ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3113/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

l. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, la data de 20.08.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - Primăria comunei Modelu, ca aceasta să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și clădirilor situate în jud. Călărași, evidențiate în testamentul lui F., depus la dosar, pentru care s-a efectuat notificare prin G., în Dosarul nr. x/14.08.2001, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și, de asemenea, să le reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de teren extravilan până la suprafața de 124,5 ha, în baza actelor de la dosar, conform actelor de proprietate, respectiv a testamentului, având în vedere modalitatea de împărțire a acestuia cuprinsă în testament, potrivit art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991, precizând ulterior că solicită reconstituirea terenului extravilan compus din. diferența dintre suprafețele de teren ce le-au fost reconstituite, până la suprafața de 124,5 ha.

Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2015, Judecătoria Călărași a disjuns primul capăt de cerere, reprezentat de solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate de către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - Primăria comunei Modelu asupra terenului și clădirilor situate în județ Călărași, evidențiate în testamentul depus la dosar, pentru care s-a efectuat notificare prin G. în Dosarul nr. x din 14.08.2001, fiind format Dosarul cu nr. x/2015 având ca obiect obligația de a face și aceleași părți, cu aceleași calități, la care se vor atașa filele menționate în considerente.

Continuând judecata în Dosarul nr. x/2015 asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților să le reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de teren extravilan până la suprafața de 124,5 ha, în baza actelor de la dosar, conform actelor de proprietate, respectiv a testamentului, având în vedere modalitatea de împărțire a acestuia cuprinsă în testament, potrivit art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991, prin sentința civilă nr. 494 din 24.02.2016, Judecătoria Călărași a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții E., A., B. și F. au declarat apel principal, iar reclamantul B. a declarat, apel incidental

La termenul de judecată din 12 octombrie 2016, în fața Tribunalului Călărași, au fost însușite doar apelurile formulate de reclamanții E., A. și B.

Prin Decizia civilă nr. 475 din 25.05.2017, Tribunalul Călărași, secția civilă a respins apelurile formulate în cauză.

Dosarul a fost înregistrat la această instanță la data de 15.12.2015, sub nr. x/2015.

Prin precizările depuse la 15.02.2015, reclamantul E. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Călărași alături de Unitatea Administrativ Teritoriale Comuna Modelu întrucât imobilele solicitate menționate în testamentul numitului F., în adeverința de confiscare nr. 863/1949 și în extrasul cu moșierii expropriați, acte pe care autorul său H. le-a menționat în cererea nr. x din 24.11.2005, înregistrată la Primăria Comunei Modelu, s-au aflat pe raza comunei Modelu, a arătat ca, în urma probelor ce se vor administra, solicită să se dispună, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, acordarea de măsuri reperatorii în echivalent, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013 și că este în termenul de acceptare a succesiunii autorului prin formularea cererii de restituire, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv în 2005,

La termenul din 30.03.2016 reclamanții A. și B. au depus cerere precizatoare a obiectului cauzei, în sensul de a se dispune, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, obligarea pârâtei Comuna Modelu reprezentată prin primar să emită în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispoziție sau Decizie de soluționare a notificării nr. 948/2001.

Prin sentința civilă nr. 475 din 25.05.2016, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Călărași, invocată din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamantul E. împotriva Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 10/2001 - Prefectura Călărași ca fiind depusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Modelu, a lipsei calității procesuale active a reclamantului E. și a tardivității formulării notificării de către autorul acestuia H., invocate de către pârâta Comuna Modelu; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., D. și E. împotriva pârâtei Comuna Modelu reprezentată prin primar; a obligat pârâta să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. x/2001, formulată de reclamanții A., B. și D. și a notificării înregistrata sub nr. x/2005, depusă de autorul reclamantului E., în conformitate eu dispozițiile Legii nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 365/2013.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Comuna Modela,

Prin Decizia civilă nr. 146/A din 17.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă, s-a respins apelul pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 900 din 07.03.2011, Judecătoria Călărași a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

Prin Decizia civilă nr. 575 din 23.06.2011, Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1045 din 13.04.2009, Judecătoria Călărași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.L.P.S.D.P.P.A.T, comuna Modelu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului; a admis acțiunea împotriva pârâtei C.J.P.S.D.P.P.A.T. Călărași, în sensul obligării acesteia să emită titlu de proprietate pentru 4,66 ha teren arabii extravilan com. Modelu de la autorul K., pe numele persoanelor îndreptățite, H. și L.

Împotriva Deciziei civile nr. 475 din 25.05.2017, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a formulat cerere de revizuire de către B., A., E. și D., în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că această decizie (ca și sentința pronunțată în fond în același dosar) este potrivnică sentinței civile nr. 1045 din 13.04.2009, pronunțată de Judecătoria Călărași, ca și considerentelor reținute prin Decizia civilă nr. 146/A din 17.02.2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și sentința civilă nr. 900 din 07.03.2013 a Judecătoriei Călărași.

