ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9149/2/2011 reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea termenelor de realizare dispuse prin deciziei din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011, înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 12 octombrie 2011, emise de Curtea de Conturi a României Departamentul III; anularea măsurilor de la pct. II.1 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.2 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.3 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.4 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011. În motivarea cererii de suspendare a executării, reclamanta a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

afirmând că măsurile dispuse prin decizia contestată sunt nelegale iar executarea acestor măsuri ar fi de natură a perturba grav funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ar afecta grav drepturile legitime ale beneficiarilor sumelor cu destinația drepturi salariale.

A arătat reclamanta că prin decizia nr. 13 din 5 august 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul III, s-a constatat valorificarea necorespunzătoare în anul 2010 a rezultatelor acțiunii de inventariere cu ocazia preluării de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a patrimoniului public și privat al Administrației Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor; transmiterea nelegală a dreptului de folosință cu titlu gratuit a unor active fixe corporale și obiecte de inventar; majorarea nejustificată a unor cheltuieli de personal; înregistrarea unor cheltuieli de personal suplimentare nelegale datorită majorării salariul de bază al unor salariați cu până la 75%; nerecuperarea de la persoanele vinovate a unor daune plătite în urma unor hotărâri judecătorești; nerecuperarea sumei de 258.485,41 RON reprezentând drepturi salariale necuvenite.

Împotriva acestei decizii Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat contestație, respinsă prin încheierea din 6 octombrie 2011. A arătat reclamanta cu privire la punctul II.1 al deciziei că nicio altă autoritate statală, nici chiar Curtea de Conturi, nu poate interveni stabilind alte condiții atât timp cât legiuitorul prin H.G. nr. 841/1995 a prevăzut că pot fi transmise cu titlu gratuit doar acele bunuri aflate în patrimoniul unei instituții publice, bunuri care nu-i mai sunt necesare dar care pot fi folosite de către o altă instituție publică sau acele bunuri pe care instituția nu mai are dreptul să le utilizeze, conform reglementărilor în vigoare.

Aceasta, întrucât în procesul de preluare a acquisu-lui comunitar aferent sectorului agricultură, a fost necesară crearea și dezvoltarea cadrului legislativ pentru sistemul de clasificare a carcaselor, conform Memorandumului Financiar încheiat în 27 iulie 2006 între România și CE, precum și a condițiilor de implementare a acestuia. În ceea ce privește punctul II.2, respectiv recuperarea sumei de 213.747 RON, ca urmare a menținerii în funcția de director executiv/coordonator a câte două persoane, a arătat reclamanta că această situație a fost creată datorită apariției O.U.G. nr. 37/2009 și a O.U.G.

nr. 105/2009, potrivit cărora directorii coordonatori și directorii coordonatori adjuncți pentru centrele județene Alba, Bihor și Sălaj au fost numiți la data de 28 mai 2009, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, fiind acordate drepturile salariale menționate în ordinele de numire, majorarea salarială fiind la acea dată de 75%, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A. S-a mai arătat că, prin încheierea contractelor de management la data de 15 august 2009, directorii coordonatori și directorii coordonatori adjuncți de la centrele județene Alba, Bihor și Sălaj au beneficiat de un salariu de bază de 1.739 RON, majorat cu 25%.

Reclamantul a susținut faptul că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea în concret a legislației în vigoare la data acordării drepturilor respective, neputându-se reține o pagubă la bugetul de stat. Reclamantul a considerat neîntemeiată măsura dispusă la punctul II.3 din decizia din 5 august 2011, arătând că majorarea cu 75% și plata salariilor funcționarilor publici din cadrul Corpului de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a efectuat în conformitate cu ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 1054/2010 și în temeiul H.G.

nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., în mod legal în toată perioada acordată, inclusiv lunile octombrie-decembrie 2010. Cu privire la punctul II.4 din decizia din 5 august 2011 prin care Curtea de Conturi a dispus luarea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații accesorii aferente acestora plătite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În anul 2010 ca urmare a unor sentințe judecătorești definitive și irevocabile, s-a arătat că daunele morale acordate de către instanțele de judecată au avut la bază declararea O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 ca fiind neconstituționale. Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin decizia contestată, pârâta a considerat că reclamanta nu face dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei iminente. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 571 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea; s-a anulat decizia din 5 august 2011 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.4.; s-a suspendat executarea deciziei din 5 august 2011 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.4.

