ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 9149/2/2011 reclamantul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Conturi a României, suspendarea termenelor de realizare dispuse prin deciziei

din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011, înregistrată

la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din 12 octombrie 2011, emise

de Curtea de Conturi a României Departamentul III; anularea măsurilor de la

pct. II.1 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din 6

octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.2 dispuse în decizia din 5

august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011; anularea măsurilor

de la pct. II.3 dispuse în decizia din 5 august 2011 susținute prin încheierea din

6 octombrie 2011; anularea măsurilor de la pct. II.4 dispuse în decizia din 5

august 2011 susținute prin încheierea din 6 octombrie 2011.

În motivarea cererii

de suspendare a executării, reclamanta a considerat îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, afirmând că măsurile dispuse

prin decizia contestată sunt nelegale iar executarea acestor măsuri ar fi de

natură a perturba grav funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și ar afecta grav drepturile legitime ale beneficiarilor sumelor cu

destinația drepturi salariale.

A arătat reclamanta

că prin decizia nr. 13 din 5 august 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,

Departamentul III, s-a constatat valorificarea necorespunzătoare în anul 2010 a

rezultatelor acțiunii de inventariere cu ocazia preluării de către Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a patrimoniului public și privat al

Administrației Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a

Precipitațiilor; transmiterea nelegală a dreptului de folosință cu titlu

gratuit a unor active fixe corporale și obiecte de inventar; majorarea

nejustificată a unor cheltuieli de personal; înregistrarea unor cheltuieli de

personal suplimentare nelegale datorită majorării salariul de bază al unor

salariați cu până la 75%; nerecuperarea de la persoanele vinovate a unor daune

plătite în urma unor hotărâri judecătorești; nerecuperarea sumei de 258.485,41 RON

reprezentând drepturi salariale necuvenite.

Împotriva acestei decizii

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat contestație, respinsă prin

încheierea din 6 octombrie 2011.

A arătat reclamanta cu

privire la punctul II.1 al deciziei că nicio altă autoritate statală, nici chiar

Curtea de Conturi, nu poate interveni stabilind alte condiții atât timp cât legiuitorul

prin H.G. nr. 841/1995 a prevăzut că pot fi transmise cu titlu gratuit doar acele

bunuri aflate în patrimoniul unei instituții publice, bunuri care nu-i mai sunt

necesare dar care pot fi folosite de către o altă instituție publică sau acele bunuri

pe care instituția nu mai are dreptul să le utilizeze, conform reglementărilor în

vigoare. Aceasta, întrucât în procesul de preluare a acquisu-lui comunitar aferent

sectorului agricultură, a fost necesară crearea și dezvoltarea cadrului legislativ

pentru sistemul de clasificare a carcaselor, conform Memorandumului Financiar încheiat

în 27 iulie 2006 între România și CE, precum și a condițiilor de implementare a

acestuia.

În ceea ce privește punctul

II.2, respectiv recuperarea sumei de 213.747 RON, ca urmare a menținerii în funcția

de director executiv/coordonator a câte două persoane, a arătat reclamanta că această

situație a fost creată datorită apariției O.U.G. nr. 37/2009 și a O.U.G. nr. 105/2009,

potrivit cărora directorii coordonatori și directorii coordonatori adjuncți pentru

centrele județene Alba, Bihor și Sălaj au fost numiți la data de 28 mai 2009, prin

ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, fiind acordate

drepturile salariale menționate în ordinele de numire, majorarea salarială fiind

la acea dată de 75%, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea,

organizarea și funcționarea A.P.I.A.

S-a mai arătat că, prin

încheierea contractelor de management la data de 15 august 2009, directorii coordonatori

și directorii coordonatori adjuncți de la centrele județene Alba, Bihor și Sălaj

au beneficiat de un salariu de bază de 1.739 RON, majorat cu 25%.

Reclamantul a susținut

faptul că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea în concret a legislației

în vigoare la data acordării drepturilor respective, neputându-se reține o pagubă

la bugetul de stat.

