ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulată de recurenții inculpați A. și B., constată următoarele:

În primul ciclu procesual, (dosar nr. x/2019), prin sentința penală nr. 298/25.02.2020 a Judecătoriei Galați, printre altele, au fost dispuse următoarele:

A. Inculpata A.:

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autoritățile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autoritățile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă in autoritățile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.

B. Inculpatul B.:

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte functii publice, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.

D. Latura civilă:

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 1357 și urm. C. civ. au fost obligați inculpatii, in solidar, la plata sumei de:

- 320.360 RON către partea civilă Școala Gimnazială nr. 17 Galati;

- 473.521 RON către partea civilă Școala Gimnazială " Dan Barbilian" Galati.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. s-au desființat in totalitate înscrisurile falsificate, conform dispozitivului sentinței.

Prin decizia penală nr. 1019/18.11.2020 a Curții de Apel Galați, au fost admise apelurile formulate de inculpații A., C. și B., a fost desființată sentința penală nr. 298/2020 a Judecătoriei Galați, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată.

În rejudecare, în al doilea ciclu procesual (dosar nr. x/2019):

Prin încheierea din data de 11.11.2022, a fost admisă cererea inculpatei A. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina sa, din infracțiunile de complicitate la delapidare în formă continuată (46 de acte materiale), prev. de art. 46 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și delapidare în formă continuată (88 acte materiale), prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. .

Prin sentința penală nr. 611/11.04.2023 pronunțată de Judecătoria Galați, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. , pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată (102 acte materiale), prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (faptă din perioada 2012-22.12.2014).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată (51 de acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (faptă din perioada 2012-17.12. 2014).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată (136 de acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (97 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (faptă din perioada 2012-17.12. 2014).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. de art. 298 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (faptă din perioada 2012 -2014).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există (faptă din luna martie 2015).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului în formă continuată, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există (faptă din luna martie 2015).

S-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri:

- NIR nr. 49/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/03.06.2014),

- NIR nr. 50/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/03.06.2014),

- Bon de consum nr. 9 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),

- NIR nr. 53/24.07.2014 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),

- Bon de consum nr. 10 (aferent facturii seria x nr. x/21.07.2014),

- NIR nr. 67/25.08.2014 (aferent facturii seria x nr. x/19.08.2014),

- NIR nr. 68/24.09.2014 (aferent facturii seria x nr. x/12.09.2014),

- NIR nr. 69/24.09.2014 (aferent facturii seria x nr. x/12.09.2014),

- NIR nr. 87/24.10.2014 (aferent facturii seria x nr. x/17.10.2014),

- Bon de consum (aferent facturii seria x nr. x/17.10.2014),

- NIR nr. 93/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/15.12.2014),

- NIR nr. 94/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/16.12.2014),

- NIR nr. 2/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/16.12.2014),

- NIR nr. 91/22.12.2014 (aferent facturii seria x nr. x/17.12.2014),

- ordinele de plată: nr. x/28.02.2012 (2 exemplare cu același număr, pentru facturi diferite);

- facturile: x, emise de S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., pe numele Școlii Gimnaziale nr. 17 Galați;

- facturile: y emise de S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., pe numele Școlii Gimnaziale "Dan Barbilian" Galați.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile Școala Gimnazială nr. 17 Galați și Școala Gimnazială "Dan Barbilian" Galați.

Prin decizia penală nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 611/11.04.2023, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2019, și în rejudecare:

S-au înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile vizând achitarea inculpaților A. și B., precum și pe cele referitoare la latura civilă a cauzei în ceea ce-i privește pe aceeași inculpați.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. , cu privire la săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (136 de acte materiale, fapte din perioada 2012 - decembrie 2014).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. , cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (136 de acte materiale, fapte din perioada 2012 - decembrie 2014).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 1357 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata sumei de 320.360 RON către partea civilă Școala Gimnazială nr. 17 Galați și, respectiv, la plata sumei de 473.521 RON către partea civilă Școala Gimnazială "Dan Barbilian" Galați.

Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

*******

Împotriva deciziei din apel, nr. 401/A din data de 01.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, la data de 25.04.2024, au formulat recurs în casație inculpații A. și B., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., .