și a fost respinsă în rest acțiunea reclamantului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut întemeiată acțiunea în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.4, constând în obligarea reclamantei la inițierea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații și accesorii aferente acestora, plătite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 2010. A reținut instanța fondului că prin decizia Curții de Conturi din 5 august 2011, s-a dispus inițierea măsurilor legale în vederea recuperării, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe în acest sens, a cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații și accesorii aferente acestora, plătite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 2010 ca urmare a unor sentințe judecătorești definitive și irevocabile și a dobânzilor și majorărilor aferente.

Astfel, prin sentința civilă nr. 533 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1902 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat ordinul nr. 246/2009 prin care M.I. a fost eliberat din funcția publică deținută, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută, fiind obligată reclamanta la plata salariilor cuvenite și la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.

Totodată, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4078 din 5 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul F.A., în sensul că a dispus anularea ordinului nr. 448/2009, reintegrarea acestuia în funcția de conducere deținută anterior și obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale. A constatat instanța de fond că emitentul ordinelor de eliberare din funcție nu a săvârșit nicio încălcare a dispozițiilor legale ce reglementează cazurile de încetare a raportului de serviciu ci, dimpotrivă, a emis ordinele contestate în temeiul dispozițiilor imperative ale O.U.G.

nr. 37/2009, declarate ulterior neconstituționale, astfel că acțiunea este întemeiată atât pe fond, cât și în privința cererii de suspendare a executării măsurii dispusă la pct. II.4, cazul bine justificat fiind reprezentat de însăși constatarea nelegalității măsurii, iar condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, prin raportare la faptul că eventuala angajare a răspunderii patrimoniale a emitentului ordinelor anulate în contencios administrativ ar expune reclamanta, în situația rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, la obligația de dezdăunare. Referitor la măsura dispusă la pct. II.1 din decizia din 5 august 2011, a reținut judecătorul fondului că, deși a invocat dispozițiile C. civ.

referitoare la depozit, prevederile anexei nr. 1 la H.G. nr. 841/1995 precum și dispozițiile H.G. nr. 267/2004, reclamanta nu avea competența de a emite acte administrative pentru transmiterea în folosința altei persoane a bunurilor aparținând domeniului privat al statului, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 1 și art. 11 lit. a) din Legea nr. 90/2001, pentru transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului fiind necesară o hotărâre de guvern, aceasta fiind abaterea constatată de echipa de audit. Referitor la constatările și măsurile prevăzute la pct. II.2 din decizia contestată, s-a constatat că prin nota privind efectele aplicării O.U.G.

nr. 37/2009 de reglementare a unor măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice înregistrată din 4 septembrie 2009, Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a făcut cunoscut ordonatorului principal de credite din acea perioadă, uzând și un punct de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici anexat Notei, că trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori și coordonatori adjuncți pentru a evita plata a doi directori pe aceeași funcție, iar ordonatorul principal de credite nu a luat nici o măsură pentru a înlătura plata dublă pentru aceleași funcții de conducere la centrele județene A.P.I.A., fiind încălcate în acest mod prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește acordarea eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori nou angajați la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba și Bihor, s-a arătat în considerentele hotărârii atacate că la data intrării în vigoare a H.G. nr. 606/2009, respectiv 12 iunie 2009, nu s-a corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, așa cum se prevedea actul normativ menționat, iar corectarea s-a produs începând cu data de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general al A.P.I.A., cu o întârziere de 64 de zile. Astfel, s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A.