Reclamantul a considerat

neîntemeiată măsura dispusă la punctul II.3 din decizia din 5 august 2011, arătând

că majorarea cu 75% și plata salariilor funcționarilor publici din cadrul Corpului

de Control al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a efectuat în conformitate

cu ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 1054/2010 și în temeiul

H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară

a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind

înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., în mod legal în toată perioada

acordată, inclusiv lunile octombrie-decembrie 2010.

Cu privire la punctul

II.4 din decizia din 5 august 2011 prin care Curtea de Conturi a dispus luarea măsurilor

legale în vederea recuperării cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON

reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații accesorii aferente acestora plătite

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În anul 2010 ca urmare a unor

sentințe judecătorești definitive și irevocabile, s-a arătat că daunele morale acordate

de către instanțele de judecată au avut la bază declararea O.U.G. nr. 37/2009

și O.U.G. nr. 105/2009 ca fiind neconstituționale.

Pârâta a depus întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării măsurilor dispuse prin decizia contestată, pârâta a considerat

că reclamanta nu face dovada existenței cazului bine justificat și nici a pagubei

iminente.

de fond

Prin

sentința

nr.

571 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea; s-a anulat decizia din 5

august 2011 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.4.; s-a suspendat executarea

deciziei din 5 august 2011 în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.4. și a

fost respinsă în rest acțiunea reclamantului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut întemeiată acțiunea în ceea ce privește măsura

dispusă la pct. II.4, constând în obligarea reclamantei la inițierea măsurilor legale

în vederea recuperării cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale

și 12.232 RON obligații și accesorii aferente acestora, plătite de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale în anul 2010.

A reținut instanța fondului

că prin decizia Curții de Conturi din 5 august 2011, s-a dispus inițierea măsurilor

legale în vederea recuperării, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe

în acest sens, a cheltuielilor nejustificate în sumă de 55.000 RON reprezentând

daune morale și 12.232 RON obligații și accesorii aferente acestora, plătite de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 2010 ca urmare a unor sentințe

judecătorești definitive și irevocabile și a dobânzilor și majorărilor aferente.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 533 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă

și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1902 din 15 aprilie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat ordinul nr. 246/2009 prin care

M.I. a fost eliberat din funcția publică deținută, s-a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția deținută, fiind obligată reclamanta la plata salariilor cuvenite și la

plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.

Totodată, s-a reținut că prin sentința civilă

nr. 50 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, sentință rămasă definitivă

și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4078 din 5 octombrie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamantul F.A., în sensul că a dispus anularea ordinului nr. 448/2009, reintegrarea

acestuia în funcția de conducere deținută anterior și obligarea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune

morale.

A constatat instanța de

fond că emitentul ordinelor de eliberare din funcție nu a săvârșit nicio încălcare

a dispozițiilor legale ce reglementează cazurile de încetare a raportului de serviciu

ci, dimpotrivă, a emis ordinele contestate în temeiul dispozițiilor imperative ale

O.U.G. nr. 37/2009, declarate ulterior neconstituționale, astfel că acțiunea este

întemeiată atât pe fond, cât și în privința cererii de suspendare a executării măsurii

dispusă la pct. II.4, cazul bine justificat fiind reprezentat de însăși constatarea

nelegalității măsurii, iar condiția prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită,

prin raportare la faptul că eventuala angajare a răspunderii patrimoniale a emitentului

ordinelor anulate în contencios administrativ ar expune reclamanta, în situația

rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, la obligația de dezdăunare.

Referitor la măsura dispusă

la pct. II.1 din decizia din 5 august 2011, a reținut judecătorul fondului că, deși

a invocat dispozițiile C. civ. referitoare la depozit, prevederile anexei nr. 1

la H.G. nr. 841/1995 precum și dispozițiile H.G. nr. 267/2004, reclamanta nu avea

competența de a emite acte administrative pentru transmiterea în folosința altei

persoane a bunurilor aparținând domeniului privat al statului, astfel cum rezultă

din cuprinsul prevederilor art. 1 și art. 11 lit. a) din Legea nr. 90/2001, pentru

transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului

fiind necesară o hotărâre de guvern, aceasta fiind abaterea constatată de echipa

de audit.

