ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 5/A/2017

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 990/A din 07 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2440 din 21 decembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 2440 din 21 decembrie 2007 a Judecătoriei Brăila pronunțată în Dosarul nr. x/196/2007 s-a respins cererea părții civile SC B. SRL privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și,

- din infracțiunile prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (actualmente art. 272 pct. 2) și art. 266 pct. 4 (corect pct. 5) din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul A. a fost achitat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - parte vătămată SC B. SRL.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele-constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, fapta din septembrie - octombrie 2003.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, sau a neexecutări obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma totală de 55.515 lei (RON) sumă însușită de inculpat de la SC C. SRL Brăila și care nu servește la despăgubirea acesteia (societatea fiind radiată).

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila a prezentei sentințe după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 14 raportat la art. 346 și art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a SC B. SRL București și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 109.245,54 lei (RON) reprezentând contravaloarea celor 11 file CEC.

S-a respins cererea aceleiași părți civile privind obligarea inculpatului la plata penalităților de întârziere.

Împotriva Sentinței penale nr. 2440/2007 a Judecătoriei Brăila au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și partea civilă SC B. SRL București.

Prin Decizia penală nr. 83 din 01 aprilie 2008, Tribunalul Brăila a respins apelul declarat de partea civilă SC B. SRL București împotriva Sentinței penale nr. 2440 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2007.A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva aceleiași sentințe penale privind pe inculpatul A.

S-a desființat în parte sentința penală atacată, pe latură civilă, numai în ceea ce privește obligarea inculpatului A. la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC B. SRL București și în rejudecare s-a respins cererea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL București împotriva inculpatului A..

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia penală nr. 363/R din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul declarat de partea civilă SC B. SRL București împotriva Deciziei penale nr. 83 din data de 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/196/2007, s-a casat Decizia penală nr. 83 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Brăila și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Brăila.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

În rejudecarea apelului, prin Decizia penală nr. 217 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Brăila (Dosar nr. x/113/2008) în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și de apelanta-parte civilă SC B. SRL împotriva Sentinței penale nr. 2440 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2007. S-a desființat, în parte, hotărârea instanței de fond și, în rejudecare,în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, faptă săvârșită în perioada octombrie 2003 - februarie 2004.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată, în dauna părții vătămate SC C. SRL Brăila, faptă săvârșită în cursul lunii septembrie 2003.

În baza art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de încasarea de dividente din profituri care nu puteau fi distribuite potrivit situației financiare, în formă continuată, faptă săvârșită în cursul lunii octombrie 2003.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de l an închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă totală de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila a prezentei hotărâri după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a următoarelor sume de bani:

- suma de 44.625 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca D. cumpărat de inculpat de la partea vătămată SC C. SRL cu factura nr. 3094701 din 01 septembrie 2003, factură neîncasată de partea vătămată; sumă de bani care nu servește la despăgubirea părții vătămate (societatea fiind radiată).

- suma de 4350 lei însușită de inculpat la data de 31 octombrie 2003 din casieria societății parte vătămată SC C. SRL, suma de bani care nu servește la despăgubirea acesteia.

- suma de 42.850 lei ridicată și însușită de inculpat în perioada 01 octombrie 2003 - 30 septembrie 2004 din conturile bancare ale părții vătămate SC C. SRL, sumă de bani care nu servește la despăgubirea acesteia.

- suma de 6900 lei reprezentând contravaloarea dividentelor încasate fără drept de inculpat de la partea vătămată SC C. SRL Brăila și care nu servește la despăgubirea acesteia.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă SC B. SRL București.

Prin Decizia penală nr. 363R din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/196/2007, s-a admis recursul declarat de partea civilă SC B. SRL București împotriva Deciziei penale nr. 83 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/196/2007 privind pe inculpatul A.. S-a casat Decizia penală nr. 83 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Brăila, s-a trimis spre rejudecare la aceeași instanță respectiv Tribunalul Brăila. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 217 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Brăila au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și de partea civilă SC B. SRL împotriva Sentinței penale nr. 2440 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2007; s-a desființat în parte hotărârea instanței de fond și, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 C. pen. (în actuala reglementare art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990) în infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, faptă săvârșită în perioada octombrie 2003 - februarie 2004.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare în dauna părții vătămate SC C. SRL Brăila, faptă săvârșită în luna septembrie 2003.