Prin Decizia civilă nr. 950/A din 31.10.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția inadmisibilității revizuirii și a respins, ca nefondată, cererea formulată de revizuenți, împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs revizuenții A. și E.

a) Recursul formulat de revizuentul A. în cuprinsul memoriului de recurs, s-a arătat, în sinteza, că termenul de 90 de zile la care se face referire în Decizia civilă nr. 950/A din 2017, pag. 2, primul paragraf, a fost respectat și că suprafața de teren de 50 ha, ce a făcut obiectul cererii depusă la 05.01.1998, a fost corect solicitată, recurentul având calitatea de moștenitor a lui M. (împreună cu B.), moștenitor la rândul său al autorului F. La paginile 126 și 127 se află recipisa nr. x împreună cu inventarul conținutului corespondenței dintre D. și Primăria Modelu, din care reiese că s-a trimis testamentul autorului. F., ce se află la dosar. Mai arată că, la data de 18.03.2016, în timpul desfășurării procesului, a depus la dosar copia procesului-verbal din 1945, prin care se atestă că autorului F. i-a fost expropriată o suprafață de teren. De asemenea, din copia titlului de proprietate, rezultă că suprafața de 5 ha aparține mamei recurentului, care are calitatea de proprietar și nu de moștenitor.

A mai susținut recurentul că împreună cu B., în calitate de moștenitori ai lui N., au primit din 50 ha doar 15,46, rămânând de recuperat restul de 34,54 ha teren arabil.

b) Recurs ui formulat de revizuentul E. în evocarea, motivelor de recurs, recurentul E. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat că, în mod greșit, instanța a reținut că cererea formulată de H. în soluționarea reconstituirii dreptului de proprietate după autorul F., precum și cererea cu nr. x din 24.11.2005, au fost soluționate corect de către Comisia Locală pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată Comuna Modelu. De asemenea, s-a apreciat eronat că cererile cu nr. x/2005, trimise de H. la diverse instituții - Primăria Modelu, Primăria Călărași și Prefectura Călărași ar fi memorii și nu cereri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate lăsat moștenire prin testament de F.

Se mai susține și că în mod greșit s-a reținut că cererea cu nr. x din 2015, prin care s-a solicitat soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 pe considerentul că există un testament și cererile lui H. din anul 2005, depuse în termen pe Legea nr. 247/2005, au rămas nesoluționate, iar în testament existau evocate suprafețe de teren care excedau suprafețelor de teren reconstituite până la acea dată. De aceea, afirmă recurentul că există neconcordanțe în motivarea dată, în hotărârile anexate la prezenta cauză, precum și soluții contradictorii în ceea ce privește modul de soluționare al reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce îi revenea lui O. - 50 ha.

Totodată, instanța a apreciat greșit că cererea cu nr. x din 24.11.2005 ar fi fost soluționată odată cu cererea formulată după autoarea O. de către P.

De asemenea, se invocă că cererea cu nr. x din 24.11.2005, inițiată de H. nu a fost soluționată până în prezent. Motivările reținute de instanțe în ceea ce privește necontestarea soluțiilor date, pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această cerere, sunt greșite, recurentul adresându-se atât în scris, cât și verbal Unitatea Administrativ Teritorială Modelu pentru a solicita să i se comunice care este stadiul cererii în discuție.

Învederează că această solicitare privea reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45 ha, după autorul Q. (cererea nr. x), fiind admisă cererea pentru suprafața de 42 ha din acestea, și nu pentru suprafața de 4,66 ha, cum au reținut instanțele în motivarea hotărârilor.

Instanțele de judecată au dat până în prezent soluții bazate pe motivări contradictorii în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aferente construcțiilor, proprietatea lui F. - pentru cele 5 ha teren intravilan, ce nu a fost reconstituit nici în baza Legea nr. 18/1991 și nici în baza Legii nr-10/2001.

Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, să se dispună trimiterea cererilor formulate, respectiv cererea cu nr. x/2005 către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Modelu în vederea soluționării acesteia.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 14 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport reținându-se că recurenții au deschisă calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., însă se pune problema nulității căii de atac formulate, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât susținerile invocate în motivarea recursurilor nu vizează soluția și argumentele instanței din hotărârea atacată.

Intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Modelu a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursurilor, ca inadmisibile, pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Recurentul E. a formulat întâmpinare la recursul revizuentului A., prin care a achiesat la recursul formulat de această parte, solicitând, în final, admiterea ambelor recursuri.

Completul de filtru C4, la data de 21 iunie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cura prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la filele 220-224 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților.

Recurentul E. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului său astfel cum a fost formulat.

În cadrul punctului de vedere, recurentul A. a arătat că a formulat argumente care să facă posibilă rejudecarea cauzei și, pe cale de consecință, punerea în posesie a suprafețelor de teren care i se cuvin.

Intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Modelu a depus punct de vedere, prin care și-a însușit concluziile magistratului asistent raportor exprimate în raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în sensul că susținerile din cererile de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate limitativ și expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursurile sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod,

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Înalta Curte reține că, prin Decizia civilă nr. 950/A din 31.10.2017, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții B., A., E. și D. împotriva Deciziei civile nr. 475 din 25.05.2017 a Tribunalului Călărași, secția civilă, în Dosarul nr. x/2015, reținându-se neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul existenței contrarietății între hotărârile judecătorești invocate în cererea de revizuire, respectiv că Decizia civilă nr. 475/2017, supusă revizuirii, nu afectează autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterior pronunțate.

Susținerile recurenților A. și E., astfel cum au fost redate în memoriile de recurs, nu se referă însă la considerentele reținute de instanță sub aspectul inexistenței contrarietății între hotărârile judecătorești invocate în cererea de revizuire, pentru a putea fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., ci vizează chestiuni ce țin de fondul litigiilor purtate între părți, în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice.

Or, motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanțe! care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față în ceea ce privește susținerile evocate în cererile de recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenți nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursurilor declarate de revizuenții A. și E. împotriva Deciziei civile nr. 950/A din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de revizuenții A. și E. împotriva Deciziei civile nr. 950/A din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.