Raportat la măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, instanța a constatat că s-a dispus recuperarea, în condițiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale, plătite în perioada octombrie-decembrie 2010, în suma netă de 35.620 RON, precum și a dobânzilor și majorărilor aferente, ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariați cu până la 75%, în condițiile în care nu îndeplineau cerințele prevăzute de H.G. nr. 606/2009. A fost apreciată întemeiată sesizarea reclamantei cu privire la eroarea de calcul strecurată în actul de control, în sensul că perioada de raportare ce vizează acordarea sporului de 75% este de 51 de zile și nu de 70 de zile, însă, s-a reținut că o atare eroare nu este relevantă din moment ce concluzia însușită de pârâtă se raportează la îndeplinirea activităților specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare într-un procent sub 75%.

S-a înlăturat punctul de vedere al reclamantei, potrivit căruia activitatea de pregătire și instructaj a Corpului de Control al Ministrului este asimilată activităților definite de art. 1 din H.G. nr. 606/2009, și s-a apreciat că în mod legal a reținut pârâta că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75%, respectiv maximum 4 zile în perioada octombrie-decembrie 2010, cu tot cu întocmirea actelor de control, plata sporului fiind nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009. În fine, Curtea de apel a arătat că, în contextul constatării pe fond a legalității măsurilor criticate, nu se poate vorbi de existența cazului bine justificat, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recursul Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii sub două aspecte: primul vizează greșita admitere a cererii de suspendare în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al doilea aspect privește greșita anulare a măsurii dispuse la pct. II.4 din decizia din 5 august 2011. În ceea ce privește măsura suspendării, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal a fost admisă cererea de suspendare în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate și iminența producerii unei pagube.

Se arată că în cauză nu există motive temeinice care să infirme prezumția de legalitate a deciziei contestate care a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare ca urmare a finalizării controlului desfășurat, în urma căruia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate și s-a dispus remedierea acestora, iar suspendarea procedurii de lucru a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României reprezintă o prejudiciere a bugetului de stat. Recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea de anulare a pct. II.1, II.2 și II.3 din decizia din 5 august 2011 solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii. În ceea ce privește măsurile prevăzute la pct. II.1, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de obiectivul privind stabilirea unui sistem de clasificare a carcaselor conform cu cerințele U.E. constatând că pentru transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre de guvern, aceasta fiind abaterea constatată de echipa de audit. Totodată, potrivit prevederilor pct. 1 din anexa nr. 1 la H.G.

nr. 841/1995 cu modificările și completările ulterioare, „condițiile și procedurile de transmitere, fără plată, de la o instituție publică la altă instituție publică a unor bunuri aflate în stare de funcționare, pot fi transmise, fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare, indiferent de durata de folosință, dacă acestea nu mai sunt necesare instituției publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție publică sau dacă, potrivit reglementărilor în vigoare, instituția nu mai are dreptul să utilizeze bunul respectiv”.

Precizează că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut necesitatea existenței unei hotărâri de guvern, atât timp cât prin reglementările în vigoare la acea dată, legiuitorul permitea transmiterea fără plată, la orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare, dacă acestea nu mai sus necesare instituției publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție publică. Cu privire la măsurile dispuse la pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 recurentul arată că prima instanță nu a ținut cont că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea legalității în vigoare la data acordării drepturilor respective. Prin emiterea O.U.G. nr. 37/2009 și a O.U.G.

nr. 105/2009, s-au creat situații în care, pentru o scurtă perioadă de timp, două persoane au avut numirile, pe funcția de conducere, în conformitate cu dispozițiile legale la acea dată. Astfel, prin apariția O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrative, precum și adjuncții acestora au fost desființate. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a respectat prevederile instituite de către legiuitor și a emis acte administrative de eliberare din funcție a vechilor conducători și a numit în funcțiile de conducere pe noii conducători cu respectarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009, iar la apariția O.U.G. nr. 105/2009, din nou Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a trebuit să emită acte administrative de eliberare din funcție a conducătorilor numiți în baza O.U.G. nr. 37/2009 și să emită acte administrative de numire în funcție a noilor conducători potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009. În acest timp cei numiți pe funcție, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, și eliberați în baza prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, au contestat în instanță actele administrative de eliberare din funcție, solicitând instanței suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței cu privire la anularea acestuia.