În baza art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de încasarea de dividente din profituri care nu puteau fi distribuite potrivit situației financiare, faptă săvârșită în cursul lunii octombrie 2003.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de l an închisoare, la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă totală de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila a prezentei hotărâri după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a următoarelor sume de bani:

- suma de 44.625 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca D. cumpărat de inculpat de la partea vătămată SC C. SRL cu factura nr. 3094701 din 01 septembrie 2003, factură neîncasată de partea vătămată; sumă de bani care nu servește la despăgubirea părții vătămate (societatea fiind radiată).

- suma de 4350 lei însușită la data de 31 octombrie 2003 din casieria societății parte vătămată SC C. SRL suma de bani care nu servește la despăgubirea acesteia.

- suma de 42.850 lei ridicată și însușită de inculpat în perioada 01 octombrie 2003-30 septembrie 2004 din conturile bancare ale părții vătămate SC C. SRL, sumă de bani care nu servește la despăgubirea acesteia.

- suma de 6900 lei reprezentând contravaloarea dividentelor încasate fără drept de inculpat de la partea vătămată SC C. SRL Brăila și care nu servește la despăgubirea acesteia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Împotriva Deciziei penale nr. 217 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Brăila au formulat recurs partea civilă SC B. SRL București și inculpatul A. .

Prin Decizia penală nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 217 din data de 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/113/2008 (Sentința penală nr. 2440 din data de 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2007).

S-a casat, în parte, Decizia penală nr. 217 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, s-a înlăturat din conținutul deciziei penale recurate dispoziția prin care s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 42.850 lei ridicată și însușită în perioada 01 octombrie 2003- 30 septembrie 2004 din conturile bancare ale părții vătămate SC C. SRL Brăila, sumă de bani care nu servește la despăgubirea acesteia.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC B. SRL București.

Împotriva Deciziei penale nr. 217 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Brăila (Dosar nr. x/113/2008), definitivă prin Decizia penală nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, la data de 28 aprilie 2016, condamnatul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 3 din 17 mai 2016 a Tribunalului Brăila (Dosar nr. x/113/2016), s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin Decizia penală nr. 794/A din 18 iulie 2016 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/113/2016), s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență .

Prin Încheierea nr. 818 din 09 august 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/113/2016) s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților, Curtea de Apel Galați a respins contestația în anulare ca inadmisibilă în principiu. S-a reținut că la data rămânerii definitive a Deciziei penale nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/113/2008 erau în vigoare dispozițiile C. proc. pen. anterior, iar motivul de contestație în anulare invocat de condamnat se încadra în dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. c). Potrivit prevederilor art. 388 C. proc. pen. anterior, contestația în anulare se putea face de către condamnat cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. În aceste condiții, s-a constatat că prezenta contestație în anulare a fost formulată la 28 aprilie 2016, adică la aproape 7 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Prima instanță a constatat că raportat la dispozițiile noului C. proc. pen., intrat în vigoare la 01 februarie 2014, motivul invocat de condamnat se circumscrie dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b), contestația în anulare putând fi exercitată oricând, potrivit art. 428 alin. (2) din noul C. proc. pen.

Prima instanță a considerat, însă, că trebuie avută în vedere data la care a luat naștere dreptul condamnatului de a formula contestație în anulare, acesta fiind un drept supus decăderii, prin neexercitarea lui în termen de 10 zile de la începerea executării. În plus, s-a apreciat că normele de procedură penală sunt de imediată aplicare, iar ele nu retroactivează și nici nu ultraactivează, cu excepția normelor de drept substanțial, mai favorabile condamnatului, care pot retroactiva. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), nu reglementează la situațiile tranzitorii această situație.

Totodată, s-a constatat că nu a fost pronunțat nici un recurs în interesul legii sau o dezlegare a unei chestiuni de drept, admise, prin care să se reglementeze cu privire la acest aspect.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul A., solicitând admiterea contestației în anulare. În cadrul motivelor de apel contestatorul a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen.

Prioritar, Înalta Curte va analiza această solicitare.