Referitor la constatările

și măsurile prevăzute la pct. II.2 din decizia contestată, s-a constatat că prin

nota privind efectele aplicării O.U.G. nr. 37/2009 de reglementare a unor măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice înregistrată din 4

septembrie 2009, Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a făcut cunoscut ordonatorului principal de credite din acea

perioadă, uzând și un punct de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

anexat Notei, că trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori

și coordonatori adjuncți pentru a evita plata a doi directori pe aceeași funcție,

iar ordonatorul principal de credite nu a luat nici o măsură pentru a înlătura plata

dublă pentru aceleași funcții de conducere la centrele județene A.P.I.A., fiind

încălcate în acest mod prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002

a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește acordarea

eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori

nou angajați la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba și Bihor, s-a arătat în considerentele

hotărârii atacate că la data intrării în vigoare a H.G. nr. 606/2009, respectiv

12 iunie 2009, nu s-a corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, așa

cum se prevedea actul normativ menționat, iar corectarea s-a produs începând cu

data de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general al A.P.I.A., cu

o întârziere de 64 de zile.

Astfel, s-a reținut că

au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea

Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează

fonduri comunitare și Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea

A.P.I.A.

Raportat la măsura dispusă

la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, instanța a constatat că s-a dispus recuperarea,

în condițiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale, plătite

în perioada octombrie-decembrie 2010, în suma netă de 35.620 RON, precum și a dobânzilor

și majorărilor aferente, ca urmare a majorării salariului de bază al unor salariați

cu până la 75%, în condițiile în care nu îndeplineau cerințele prevăzute de H.G.

nr. 606/2009. A fost apreciată întemeiată sesizarea reclamantei cu privire la eroarea

de calcul strecurată în actul de control, în sensul că perioada de raportare ce

vizează acordarea sporului de 75% este de 51 de zile și nu de 70 de zile, însă,

s-a reținut că o atare eroare nu este relevantă din moment ce concluzia însușită

de pârâtă se raportează la îndeplinirea activităților specifice domeniului gestionării

asistenței financiare nerambursabile comunitare într-un procent sub 75%.

S-a înlăturat punctul

de vedere al reclamantei, potrivit căruia activitatea de pregătire și instructaj

a Corpului de Control al Ministrului este asimilată activităților definite de

art. 1 din H.G. nr. 606/2009, și s-a apreciat că în mod legal a reținut pârâta că

timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de

75%, respectiv maximum 4 zile în perioada octombrie-decembrie 2010, cu tot cu întocmirea

actelor de control, plata sporului fiind nelegală, fiind încălcate prevederile

art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009.

În fine, Curtea de apel

a arătat că, în contextul constatării pe fond a legalității măsurilor criticate,

nu se poate vorbi de existența cazului bine justificat, astfel că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Curtea de Conturi

a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă

Curtea de Conturi a României

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii sub două aspecte: primul vizează greșita admitere a cererii de suspendare

în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al doilea

aspect privește greșita anulare a măsurii dispuse la pct. II.4 din decizia din

5 august 2011.

În ceea ce privește măsura

suspendării, recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal a fost admisă cererea de suspendare

în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor

cazuri bine justificate și iminența producerii unei pagube. Se arată că în cauză

nu există motive temeinice care să infirme prezumția de legalitate a deciziei contestate

care a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare ca urmare a finalizării

controlului desfășurat, în urma căruia au fost constatate abateri de la legalitate

și regularitate și s-a dispus remedierea acestora, iar suspendarea procedurii de

lucru a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României reprezintă o prejudiciere

a bugetului de stat.

Recursul declarat de recurentul-reclamant

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii astfel cum a

fost formulată.

Recurentul-reclamant arată

că în mod greșit prima instanță a respins cererea de anulare a pct. II.1, II.2 și

II.3 din decizia din 5 august 2011 solicitând modificarea în parte a sentinței atacate

în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.

În ceea ce privește măsurile

prevăzute la pct. II.1, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond nu a

ținut cont de obiectivul privind stabilirea unui sistem de clasificare a carcaselor

conform cu cerințele U.E. constatând că pentru transmiterea în folosință gratuită

a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre de guvern,

aceasta fiind abaterea constatată de echipa de audit.