Astfel, instanțele au dispus suspendarea actelor administrative atacate și Ministerul Aagriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat potrivit sentințelor date de către instanțele de judecată să dispună suspendarea actelor administrative de eliberare din funcție și repunerea celor eliberați în funcțiile deținute, până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei (respectiv anularea actului administrativ). În situația creată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu putea emite acte de eliberare din funcție a conducătorilor numiți în baza O.U.G. nr. 105/2009, întrucât nu avea bază legală în acest sens, astfel, cei numiți potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 aveau numirea perfect legală iar cei numiți potrivit O.U.G.

nr. 37/2009 și care dețineau hotărâri ale instanțelor de judecată prin care instanța a dispus suspendarea actului de eliberare din funcție, dețineau și aceștia numirea perfect legal pe aceeași funcție de conducere. În ceea ce privește acordarea eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori se arată că aceasta a fost legală și cu respectarea O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora au fost numiți directorii coordonatori adjuncți pentru centrele județene Alba, Bihor și Sălaj. Astfel, la art. 1 alin. (2) din actul administrativ de numire în funcția publică, era prevăzut că funcția de director coordonator și director coordonator adjunct „se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea căruia funcționează Centrul județean de plăți și intervenție pentru agricultură, pe o perioadă de maximum 4 ani”.

Astfel, la art. 2 din ordinul de numire este prevăzut că salariul de bază pentru persoanele numite pe funcțiile de conducere menționate „se stabilește la nivelul maxim al salariului pentru funcția de consilier din cadrul ministerelor și al altor organe centrale de specialitate, respectiv 1.739 RON, la care se adaugă toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția de conducere de director, sporul de vechime și celelalte sporuri, în condițiile prevăzute de legislația muncii și de legislația aplicabilă centrelor județene, respectiv al municipiului București de plăți și intervenție pentru agricultură”. La data numirii, respectiv 28 mai 2009, A.P.I.A. a acordat directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți drepturile salariale nominalizate prin ordinele Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Majorarea salarială fiind la acea dată de 75%, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., iar aceste drepturi au fost menținute până la încheierea contractelor de management. Cu privire la măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, recurentul arată că în mod eronat a apreciat instanța de fond că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului sunt mult sub 75%.

Astfel, trebuie reținut faptul că perioada de raportare ce vizează acordarea sporului de 75% este de 51 de zile și nu de 70 de zile așa cum în mod greșit este luată în calcul de reprezentanții Curții de Conturi: octombrie-7 zile, noiembrie-22 de zile, decembrie-22 de zile, iar atunci când reprezentanții Curții de Conturi își motivează afirmațiile din actul de control, a cărui anulare o solicităm, în mod incorect interpretează faptul că atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare nu se referă doar la controlul propriu-zis, Corpul de Control al Ministrului în îndeplinirea atribuțiilor specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare respectă prevederile O.G.

nr. 24/2010 privind controlul operațiunilor care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare Agricolă care creează cadrul juridic și organizatoric pentru aplicarea dispozițiilor Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului de 26 mai 2008 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare Agricolă. La dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii ca nefondat și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, astfel cum au fost formulate.

Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că ambele recursuri sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii. Recursul declarat de recurenta-pârât Curtea de Conturi a României este nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea măsurii dispuse la pct. II.4 al deciziei din 5 august 2011 și respectiv anularea acestei măsuri. Prin măsura dispusă la pct. II.4, reclamanta a fost obligată la inițierea măsurilor legale în vederea recuperării cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații și accesorii aferente plătite în anul 2010 ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești irevocabile.