Prin cererea de recurs în casație, recurenții inculpați A. și B. au invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal și au solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și menținerii soluției de achitare a inculpaților stabilită de instanța de fond, pentru temeiul de drept prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

S-a arătat în motivare că recursul în casație privește soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la delapidare prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., pentru care, în privința inculpaților, s-a dispus în mod nelegal în apel înlocuirea soluției de achitare cu una de încetare a procesului penal, cererea de recurs fiind întemeiată pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1), pct. 8 din C. proc. pen., respectiv "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În esență, prin cererea de recurs în casație, recurenții inculpați au criticat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați, în al doilea ciclu procesual, întrucât, deși a reținut ca fiind corectă soluția de achitare pronunțată de instanța de fond cu privire la infracțiunea de delapidare, a ales în mod nelegal să dispună o soluție de încetare a procesului penal pentru aceeași infracțiune, sub motivarea că faptele inculpaților ar putea constitui o altă infracțiune, pentru care însă nu putea fi schimbată încadrarea juridică în mod legal.

Astfel, s-a arătat că instanța de apel a apreciat că soluțiile de achitare dispuse în privința celor doi inculpați sunt greșite, însă nu prin raportare la elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare reținută în sarcina acestora în forma autoratului/complicității, ci prin raportare la o altă infracțiune - abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în forma autoratului, respectiv complicității.

S-a susținut că, această infracțiune a fost analizată de instanța de apel doar într-un mod pur ipotetic, întrucât nu putea dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, tocmai datorită principiului non reformatio in pejus, invocat și de instanța de apel în motivarea hotărârii.

Au arătat recurenții că, deși recunoaște necesitatea aplicării principiului non reformatio in pejus, în final, prin soluția pronunțată, Curtea de apel a refuzat să îl aplice în mod efectiv, iar soluția pronunțată este nelegală și defavorabilă inculpaților din mai multe perspective:

- o soluție de încetare a procesului penal este, de plano, mai defavorabilă unui inculpat decât cea de achitare;

- soluția de încetare a procesului penal nu poate fi dispusă în considerarea împrejurării că faptele inculpaților ar constitui o altă infracțiune, pentru care, însă, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de care au fost acuzați;

- soluția de încetare a procesului penal semnifică în realitate existența faptei și a vinovăției, generând efecte și pe latura civilă a cauzei, respectiv obligarea acestora, în cazul de față, la plata sumei de 320360 RON către partea civilă Școala Gimnazială nr. 17 Galați și respectiv la plata sumei de 473.521 RON către partea civilă Școala Gimnazială "Dan Barbilian" Galați (părți civile care de altfel nici nu formulaseră apel în cauză).

Au susținut recurenții că în realitate, Curtea de Apel a constatat intervenția prescripției răspunderii penale în raport de infracțiunea de delapidare, doar datorită împrejurării că a considerat că inculpații ar putea fi vinovați de săvârșirea unei alte infractiuni, pentru care însă nu putea dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de care erau acuzați.

Dacă instanța de apel aprecia totuși că temeiul achitării pentru delapidare este unul eronat, trebuia să argumenteze o astfel pe constatare și putea chiar modifica acest temei în cel prev. de art. 16 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât din motivarea hotărârii instanței de apel se desprinde în mod evident concluzia că faptele de care sunt acuzați inculpații nu ar întruni elementele de tipicitate ale delapidării, ci ale unei alte infracțiuni.

Au mai precizat inculpații că instanța de apel era ținută, prin urmare, să verifice cauza doar în raport de infracțiunea de delapidare, însăși exercițiul verificării ipotezei dacă faptele inculpaților ar putea constitui o altă infracțiune nefiind permis prin aplicarea principiului non reformatio in pejus, un astfel de exercițiu fiind, de altfel și fără o finalitate practică, atâta timp cât încadrarea juridică a faptelor nu putea fi legal schimbată. Cu toate acestea, instanța de apel a ales doar să afirme în mod repetat principiul, dar să nu-l aplice.

S-a menționat că, dată fiind imposibilitatea schimbării încadrării juridice, instanța de apel trebuia să constate că elementele de tipicitate ale delapidării nu sunt întrunite, soluția de achitare fiind corectă și eventual singura modificare posibilă era doar referitor la temeiul acesteia, în opinia inculpaților temeiul achitării fiind corect.