În motivarea acestei cereri, apelantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, în sensul că cererea este făcută de către una dintre părți, iar excepția are legătură cu cauza. Acesta a motivat că dispozițiile art. 431 C. proc. pen. sunt neclare, imprecise, imprevizibile și încalcă dispozițiile art. 129, art. 16, art. 21 alin. (1) și 3 din Constituția, precum și art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenției. Mai mult, a precizat și că rămânerea definitivă, în mod direct a unei hotărâri judecătorești fără a fi supusă unui control de legalitate a unei instanței superioare încalcă principiul existenței a două grade de jurisdicție, precum și dreptul la un proces echitabil, putând duce la erori judiciare.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând îndeplinirea cerințelor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată și vizează neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare și care nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară.

În ceea ce privește ultima condiție impusă de legiuitor, Înalta Curte reține că aceasta nu este îndeplinită. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și cauză trebuie să fie determinantă în ceea ce privește soluția ce urmează a se pronunța. Partea care pretinde încălcarea legii fundamentale trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată.

Se observă că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. din perspectiva posibilității declarării căii de atac împotriva soluției de inadmisibilitate pronunțată de prima instanță în analiza admisibilității în principiu a contestației în anulare.

Or, textul de lege ce se dorește a fi supus controlului de constituționalitate nu reglementează exercitarea căilor de atac în cazul soluțiilor pronunțate într-o contestație în anulare, ci desfășurarea procedurii de admitere în principiu a acestei căi extraordinare de atac.

În mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Se constată că excepția nu este formulată în sensul prevăzut de lege pentru exercitarea acestui mijloc procedural, în realitate, apelantul solicită modificarea sau completarea art. 431 C. proc. pen., aspect, care, de altfel, excede competenței instanței de contencios constituțional, care se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile referitoare la exercitarea căilor de atac.

Mai mult decât atât, se observă că prezenta cauză se află într-un alt stadiu procesual decât cel al analizării admisibilității în principiu a contestației în anulare, procedură reglementată de dispozițiile art. 431 C. proc. pen. a căror neconstituționalitate se invocă.

Nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47 din 1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. va fi respinsă.

În ceea ce privește admisibilitatea căii de atac declarate de condamnatul A., Înalta Curte constată că acesta a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 990/A din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații, și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În speța de față, se constată că a fost declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 990/A din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost examinată admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/113/2008, ca instanță de control judiciar.

În acest context, față de împrejurarea că, pe calea contestației în anulare promovate, contestatorul a criticat o decizie penală pronunțată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare - atacată pe calea prezentului apel - este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Susținerea condamnatului în sensul că la momentul pronunțării hotărârii atacate cu contestație în anulare beneficia de încă o cale de atac, aceea a recursului, nu poate fi primită.

Procesul penal s-a desfășurat sub imperiul vechiului C. proc. pen., fiind soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 208/R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, iar contestația în anulare, formulată împotriva acestei ultime decizii, a fost promovată sub imperiul noului C. proc. pen.. Prin Încheierea nr. 818 din 9 august 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Curții de Apel Galați. Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului C. proc. pen. nu conține dispoziții tranzitorii cu privire la o atare situație.

Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen.: "legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii".

Chiar dacă decizia atacată a fost pronunțată sub imperiul vechiului cod, calea de atac a fost declanșată după intrarea în vigoare a noilor dispoziții procesual penale; or, potrivit C. proc. pen. aflat în vigoare se aplică legea nouă, și potrivit acesteia nu există posibilitatea atacării hotărârii.

De altfel, nici C. proc. pen. anterior nu prevedea posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva unei decizii prin care instanța de recurs soluționa contestația în anulare.

Potrivit principiului activității, legea procesual penală este de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că toate activitățile procesuale se realizează numai în conformitate cu legea în vigoare în momentul efectuării actului (tempus regit actum).

Prin activitatea legii procesual penale se înțelege aplicarea ei între momentul intrării în vigoare și momentul ieșirii din vigoare. Aceasta implică efectuarea tuturor actelor procedurale în conformitate cu legea în vigoare și recunoașterea ca valabile a actelor procedurale efectuate anterior intrării în vigoare a legii. De asemenea, o lege procesuală ieșită din vigoare nu mai produce efecte după abrogare.

Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza ultimă C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 990/A din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen..

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 990/A din 07 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV