ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 08 ianuarie 2007, P.T. a solicitat că în contradictoriu cu Prefectura Județului Călărași și Agenția Domeniilor Statului să se constate refuzul nejustificat al pârâtei secunde de a preda, pe bază de protocol, terenul agricol în suprafață de 6 ha situat în comuna Ciocănești, cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea Comisiei Județene Călărași, pentru aplicarea Legii fondului funciar s-a stabilit dreptul său de proprietate asupra terenului respectiv, urmând să fie pus în posesie. Demersurile făcute în vederea efectuării acestei operațiuni materiale au rămas însă, fără rezultat până în prezent, deoarece Agenția Domeniilor Statului nu se conformează obligației legale care îi incumbă, anume aceea de predare efectivă a terenului în discuție.

Considerând atitudinea pârâtei ca un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și pentru valorificarea dreptului său legitim, P.T. s-a văzut nevoit a se adresa instanței de contencios cu acțiunea de față. Prin sentința civilă nr. 1930 din 04 iulie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul nu contestă „niciun act administrativ emis de către o autoritate publică și nu s-a invocat în condițiile legii precitate, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”. În realitate, el revendică o suprafață de 6 ha de teren agricol pe raza comunei Ciocănești, județul Călărași, astfel că în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005, competența de soluționare a pricinii aparține judecătoriei, iar nu curții de apel.

Sentința a fost atacată cu recurs de către reclamantul P.T. Recurentul a susținut că prima instanță a stabilit în mod eronat obiectul acțiunii, care în realitate, vizează refuzul Agenției Domeniilor Statului de a se conforma obligației legale ce îi revine în legătură cu predarea terenurilor agricole către comisiile locale în vederea eliberării titlului de proprietate asupra acelui teren. Cu un asemenea obiect, acțiunea atrage competența materială a instanțelor judecătorești de contencios administrativ, iar nu a judecătoriei, ca instanță de drept comun, astfel cum s-a stabilit prin sentință. Critica este întemeiată. Din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar rezultă fără echivoc că reclamantul P.T.

consideră nejustificat refuzul pârâtei Agenția Domeniilor Statului de a preda pe bază de protocol terenul agricol de 6 ha, asupra căruia i-a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Afirmațiile cuprinse în acțiune sunt susținute de apărările formulate în acest sens de către respectiva comisie județeană, atât în cadrul întâmpinării, cât și în plângerea prealabilă adresată Agenției Domeniilor Statului la data de 06 martie 2007. Dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului nu este unul litigios și nici nu este repus în discuție prin cererea de chemare în judecată, al cărei obiect se referă doar la constatarea refuzului nejustificat al agenției, ca autoritate a administrației publice centrale de specialitate, de a soluționa cererile formulate și de a preda pe bază de protocol, terenul agricol către comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Obligația Agenției Domeniilor Statului de a preda pe bază de protocol, terenurile care fac obiectul retrocedării a fost instituită prin dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001, precum și prin cele conținute în art. 47 alin. (1) ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Prin urmare, se constată că în speță nu este vorba de o cerere de revendicare a bunului imobil, ci de o acțiune a reclamantului P.T. întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru a cărei soluționare, în primă instanță, competența aparține curții de apel conform art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din legea organică mai sus menționată.

Calificând în mod greșit obiectul acțiunii și dezinvestindu-se în favoarea Judecătoriei Călărași, ca efect al admiterii unei excepții de procedură invocată din oficiu, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea normelor legale referitoare la competență. Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleiași instanțe de fond. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3, art. 312 pct. 6, art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinței civile nr. 1930 din 04 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.