ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 426 din 21 februarie 2008,
Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de reclamanta
SC D. SA Cernavodă în contradictoriu
cu pârâtul H.V. având ca obiect constatarea nulității absolute a raportului de
expertiză contabilă judiciară întocmit la data de 20 noiembrie 2005.
Instanța de fond a reținut
că expertiza nefiind un act juridic ci o probă administrată în Dosarul nr. 1620/2005
al Judecătoriei Medgidia, anularea sau constatarea nulității acesteia se putea
dispune de această instanță în măsura în care dovedea vătămarea pricinuită
reclamantei și care nu ar fi putut fi înlăturată decât în acest mod.
Curtea de apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia
nr. 115 din 30 iunie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant,
criticile acestuia cu
privire la greșita apreciere a probelor și calificarea raportului de expertiză
au fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea că raportul de expertiză
fiind un act de procedură, el va putea fi anulat în condițiile art. 105 alin.
(2) C. proc. civ. de către instanța în fața căreia s-a administrat această
probă.
În contra deciziei menționate a
declarat recurs reclamanta SC D. SA
pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
arătând că instanța de apel a încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ.
deoarece excepția nulității absolute a expertizei nu a fost analizată cu
prioritate.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiunea formulată
reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de
expertiză contabilă judiciară din 20 noiembrie 2005 din Dosarul nr. 1620/2005
al Judecătoriei Medgidia, pentru fraudarea legii și cauză ilicită.
Nulitatea absolută a
raportului de expertiză constituie chiar obiectul acțiunii deduse judecății iar
sentința apelată a fost criticată tocmai pentru greșita caracterizare a
acestuia și nereținerea cauzelor de nulitate care-l afectează fără a se ridica
în fața instanței de apel o excepție cu acest obiect.
În atare situație critica
recurentei cu privire la încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ. fiind
fără suport faptic iar condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. neîntrunite,
Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC D. SA Cernavodă împotriva deciziei nr. 115/ COM din
30 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.