Prin urmare, trecând peste acest moment al analizei situației de fapt, în care instanța de apel a menținut întocmai situația de fapt stabilită de prima instanță și a constatat că faptele săvârșite nu se înscriu în elementele de tipicitate ale delapidării, aceasta nu mai putea ignora efectele legale ale acestei constatări - menținerea achitării/modificarea temeiului achitării.

Urmare a obligativității aplicării principiului non reformatio in pejus, instanța de apel nu putea verifica în continuare dacă faptele inculpaților ar putea întruni elementele de tipicitate ale unei alte infracțiuni (mai ales că o eventuală schimbare de încadrare nici nu fusese pusă în discuția părților - nefăcând nici măcar teoretic obiectul analizei instanței).

Cu atât mai puțin instanța de apel ar fi putut verifica dacă în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale - cu consecința încetării procesului penal, în condițiile în care temeiurile care împiedică punerea în mișcare/exercitarea acțiunii penale trebuie analizate strict în ordinea indicată de legiuitor în disp. art. 16 din C. proc. pen.

S-a precizat că atât literatura de specialitate, cât și practica judiciară, au reținut că în această ipoteză, dacă instanța constată incidența unui impediment la exercitarea acțiunii penale potrivit art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanța de judecată dispune achitarea și nu încetarea procesului penal, impunându-se, cu prioritate, analiza incidenței unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

De asemenea, în literatura de specialitate, s-a susținut că nu ar fi exclusă pronunțarea de către instanța de control judiciar a unei noi soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în urma invocării acestui caz de recurs în casație, în situația în care ar fi incident un alt caz de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale dintre cele care atrag această soluție.

În același sens, se apreciază că dispunerea în mod greșit a soluției de încetare a procesului penal vizează două ipoteze, și anume fie inexistența vreunuia dintre temeiurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., fie existența unui alt temei legal dintre cele anterior menționate, care ar fi trebuit să fie reținut. (Tratat de procedură penală. Partea specială - În lumina noului C. proc. pen., Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 389). Totodată, a fost invocată și jurisprudența Curții Constituționale a României, Decizia CCR nr. 699/2017, publicată în M. Of. nr. 315 din 3 mai 2017.

În consecință, pentru motivele expuse, inculpații A. și B. au solicitat admiterea recursului în casație referitor la criticile privind greșita dispunere a încetării procesului penal în locul menținerii soluției de achitare în privința infracțiunii de delapidare, în raport cu situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de apel și astfel, menținerea soluției de achitare a inculpaților în baza dispozițiilor art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., dispusă de instanța de fond.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți și procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți și înregistrat la data de 17.05.2024 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 04.06.2024, dată până la care, de asemenea, a fost depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 04 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurenții inculpați A. și B. împotriva deciziei penale nr. 401/A din data de 01 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019 și s-a trimis cauza completului care judecă recursul în casație, în compunere de 3 judecători, fiind fixat termen în cauză la data de 18.06.2024.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen asupra recursului în casație, s-au luat concluziile apărării recurenților inculpați și ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

*****

Analizând recursul în casație formulat în cauză de inculpații A. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate ca fiind grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de către inculpați, cu referire la nesocotirea principiului non reformatio in pejus de către instanța de apel, prin înlocuirea soluției de achitare dispuse de către instanța de fond cu o soluție de încetare a procesului penal, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, Înalta Curte apreciază necesară prezentarea sintetică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primul ciclu procesual, urmând ca ulterior să se analizeze dacă conținutul concret al acestor fapte se suprapune conținutului normativ prevăzut de lege pentru infracțiunile imputate acestora. În același timp, se impune cu necesitate a se analiza dacă în cauză, în al doilea ciclu procesual, a operat o încălcare a principiului non reformatio in peius, așa cum susțin inculpații, ca urmare a înlocuirii de către instanța de apel a soluției de achitare a inculpaților cu soluția de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunile de delapidare și respectiv, complicitate la delapidare.