În mod corect prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate cât și iminența producerii unei pagube. Aceasta deoarece ordinele emise în baza O.U.G. nr. 37/2009 au fost anulate ca urmare a declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009 și ulterior a O.U.G. nr. 105/2009, prin hotărârile judecătorești irevocabile nefiind constatată o culpă a emitentului ordinelor. Pe cale de consecință, s-a apreciat corect că suspendarea și respectiv anularea măsurii se impune pentru a nu se expune reclamantul la obligația de dezdăunare în lipsa culpei prevăzute de dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999.

Recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este nefondat, în cauză fiind legale măsurile dispuse la pct. II.1, II.2 și II.3 din decizia din 5 august 2011. Astfel, Curtea apreciază ca fiind corectă abaterea constatată la pct. II.1 din decizie și anume lipsa unei hotărâri de guvern pentru transmiterea în folosință gratuită a unor bunuri din patrimoniul său în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor, organizație fără scop lucrativ de interes public.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia din 5 august 2011, constând în inițierea măsurilor care se impun și recuperarea, conform legii, a cheltuielilor suportate nejustificat de instituție reprezentând amortizarea activelor fixe uzura obiectelor de inventar estimate în timpul controlului la valoarea de 212.247,54 RON aferente activelor fixe corporale și obiectelor de inventar transmise contrar legii, în folosință cu titlu gratuit în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor de porcine, bovine și ovine, organizație cu personalitate juridică fără scop lucrativ de interes public.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenta, fără a avea la bază un temei legal, a transmis în folosința gratuită a unei organizații cu personalitate juridică, fără scop lucrativ și de interes public, active fixe corporale, necorporale și obiecte de inventar (echipament fix de clasificare a carcaselor de porcine, terminal captură date, echipament IT), având o valoare totală de achiziție de 300.868,01 RON. De asemenea, s-a mai constatat faptul că unul dintre activele fixe corporale a fost înregistrat în evidența contabilă a recurentului cu o întârziere de 1 an și 9 luni de la data recepției lui și la o valoare diminuată în mod corespunzător.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a transmis în folosință gratuită bunuri aparținând domeniului privat al statului (active fixe, corporale, necorporale și bunuri de natura obiectelor de inventar) fără a avea la bază un act administrativ emis în regim de putere publică de Guvern (autoritatea care exercită dreptul de proprietate asupra bunurilor aparținând domeniului privat al statului). Astfel cum rezultă din prevederile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare și cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre de guvern.

Curtea nu va reține apărările recurentului-reclamant deoarece îndeplinirea obligației impusă de cerințele Uniunii Europene nu exonerează pe reclamant de necesitatea existenței unei hotărâri de guvern pentru transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din domeniul privat al statului. În ceea ce privește măsura de la pct. II.2, aceasta a fost apreciată ca legală, deoarece drepturile salariale au fost acordate cu nerespectarea legislației în vigoare. Prin măsura de la pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 s-a dispus luarea măsurilor legale pentru recuperarea, în condițiile legii, a cheltuielilor personal majorate nejustificat cu suma de 213.747 RON (167.567 RON salarii și 46.180 RON contribuții aferente), la Centrele Județene ale A.P.I.A.

Maramureș, Sălaj, Alba, Iași și Tulcea, ca urmare a menținerii în funcția de director executiv/coordonator a câte două persoane, precum și a sumei de 20.409 RON, ca urmare a majorării salariilor de bază ale conducătorilor centrelor Sălaj, Alba și Bihor cu 75% în loc de 25%, cât era legal. Referitor la menținerea pe funcția de director la centrele județene Maramureș, Sălaj, Alba, Iași și Tulcea a câte două persoane, plătindu-le salarii în mod nelegal, în mod corect a stabilit instanța de fond că măsura dispusă de Curtea de Conturi este temeinică și legală. Astfel, în fapt, A.P.I.A. central, cu adresa din 9 iulie 2009 a făcut cunoscut Direcției Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, director L.A.J., că cererea de suspendare a executării deciziilor emise de reprezentantul legal al A.P.I.A.

au fost admise de către curțile de apel competente și, conform legii contenciosului administrativ, directorii executivi în cauză au fost reintegrați pe funcțiile deținute anterior. În acest sens sunt și considerentele instanței de fond care, în mod corect a reținut faptul că prin nota privind efectele aplicării O.U.G. nr. 36/2009 de reglementare a unor măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice înregistrată din 4 septembrie 2009, Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a făcut cunoscut ordonatorului principal de credite din acea perioadă, I.S., uzând și un punct de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici anexat notei, că trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori și coordonatori adjuncți pentru a evita plata a doi directori pentru acea funcție.