Totodată, potrivit prevederilor

pct. 1 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 841/1995 cu modificările și completările ulterioare,

„condițiile și procedurile de transmitere, fără plată, de la o instituție publică

la altă instituție publică a unor bunuri aflate în stare de funcționare, pot fi

transmise, fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare, indiferent

de durata de folosință, dacă acestea nu mai sunt necesare instituției publice care

le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție

publică sau dacă, potrivit reglementărilor în vigoare, instituția nu mai are dreptul

să utilizeze bunul respectiv”.

Precizează că în mod netemeinic

și nelegal instanța de fond a reținut necesitatea existenței unei hotărâri de guvern,

atât timp cât prin reglementările în vigoare la acea dată, legiuitorul permitea

transmiterea fără plată, la orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare,

dacă acestea nu mai sus necesare instituției publice care le are în administrare,

dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție publică.

Cu privire la măsurile

dispuse la pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 recurentul arată că prima instanță

nu a ținut cont că drepturile salariale au fost acordate cu respectarea legalității

în vigoare la data acordării drepturilor respective.

Prin emiterea O.U.G.

nr. 37/2009 și a O.U.G. nr. 105/2009, s-au creat situații în care, pentru o scurtă

perioadă de timp, două persoane au avut numirile, pe funcția de conducere, în conformitate

cu dispozițiile legale la acea dată.

Astfel, prin apariția

O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrative, precum și adjuncții acestora au fost

desființate.

Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a respectat prevederile instituite de către legiuitor și a

emis acte administrative de eliberare din funcție a vechilor conducători și a numit

în funcțiile de conducere pe noii conducători cu respectarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009, iar la apariția O.U.G. nr. 105/2009, din nou Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a trebuit să emită acte administrative de eliberare din funcție

a conducătorilor numiți în baza O.U.G. nr. 37/2009 și să emită acte administrative

de numire în funcție a noilor conducători potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.

În acest timp cei numiți

pe funcție, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, și eliberați în baza prevederilor

O.U.G. nr. 105/2009, au contestat în instanță actele administrative de eliberare

din funcție, solicitând instanței suspendarea actului administrativ până la pronunțarea

instanței cu privire la anularea acestuia.

Astfel, instanțele au

dispus suspendarea actelor administrative atacate și Ministerul Aagriculturii

și Dezvoltării Rurale a fost obligat potrivit sentințelor date de către instanțele

de judecată să dispună suspendarea actelor administrative de eliberare din funcție

și repunerea celor eliberați în funcțiile deținute, până la pronunțarea instanței

pe fondul cauzei (respectiv anularea actului administrativ).

În situația creată Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu putea emite acte de eliberare din funcție

a conducătorilor numiți în baza O.U.G. nr. 105/2009, întrucât nu avea bază legală

în acest sens, astfel, cei numiți potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009 aveau

numirea perfect legală iar cei numiți potrivit O.U.G. nr. 37/2009 și care dețineau

hotărâri ale instanțelor de judecată prin care instanța a dispus suspendarea actului

de eliberare din funcție, dețineau și aceștia numirea perfect legal pe aceeași funcție

de conducere.

În ceea ce privește acordarea

eronată a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori

se arată că aceasta a fost legală și cu respectarea O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora

au fost numiți directorii coordonatori adjuncți pentru centrele județene Alba, Bihor

și Sălaj.

Astfel, la art. 1

alin. (2) din actul administrativ de numire în funcția publică, era prevăzut că

funcția de director coordonator și director coordonator adjunct „se exercită în

baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în

subordinea căruia funcționează Centrul județean de plăți și intervenție pentru agricultură,

pe o perioadă de maximum 4 ani”.

Astfel, la art. 2 din

ordinul de numire este prevăzut că salariul de bază pentru persoanele numite pe

funcțiile de conducere menționate „se stabilește la nivelul maxim al salariului

pentru funcția de consilier din cadrul ministerelor și al altor organe centrale

de specialitate, respectiv 1.739 RON, la care se adaugă toate drepturile prevăzute

de lege pentru funcția de conducere de director, sporul de vechime și celelalte

sporuri, în condițiile prevăzute de legislația muncii și de legislația aplicabilă

centrelor județene, respectiv al municipiului București de plăți și intervenție

pentru agricultură”.

