ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 136/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1603 din 26

august 2004 a Tribunalului Brașov s-a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.

T. SA Brașov în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA și în consecință:

S-a constatat efectuarea expertizei

tehnice-construcții de către expertul ing. T.F.M., care a fost înmânat

părților.

S-a dispus comunicarea

sus-menționatului raport și a răspunsului la obiecțiuni auditorului financiar

intern sau cenzorilor societății pârâte, după caz, spre a fi analizat și a se

propune măsuri corespunzătoare.

A fost obligată pârâta să plătească

reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 168.475.000 lei din care 300.000

lei reprezintă taxe judiciare iar 168.175.000 lei reprezintă onorariile

experților.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Reclamanta deține mai mult de 10 %

din acțiunile reprezentând capitalul social, fapt care nu este contestat de

pârâtă, fiind astfel îndreptățită ca în baza art. 122

2

din Legea nr.

31/1990 republicată să solicite efectuarea expertizei prin care să se analizeze

operațiunile cerute motiv pentru care a încuviințat efectuarea expertizei,

numind în calitate de expert contabil pe domnul S.Ș.

Expertiza d-lui expert S.Ș. a fost

completată cu răspuns la obiecțiunile părților, răspuns care a fost întocmit de

expertul T.F.M. urmare a faptului că instanța a admis cererea de înlocuire

formulată de expertul S.Ș.

Ulterior expertiza efectuată și

completată conform celor de mai sus a fost anulată (încheierea din 18 februarie

2004) întrucât nu a fost efectuată cu citarea părților, în condițiile art. 208 C.

proc. civ.

Expertiza refăcută a fost depusă de

expert la termenul de judecată din 5 mai 2004, ulterior fiind completată cu

răspuns la obiecțiunile părților.

Cât privește valoarea juridică a

expertizei, în lipsa unor reglementări exprese, care ar fi avut caracter

derogatoriu de la normele de procedură privind expertiza, prevăzute de art. 201

și următoarele C. proc. civ., s-a apreciat că expertiza efectuată în condițiile

art. 133

2

din Legea nr. 31/1990 republicată are caracterul unei

expertize judiciare, opozabile părților în proces și a fost efectuată în cadrul

unei proceduri contencioase.

Expertiza, efectuată în condițiile

sus menționate a fost predată în baza sentinței atacate și art. 133

2

din Legea nr. 31/1990 republicată, cenzorilor societății, spre a fi analizată

și a se propune măsuri corespunzătoare.

Față de concluziile expertizei,

efectuată în condiții de contradictorialitate, în baza art. 133

2

alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 republicată și a art. 274 C. proc. civ. referitor la

cheltuielile de judecată s-a constatat că sesizarea instanței nu s-a făcut cu

rea-credință și în consecință instanța a obligat societatea pârâtă să plătească

reclamantei atât onorariul expertului cât și cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC S.C. SA solicitând schimbarea acesteia în sensul

respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

70 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, pârâta SC S.C. SA solicitând admiterea acestuia și

respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta

invocă aspecte ce nu pot fi încadrate în pct. 9 și 10 la care se face trimitere,

fără a se indica nici textele legale încălcate sau aplicate greșit și nici

mijlocul de apărare sau dovada asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și care

vizează, în cea mai mare parte chestiuni referitoare la administrarea probei cu

expertiza tehnică și aprecierea acesteia.

Recurenta invocă și faptul că

instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut, pronunțând un plus petita,

respectiv a dispus înmânarea raportului de expertiză tehnică către auditul

intern al societății deși reclamanta nu a solicitat acest lucru. Acest motiv ar

putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în pct. 6 al art.

304 C. proc. civ.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma acestui motiv Înalta Curte constată că el este nefondat.

Reclamanta a solicitat prin acțiune

numirea unui expert care să întocmească o expertiză în cadrul căreia să se

analizeze operațiuni din gestiunea pârâtei conform obiectivelor stabilite,

raport care să fie înmânat reclamantei și cenzorilor societății pârâte pentru a

se stabili măsuri corespunzătoare. Instanța de fond, admițând acțiunea a dispus

și comunicarea raportului și răspunsului la obiecțiuni „auditorului financiar

intern sau cenzorilor societății pârâte, după caz, spre a fi analizat și a se

propune măsuri corespunzătoare”. Așa cum corect a reținut și instanța de apel,

instanța de fond, dispunând astfel, nu a dat mai mult decât s-a cerut, având în

vedere că obligația de comunicare era alternativă, după caz auditorului intern

sau cenzorilor și că, de la data introducerii cererii și până la data

pronunțării sentinței au intervenit modificări ale Legii nr. 31/1990 (Titlul

III, Cap. IV, Secțiunea a IV-a), care vizau posibilitatea înlocuirii cenzorilor

cu auditori financiari interni, deși textul art. 133

2

alin. (1) din

lege nu a fost modificat. Astfel, instanța a acordat ceea ce s-a cerut,

respectiv obligarea comunicării raportului persoanelor îndreptățite (după caz,

cenzor sau auditor intern).

În acest context apare ca nefondată

și susținerea recurentei că ar exista o contradicție între considerentele și

dispozitivul sentinței, întrucât pe de o parte, nu există nici o contradicție

iar pe de alta, referirea în considerente doar la cenzori este legată de

trimiterea expresă pe care instanța o face la prevederile art. 133

2

din Legea nr. 31/1990.

Față de cele de mai sus Înalta Curte

urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC S.C. SA, împotriva deciziei nr. 70 din 28 aprilie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.