ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 170/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2533/ C din

8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de

contencios administrativ a fost respinsă excepția prescripției dreptului

material la acțiune invocată de pârâta S.C.E.C. Sibiu. De asemenea a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Sibiu cu sediul social în

Sibiu împotriva pârâtei S.C.E.C. Sibiu cu sediul social în Sibiu. Prin sentința

civilă nr. 2850/ C din 27 octombrie 2004 a fost admisă cererea în completarea

sentinței civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, formulată de petenta S.C.E.C.

Sibiu în sensul că, în baza art. 246 C. proc. civ. se ia act de renunțarea

reclamantului SC I. SRL la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu

pârâtele SC H. SA București și C.C.E.C. București.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că la data de 19 mai 1994 între pârâta SC S.J.C.E.C.

Sibiu și pârâta SC H. SA București în calitate de antreprenor general a

intervenit contractul economic, iar ulterior între pârâta SC H. SA București în

calitatea de antreprenor general și reclamanta SC I. SRL Sibiu a intervenit

contractul de subantrepriză având același obiect, executarea de lucrări

instalații tehnico-edilitare la obiectivul sediul S.C.E.C. Sibiu. Potrivit

anexei 2 la contractul de subantrepriză s-a stabilit că derularea plăților să

se facă direct între investitor, societatea pârâtă și subantreprenor,

societatea reclamantă, iar valoarea lucrărilor care fac obiectul contractului

să fie evaluată conform proiectului și să se corecteze în mod corespunzător pe

baza modificărilor survenite ulterior. S-a întocmit un raport de expertiză

contabilă din care rezultă situațiile de lucrări întocmite, vizate și

modificate de responsabilii tehnici ai părților, facturile fiind întocmite

conform reglementărilor legale.

Contractul și-a încetat efectele

între părți numai la data de 21 septembrie 2001, data întocmirii procesului

verbal de recepție finală, semnat de investitor, semnătură care confirmă că

lucrările au fost executate.

Urmare a verificării sumelor ce fac

obiectul facturilor litigioase expertul a concluzionat că diferența între

sumele facturate de către societatea reclamantă SC I. SRL și cele plătite de S.C.E.C.

Sibiu este de 405.608.370 lei, după cum a susținut reclamanta. De asemenea

refuzul de plată al pârâtei S.C.E.C. Sibiu este justificat de faptul că a

achiziționat și a plătit instalații, obiecte și materiale pe care le-a predat

reclamantei, iar aceasta, conform contractului, trebuia să le scadă din

situațiile de lucrări sau să le monteze în totalitate în clădirea pârâtei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 36/ A din 23

februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I. SRL,

împotriva sentinței civile nr. 2533/ C din 8 septembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul Sibiu secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța de apel a stabilit că în

principal, situația reală a fost verificată în teren de pârâta S.C.E.C. Sibiu

și reprezentanții reclamantei, astfel că în mod corect prima instanță a luat în

considerare situațiile contabile coroborate cu actele reale administrate de

părți. În contractul de subantrepriză s-a prevăzut că valoarea contractului se

corectează în mod corespunzător pe baza modificărilor survenite la contractul

bază încheiat între antreprenorul general și investitor. Prin procesul verbal

de recepție din 21 septembrie 2001 pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările

efectuate și lucrările executate de reclamantă corespunzător, astfel că în

această situație au devenit aplicabile prevederile art. 30 din H.G. nr. 273/1994

și ca urmare după această recepție reclamanta a mai executat lucrări la

obiectivul contractului dar fără ca în procesul verbal de recepție finală să

fie specificat faptul că beneficiarul mai are de achitat vreo sumă de bani

reclamantei.

Ca urmare a clauzei cuprinse în

contract la art. 3 și 6 pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat din situațiile de

lucrări întocmite de reclamantă contravaloarea materialelor achiziționate de

această pârâtă. De asemenea pârâta S.C.E.C. Sibiu a refuzat să plătească

contravaloarea unor materiale neutilizate și care nici nu i-au fost predate,

astfel că nu datorează nici manopera și nici contravaloarea cotei de deviz.

Privitor la toate pretențiile

formulate de apelantă cu trimitere directă la situații de lucrări și facturi,

acestea au fost lămurite pe deplin de răspunsurile date în cadrul expertizei

contabile.

Împotriva deciziei civile nr. 36/ A

din 23 februarie 2005, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta SC I.

SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectele că au fost încălcate normele de drept privind

recepția lucrărilor de construcții, a fost interpretat greșit actul juridic

dedus judecății s-au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestora prin aceea că a fost interpretat greșit procesul verbal de recepție din

21 septembrie 2001 în care au fost menționate o serie de lucrări calitativ

necorespunzătoare și care trebuiau remediate. De asemenea hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, verificările facturilor nu corespund

realității, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art.

304 pct. 7 – 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.C.E.C. Sibiu a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că obiectul

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I. SRL îl constituie

obligarea pârâtei S.C.E.C. Sibiu la plata sumelor de 405.608.370 lei cu titlu

de debit neachitat și de 1.979.798.346 lei cu titlu de penalități la debitul

neachitat.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate

reciproc în cadrul contractului economic din 19 mai 2004 completat de

contractul de subantrepriză, prin care la art. 11.2 prevede că lucrările

executate trebuie să fie dovedite prin situații de lucrări urmate de facturi

care se plătesc în termen de 15 zile lucrătoare de la primire, precum și

regimul sancționator care intervine în cazul neîndeplinirii clauzelor

contractuale.

Relevanță juridică în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă raportul de expertiză

contabilă întocmit de expert contabil O.R., care amplu motivat și bine

argumentat a clarificat, prin răspunsurile precise, toate aspectele de natură

litigioasă ridicate de părți. Apare cât se poate de evident că refuzul de plată

al S.C.E.C. Sibiu este justificat de împrejurarea că a achiziționat și plătit

instalații, obiecte și materiale pe care le-a predat reclamantei, care conform

contractului, trebuia să le scadă din situațiile de lucrări sau să le monteze

în totalitate în clădirea pârâtului, iar în contextul procesului verbal de

recepție finală nu se face nici o remarcă în legătură cu sumele rămase

nedecontate.

Bine motivat, instanța de apel a

interpretat că prin procesul verbal de recepție finală din 21 septembrie 2001

(dosarul de fond) pârâta S.C.E.C. Sibiu a confirmat lucrările de construcții și

instalații executate ca fiind corespunzătoare.

Rațiunile juridice expuse determină

ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC I. SRL cu

sediul social în Sibiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art.

304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 36/ A din 25

februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.