La data numirii, respectiv

28 mai 2009, A.P.I.A. a acordat directorilor coordonatori și directorilor coordonatori

adjuncți drepturile salariale nominalizate prin ordinele Ministrului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale. Majorarea salarială fiind la acea dată de 75%, conform prevederilor

art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A.,

iar aceste drepturi au fost menținute până la încheierea contractelor de management.

Cu privire la măsura dispusă

la pct. II.3 din decizia din 5 august 2011, recurentul arată că în mod eronat a

apreciat instanța de fond că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu prevăzute

în fișa postului sunt mult sub 75%.

Astfel, trebuie reținut

faptul că perioada de raportare ce vizează acordarea sporului de 75% este de 51

de zile și nu de 70 de zile așa cum în mod greșit este luată în calcul de reprezentanții

Curții de Conturi: octombrie-7 zile, noiembrie-22 de zile, decembrie-22 de zile,

iar atunci când reprezentanții Curții de Conturi își motivează afirmațiile din actul

de control, a cărui anulare o solicităm, în mod incorect interpretează faptul că

atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile

comunitare nu se referă doar la controlul propriu-zis, Corpul de Control al Ministrului

în îndeplinirea atribuțiilor specifice domeniului gestionării asistenței financiare

nerambursabile comunitare respectă prevederile O.G. nr. 24/2010 privind controlul

operațiunilor care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare

Agricolă care creează cadrul juridic și organizatoric pentru aplicarea dispozițiilor

Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului de 26 mai 2008 privind controalele

efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din

sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare Agricolă.

La dosar, recurenta-pârâtă

Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea

recursului declarat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii ca nefondat

și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate

a acțiunii, astfel cum au fost formulate.

Analizând recursurile

declarate, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente că ambele recursuri sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii.

Recursul declarat de recurenta-pârât

Curtea de Conturi a României este nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune

suspendarea măsurii dispuse la pct. II.4 al deciziei  din 5 august 2011 și respectiv

anularea acestei măsuri.

Prin măsura dispusă la

pct. II.4, reclamanta a fost obligată la inițierea măsurilor legale în vederea recuperării

cheltuielilor în sumă de 55.000 RON reprezentând daune morale și 12.232 RON obligații

și accesorii aferente plătite în anul 2010 ca urmare a executării unor hotărâri

judecătorești irevocabile.

În mod corect prima instanță

a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate

cât și iminența producerii unei pagube.

Aceasta deoarece ordinele

emise în baza O.U.G. nr. 37/2009 au fost anulate ca urmare a declarării neconstituționalității

O.U.G. nr. 37/2009 și ulterior a O.U.G. nr. 105/2009, prin hotărârile judecătorești

irevocabile nefiind constatată o culpă a emitentului ordinelor. Pe cale de consecință,

s-a apreciat corect că suspendarea și respectiv anularea măsurii se impune pentru

a nu se expune reclamantul la obligația de dezdăunare în lipsa culpei prevăzute

de dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999.

Recursul declarat de recurentul-reclamant

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este nefondat, în cauză fiind legale

măsurile dispuse la pct. II.1, II.2 și II.3 din decizia  din 5 august 2011.

Astfel, Curtea apreciază

ca fiind corectă abaterea constatată la pct. II.1 din decizie și anume lipsa unei

hotărâri de guvern pentru transmiterea în folosință gratuită a unor bunuri din patrimoniul

său în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor, organizație fără scop lucrativ

de interes public.

În ceea ce privește măsura

dispusă la pct. II.1 din Decizia din 5 august 2011, constând în inițierea măsurilor

care se impun și recuperarea, conform legii, a cheltuielilor suportate nejustificat

de instituție reprezentând amortizarea activelor fixe uzura obiectelor de inventar

estimate în timpul controlului la valoarea de 212.247,54 RON aferente activelor

fixe corporale și obiectelor de inventar transmise contrar legii, în folosință cu

titlu gratuit în favoarea Comisiei de clasificare a carcaselor de porcine, bovine

și ovine, organizație cu personalitate juridică fără scop lucrativ de interes public.