Față de acest aspect, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că „Ordonatorul principal de credite nu a luat nicio măsură pentru a înlătura plata dublă pentru aceleași funcții de conducere la centrele județene A.P.I.A., fiind încălcate în acest mod prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 prin angajarea unor cheltuieli salariale pentru plata a doi directori pe aceeași funcție”. În ceea ce privește acordarea nelegală a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori nou angajați la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba și Bihor, prin ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au fost numiți directori coordonatori și coordonatori adjuncți la aceste centre, persoane care la instituția la care au lucrat anterior, nu gestionau fonduri comunitare, stabilindu-se drepturile salariale legale la momentul încadrării (mai 2009). La data intrării în vigoare a H.G.

nr. 606/2009 (12 iunie 2009) pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, nu s-a corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, așa cum în mod imperativ prevede actul normativ menționat. Această corectare s-a produs începând cu data de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general A.P.I.A., cu o întârziere de 64 de zile. Astfel, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu s-au respectat dispozițiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 potrivit cărora salariile de bază ale personalului nou-încadrat prin concurs sau examen, în structurile prevăzute la art. 2 și care îndeplinește criteriile prevăzute în cadrul aceluiași articol se majorează cu 25% față de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performantelor individuale realizată în condițiile legii.

Salariile de bază ale personalului al cărui raport de serviciu se modifică prin transfer sau detașare de la alte instituții care nu gestionează fonduri comunitare se majorează cu 25% față de cele prevăzute de lege, până la prima evaluare a performanțelor profesionale individuale realizată în condițiile legii”. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, aceasta a fost apreciată ca fiind corectă. Prin măsura dispusă la pct. II.3 din decizia menționată, s-a stabilit în sarcina recurentului, obligația de recuperare, în condițiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale plătite în perioada octombrie-decembrie 2010, în sumă netă de 35.620 RON, precum și a dobânzilor și majorărilor aferente ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariați cu până la 75%, în condițiile în care nu îndeplineau cerințele prevăzute de H.G.

nr. 606/2009. Pentru celelalte persoane încadrate care au beneficiat de majorarea salariului de bază cu 75% și pentru care nu există o evidență clară din care să rezulte îndeplinirea cerinței prevăzute de lege pentru acordarea acestei majorări respective din care să rezulte că din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu au alocat minimum 75% din atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare prevăzute în fișa postului, se vor stabili proceduri care să justifice majorarea de salariu acordată. În eventualitatea în care și la celelalte categorii de personal vor fi identificate persoane care au beneficiat nelegal de majorarea salariului de bază cu 75%, se vor luat măsuri de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

În fapt, la data de 3 noiembrie 2010 a fost emis ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 1054 prin care se aprobă, începând cu data de 21 octombrie 2010 la un număr de 16 salariați ai Corpului de control, majorarea salariilor cu 75%. În mod corect a reținut instanța de fond că „În conformitate cu criteriile stabilite la art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009, salariații pot beneficia de sporul de 75% la salariul de bază dacă au atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului”.

Astfel, din verificarea fișei posturilor și a activităților propriu-zise desfășurate de cei 16 salariați în perioada octombrie-decembrie 2010, s-a constatat că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75% dintre 4 zile din 70, cu tot cu întocmirea actelor de control, astfel că plata sporului de 75% dintre cei 16 salariați ai Corpului de control al ministrului pe perioada octombrie-decembrie 2010 a fost apreciată ca nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 571 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.