ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 255/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 330 din 31 mai 2007, Tribunalul Prahova, în baza art. 42 C. proc. pen. și art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 raportat la art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. f) din Legea nr. 360/2002, și-a declinat competența soluționării plângerii formulate de petentul B.N. în favoarea Curții de Apel Ploiești. Prin încheierea din 3 septembrie 2007, Tribunalul București, constatând că dosarul nr. 13645/3/2007, aflat pe rolul acestei instanțe, are ca obiect aceeași plângere formulată de petentul B.N. împotriva intimatului D.R., a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești, competentă să soluționeze cauza, având în vedere calitatea intimatului.

Cauza a fost înregistrată la această instanță cu nr. 1350/42/2007 din 21 iunie 2007. Petentul B.N. a formulat plângere împotriva ordonanței din 30 ianuarie 2007, dată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în dosarul nr. 7/P/2006, pe care a criticat-o în special cu privire la neînceperea urmăririi penale față de intimatul făptuitor D.R. - comisar la I.G.P.R., în sensul că nu s-au luat în considerare probele pe care Ie-a propus în susținerea plângerii sale, respectiv audierea unor martori și înregistrări extrajudiciare. Petentul a sesizat faptul că intimatul D.R., în calitatea sa, ar fi pretins și primit, în perioada noiembrie - decembrie 2005, diferite sume de bani, bunuri alimentare și nealimentare, în schimbul ajutorului dat pentru recuperarea autoturismului „Mitsubishi Pajero”, ce i-a fost luat la 29 august 2005. Curtea, verificând ordonanța din 30 ianuarie 2007, emisă de D.N.

A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în dosarul nr. 7/P/2006, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, a susținerilor petentului B.N., a constatat următoarele: Prin plângerea formulată, petentul B.N. a sesizat faptul că intimatul făptuitor D.R., comisar în cadrul Corpului de Control al I.G.P. Române, i-a pretins și a primit de la el, în perioada noiembrie - decembrie 2005, diferite sume de bani, bunuri alimentare și nealimentare, pentru a-l ajuta să-și recupereze autoturismul auto „Mitsubishi Pajero”, de care a fost tâlhărit la Ploiești. În soluționarea plângerii, petentul a depus în extras transcrierea convorbirilor telefonice dintre părți și având în vedere conținutul acestora, instanța a admis cererea petentului de a depune trei casete audio, care cuprind înregistrările la care petentul face referire.

Apreciind că pentru buna soluționare a plângerii, în scopul aflării adevărului, este necesară audierea martorilor, cât și expertizarea înregistrărilor audio de pe cele trei casete, Curtea de Apel Ploiești a admis plângerea formulată, în baza art. 278 1 C. proc. pen., de către petentul B.N. împotriva intimatului D.R., desființând rezoluțiile atacate și a trimis cauza la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru soluționarea plângerii. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că mijlocul de probă constând în înregistrările audio de pe cele trei casete nu a fost verificat cu ocazia soluționării plângerii. Așa încât, Curtea de Apel Ploiești a considerat că se impune redeschiderea urmăririi penale în ceea ce-l privește pe intimatul - făptuitor D.R., pentru a se stabili dacă acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254, art. 245, art. 263 și art. 217 C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 110 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatei și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea plângerii formulate de petentul B.N., ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prin plângerea formulată, petentul B.N. a sesizat faptul că D.R. comisar în cadrul Corpului de Control al I.G.P.R., i-a pretins și a și primit, în perioada noiembrie-decembrie 2005, diferite sume de bani, bunuri alimentare și nealimentare în schimbul ajutorului pe care i-l va da în recuperarea autoturismului „Mitsubihi Pajero”.

În susținerea plângerii sale, petentul a depus transcrierea convorbirilor telefonice dintre părți și a solicitat admiterea cererii de a depune trei casete audio, care conțin înregistrările audio de pe aceste casete. De asemenea, a cerut audierea următorilor martori: V.O.M., B.D., B.M.N., D.M. și B.A.M. În speță, Înalta Curte constată că faptele sesizate de petent au fost probate numai cu declarațiile acestuia și ale numitului V.O.M. Deși au fost audiați și ceilalți martori, audierea acestora nu s-a efectuat cu privire la faptele sesizate de petent. Or, potrivit art. 202 C. proc. pen., care reglmentează rolul activ al organelor de urmărire penală, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.

Organul de urmărire penală adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului. În speță, însă, organele de urmărire penală nu au efectuat nici un act premergător. În acest context, Curtea de Apel Ploiești s-a aflat în imposibilitate de a indica în concret fiecare act de urmărire penală ce trebuie efectuat. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune cu necesitate administrarea în cauză, a probei constând în examinarea celor trei casete audio depuse la dosar. Acest mijloc de probă nu a fost verificat cu ocazia soluționării plângerii. Deși parchetul a invocat faptul că aceste casete nu au fost depuse, Înalta Curte apreciază că, în sensul manifestării rolului activ, organul de urmărire penală avea obligația de a depune diligentele necesare în acest sens.

În aceeași ordine de idei, potrivit art. 96 6 C. proc. pen. și înregistrările efectuate de părți constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri și pot fi supuse expertizei tehnice. În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este nefondat, iar pe cale de consecință, hotărârea atacată este temeinică și legală, nefiind motive de casare a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 110 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.