției pentru

Agricultură și Dezvoltare Arad întrucât această funcție a fost eliminată din

categoria funcțiilor publice reglementate de dispozițiile Legii nr. 188/1999

prin dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, cât și cele ale O.U.G. nr. 105/2009.

O altă critică

a recurentului-pârât vizează obligarea prin sentința atacată la plata către

reclamant a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, considerând că în mod

greșit instanța de fond în cuantificarea acestora s-a raportat la situații

anterioare, fără relevanță în cauză, și fără a se administra în cauză

probatoriul necesar dovedirii acestui prejudiciu.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., Legea nr. 554/2004.

Analizând

sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente cauzei cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ. Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Cu privire la

recursul formulat de către recurentul – reclamant se constată că în mod corect

instanța de fond a apreciat și cuantificat daunele morale, obligând pârâta la

plata sumei de 50.000 RON către reclamant.

La stabilirea

sumei acordate cu titlu de daune morale instanța de fond a avut în vedere atât

atitudinea pârâtului față de reclamant care prin hotărâri judecătorești irevocabile

a fost obligat în repetate rânduri la plata de despăgubiri cât și cuantumul

acestora, respectiv peste 350.000 EURO.

Astfel fiind,

în mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului privind

acordarea de daune morale, apreciind ca fiind suficientă suma de 50.000 lei,

reținând că urmare a ordinului atacat raportul de serviciu al acestuia a

încetat intempestiv fără a i se imputa încălcarea vreunei reguli, ceea ce este

de natură a-i produce acestuia un prejudiciu de ordin moral.

În ceea ce

privește recursul recurentului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, se reține a fi nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel,

criticile privind modul de soluționare a excepției lipsei de obiect a cererii

reclamantului nu pot fi reținute, întrucât instanța de fond a respins în mod

corect această excepție ca fiind neîntemeiată, având în vedere dispozițiile

Legii nr. 554/2004 potrivit cărora, orice act administrativ considerat nelegal

și care a produs o vătămare poate fi atacat în instanță, fără a se face vreo

distincție cu privire la modalitatea de executare a acestuia

(respectiv act administrativ cu executare succesivă sau

dintr-o dată) recurenta-pârâtă apreciind în mod nejustificat ca un act

administrativ emis și executat cum este revocarea din funcție a reclamantului –

ar fi exceptat de la controlul de legalitate, ca fiind lipsit de obiect.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurentul-pârât referitoare la modul de soluționare pe fondul

cauzei, Înalta Curte le apreciată ca fiind nefondate pentru următoarele

considerente:

În cauză este necontestat că Ordinul

nr. 448 din 27 aprilie 2009 al

Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care s-a dispus eliberarea

din funcția publică de conducere deținută de reclamant a fost întemeiat pe

dispozițiile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 precum și

pe art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009.

Având în vedere

temeiurile juridice în baza cărora a fost emis ordinul atacat se constată că în

mod corect s-a reținut de către instanța de fond nelegalitatea acestuia, în

condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009, iar în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite nici condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999

privind reducerea postului ocupat de către funcționarul public.

Din conținutul dispozițiilor art. III

alin. (1)- (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind măsuri de îmbunătățire a

administrației publice, rezultă au fost desființate posturile deținute de

funcționarii publici, respectiv directori executivi și directori executivi

adjuncți, fiind create în locul acestora alte funcții de demnitate publică,

respectiv cea de inspector coordonator și adjuncți ai acestora, persoane numite

în urma câștigării unui concurs organizat, prin act administrativ al

ordonatorului principal de credite, în subordinea, în coordonarea sau sub

autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv.

Prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că prin O.U.G. nr. 37/2009

aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al

serviciilor publice deconcentrate cât și statutul juridic al unor funcționari

publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din

unitățile teritoriale, stabilite prin Legea nr. 188/1999 privind statutul

juridic al funcționarilor publici, republicat cu modificările și completările

ulterioare.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată

prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009, iar Curtea Constituțională a

constatat și neconstituționalitatea acestei ordonanțe prin Decizia nr. 1629 din

3 decembrie 2009.

Astfel fiind, Înalta Curte costată

că în mod corect instanța de fond a reținut în baza probatoriului administrat

în cauză nelegalitatea ordinului atacat, acesta fiind emis cu nerespectarea

dispozițiilor Legii nr.188/1999, legea specială, invocate drept temei al

emiterii ordinului cât și a dispozițiilor legale declarate ca fiind

neconstituționale.

Totodată, prin Decizia nr. 414/2010

Curtea Constituțională a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010,

continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 în forma existentă

anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009.

Potrivit aceleiași decizii, s-a

reținut că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are

drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două

ordonanțe de urgență etc.)

Astfel fiind Înalta Curte constată

că în mod legal și temeinic instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și

a dispus reîncadrarea acestuia în funcția publică de conducere.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurentul – pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

cu privire la acordarea daunelor morale, instanța de control judiciar le apreciază

ca fiind nefondate, întrucât prin sentința criticată, instanța de fond a

cuantificat în mod corect suma acestora, reținând că prin ordinul atacat s-a

adus o atingere intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului fapt de

natură a-i produce acestuia, un prejudiciu de ordin moral.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursurile formulate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de F.A.G.

și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 50 din

28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

octombrie 2010.