Astfel cum în mod corect

a reținut și instanța de fond, recurenta, fără a avea la bază un temei legal, a

transmis în folosința gratuită a unei organizații cu personalitate juridică, fără

scop lucrativ și de interes public, active fixe corporale, necorporale și obiecte

de inventar (echipament fix de clasificare a carcaselor de porcine, terminal captură

date, echipament IT), având o valoare totală de achiziție de 300.868,01 RON. De

asemenea, s-a mai constatat faptul că unul dintre activele fixe corporale a fost

înregistrat în evidența contabilă a recurentului cu o întârziere de 1 an și 9 luni

de la data recepției lui și la o valoare diminuată în mod corespunzător.

Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a transmis în folosință gratuită bunuri aparținând domeniului

privat al statului (active fixe, corporale, necorporale și bunuri de natura obiectelor

de inventar) fără a avea la bază un act administrativ emis în regim de putere publică

de Guvern (autoritatea care exercită dreptul de proprietate asupra bunurilor aparținând

domeniului privat al statului).

Astfel cum rezultă din

prevederile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea

Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare

și cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru transmiterea în folosință

gratuită a bunurilor din patrimoniul privat al statului este necesară o hotărâre

de guvern.

Curtea nu va reține apărările

recurentului-reclamant deoarece îndeplinirea obligației impusă de cerințele Uniunii

Europene nu exonerează pe reclamant de necesitatea existenței unei hotărâri de guvern

pentru transmiterea în folosință gratuită a bunurilor din domeniul privat al statului.

În ceea ce privește măsura

de la pct. II.2, aceasta a fost apreciată ca legală, deoarece drepturile salariale

au fost acordate cu nerespectarea legislației în vigoare.

Prin măsura de la

pct. II.2 din decizia din 5 august 2011 s-a dispus luarea măsurilor legale pentru

recuperarea, în condițiile legii, a cheltuielilor personal majorate nejustificat

cu suma de 213.747 RON (167.567 RON salarii și 46.180 RON contribuții aferente),

la Centrele Județene ale A.P.I.A. Maramureș, Sălaj, Alba, Iași și Tulcea, ca urmare

a menținerii în funcția de director executiv/coordonator a câte două persoane, precum

și a sumei de 20.409 RON, ca urmare a majorării salariilor de bază ale conducătorilor

centrelor Sălaj, Alba și Bihor cu 75% în loc de 25%, cât era legal.

Referitor la menținerea

pe funcția de director la centrele județene Maramureș, Sălaj, Alba, Iași și Tulcea

a câte două persoane, plătindu-le salarii în mod nelegal, în mod corect a stabilit

instanța de fond că măsura dispusă de Curtea de Conturi este temeinică și legală.

Astfel, în fapt, A.P.I.A.

central, cu adresa din 9 iulie 2009 a făcut cunoscut Direcției Management Resurse

Umane a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, director L.A.J., că cererea

de suspendare a executării deciziilor emise de reprezentantul legal al A.P.I.A.

au fost admise de către curțile de apel competente și, conform legii contenciosului

administrativ, directorii executivi în cauză au fost reintegrați pe funcțiile deținute

anterior.

În acest sens sunt și

considerentele instanței de fond care, în mod corect a reținut faptul că prin nota

privind efectele aplicării O.U.G. nr. 36/2009 de reglementare a unor măsuri de îmbunătățire

a activității administrației publice înregistrată din 4 septembrie 2009, Direcția

Management Resurse Umane a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a făcut

cunoscut ordonatorului principal de credite din acea perioadă, I.S., uzând și un

punct de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici anexat notei, că

trebuie luate măsuri de suspendare a directorilor coordonatori și coordonatori adjuncți

pentru a evita plata a doi directori pentru acea funcție.

Față de acest aspect,

în mod corect a reținut instanța de fond faptul că „Ordonatorul principal de credite

nu a luat nicio măsură pentru a înlătura plata dublă pentru aceleași funcții de

conducere la centrele județene A.P.I.A., fiind încălcate în acest mod prevederile

art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 prin angajarea unor cheltuieli salariale

pentru plata a doi directori pe aceeași funcție”.

În ceea ce privește acordarea

nelegală a sporului de 75% la salariul de bază în loc de 25% la directorii coordonatori

nou angajați la centrele A.P.I.A. Sălaj, Alba și Bihor, prin ordinul

Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au fost numiți directori coordonatori

și coordonatori adjuncți la aceste centre, persoane care la instituția la care au

lucrat anterior, nu gestionau fonduri comunitare, stabilindu-se drepturile salariale

legale la momentul încadrării (mai 2009).

La data intrării în vigoare

a H.G. nr. 606/2009 (12 iunie 2009) pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind

stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, nu s-a

corectat majorarea salariului de bază de la 75% la 25%, așa cum în mod imperativ

prevede actul normativ menționat. Această corectare s-a produs începând cu data

de 15 august 2009 prin decizii emise de directorul general A.P.I.A., cu o întârziere

de 64 de zile.

Astfel, cum în mod corect

a reținut și instanța de fond, nu s-au respectat dispozițiile art. 4 alin. (1) din

H.G. nr. 606/2009 potrivit cărora salariile de bază ale personalului nou-încadrat

prin concurs sau examen, în structurile prevăzute la art. 2 și care îndeplinește

criteriile prevăzute în cadrul aceluiași articol se majorează cu 25% față de cele

prevăzute de lege, până la prima evaluare a performantelor individuale realizată

în condițiile legii. Salariile de bază ale personalului al cărui raport de serviciu

se modifică prin transfer sau detașare de la alte instituții care nu gestionează

fonduri comunitare se majorează cu 25% față de cele prevăzute de lege, până la prima

evaluare a performanțelor profesionale individuale realizată în condițiile legii”.

În ceea ce privește măsura

dispusă la pct. II.3 din decizia  din 5 august 2011, aceasta a fost apreciată ca

fiind corectă.

Prin măsura dispusă la

pct. II.3 din decizia menționată, s-a stabilit în sarcina recurentului, obligația

de recuperare, în condițiile legii, a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale

plătite în perioada octombrie-decembrie 2010, în sumă netă de 35.620 RON, precum

și a dobânzilor și majorărilor aferente ca urmare a majorării salariului de bază

al unor salariați cu până la 75%, în condițiile în care nu îndeplineau cerințele

prevăzute de H.G. nr. 606/2009.

Pentru celelalte persoane

încadrate care au beneficiat de majorarea salariului de bază cu 75% și pentru care

nu există o evidență clară din care să rezulte îndeplinirea cerinței prevăzute de

lege pentru acordarea acestei majorări respective din care să rezulte că din totalul

obiectivelor și atribuțiilor de serviciu au alocat minimum 75% din atribuțiile specifice

domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare prevăzute

în fișa postului, se vor stabili proceduri care să justifice majorarea de salariu

acordată.

În eventualitatea în care

și la celelalte categorii de personal vor fi identificate persoane care au beneficiat

nelegal de majorarea salariului de bază cu 75%, se vor luat măsuri de recuperare

a sumelor încasate necuvenit.

În fapt, la data de 3

noiembrie 2010 a fost emis ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale nr. 1054 prin care se aprobă, începând cu data de 21 octombrie 2010 la un

număr de 16 salariați ai Corpului de control, majorarea salariilor cu 75%.

În mod corect a reținut

instanța de fond că „În conformitate cu criteriile stabilite la art. 2 lit. a) din

H.G. nr. 606/2009, salariații pot beneficia de sporul de 75% la salariul de bază

dacă au atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile

comunitare prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor

și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din

timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa

postului”.

Astfel, din verificarea

fișei posturilor și a activităților propriu-zise desfășurate de cei 16 salariați

în perioada octombrie-decembrie 2010, s-a constatat că timpul alocat îndeplinirii

sarcinilor de serviciu este cu mult sub procentul de 75% dintre 4 zile din 70, cu

tot cu întocmirea actelor de control, astfel că plata sporului de 75% dintre cei

16 salariați ai Corpului de control al ministrului pe perioada octombrie-decembrie

2010 a fost apreciată ca nelegală, fiind încălcate prevederile art. 2 lit. a) din

H.G. nr. 606/2009.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursurile

ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Curtea de Conturi a României

împotriva sentinței nr. 571 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.