Activitatea infracțională imputată inculpaților A. și B. este în legătură cu achizițiile publice efectuate de unitățile școlare Școala Gimnazială nr. 17 Galați și Școala Gimnazială Dan Barbilian Galați de la societățile administrate în fapt sau în drept de către inculpați, S.C. D. S.R.L. și S.C. E., achiziții reținute a fi fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind la prețuri supraevaluate sau fictive.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată în legătură cu Școala Gimnazială nr. 17 din Galați, s-a reținut că în perioada ianuarie 2012 - august 2014, numita F., inculpată de asemenea în cauză, în calitatea sa de contabil al unității școlare, a înregistrat în contabilitate achiziții fictive de bunuri și servicii, folosind în acest scop societățile D. S.R.L. și E.. În același timp, inculpații B. și A., pentru a crea o aparență de veridicitate a achizițiilor efectuate de unitatea școlară de la societățile mai sus menționate, au întocmit facturi pentru produse și servicii care nu au fost recepționate în mod real, încredințând aceste înscrisuri inculpatei F., care le-a folosit pentru justificarea plăților. S-a reținut astfel, că inculpatul B. a emis un număr de 46 de facturi pentru societățile D. S.R.L. și E., pentru produse livrate fictiv Școlii Gimnaziale nr. 17 Galați, după care, cei doi inculpați, B. și A. au pus la dispoziția inculpatei F. datele de identificare ale conturilor societăților mai sus menționate și au retras în numerar sumele de bani virate de unitatea școlară, însușindu-și suma de 320.359,81 RON.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată în legătură cu Școala Gimnazială Dan Barbilian din Galați, s-a reținut că în perioada ianuarie 2012- decembrie 2014, inculpata A., în calitatea sa de administrator financiar al unității școlare, și-a însușit în interesul său și al inculpatului B., sume de bani pe care le gestiona și le administra, prin efectuarea unor viramente bancare nejustificate, din bugetul unității de învățământ către societățile D. S.R.L. și E., cauzând unității de învățământ o pagubă în valoare de 473.521,82 RON. Astfel, s-a reținut că inculpata A. a înregistrat în actele contabile ale unității școlare cheltuieli cu produse provenite de la societățile mai sus menționate, bunuri al căror preț a fost supraevaluat și care nu au fost recepționate în realitate, acceptând la plată facturi emise fictiv pentru acestea. La data plății facturilor inculpata a întocmit în format electronic NIR-uri și bonuri de consum în care a menționat în mod necorespunzător adevărului că produsele au fost recepționate și date în folosință, înscrisuri care au avut la bază facturile emise în fals de societățile D. S.R.L. și E., societăți administrate în fapt de soțul său, inculpatul B..

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. s-a reținut că acesta, în aceeași perioadă, a emis un număr de 51 de facturi, pentru societățile D. S.R.L. și E., pentru produse livrate fictiv Școlii Gimnaziale Dan Barbilian din Galați și, totodată, a pus la dispoziția inculpatei A. datele de identificare ale conturilor societăților D. S.R.L. și E., în vederea realizării viramentelor, și împreună cu inculpata A. a retras în numerar sumele virate în mod nejustificat în conturile societăților.

În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 298/25 februarie 2020 a Judecătoriei Galați, s-a reținut că:

- Faptele inculpaților B. și A., ca administratori în fapt ai societăților D. S.R.L. și E., de a emite un număr de 46 de facturi pentru produse livrate fictiv Școlii Gimnaziale nr. 17 din Galați, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele acelorași inculpați, care au pus la dispoziția inculpatei F. datele de identificare ale conturilor societăților mai sus menționate, în vederea realizării viramentelor și au retras în numerar sumele virate în mod nejustificat în conturile societăților de inculpata F., constituie complicitate la infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele inculpatei A., care în calitate de contabil la Școala Gimnazială Dan Barbilian din Galați, a întocmit în format electronic documente (NIR-uri) care atestau în mod nereal recepția și darea în consum a produselor livrate în mod fictiv unității școlare de societățile D. S.R.L. și E. constituie infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele inculpatei A., care, la data plății facturilor a întocmit 88 de ordine de plată, în care s-a menționat în mod necorespunzător adevărului că reprezintă plata unor facturi care erau emise în fals, pentru produse livrate fictiv unității școlare mai sus menționate, constituie infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei A. care a prezentat la semnat ordonatorului de credite, un număr de 8 contracte încheiate între Școala Gimnazială Dan Barbilian din Galați și societățile D. S.R.L. și E., care cuprindeau date nereale cu privire la reprezentantul societăților și care în fapt aparțineau soțului acesteia, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele inculpatului B., administrator în fapt al celor două societăți menționate anterior, de a emite un număr de 51 de facturi, introduse ulterior în circuitul financiar contabil al Școlii Dan Barbilian, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei A. de a folosi în actele contabile ale unității de învățământ cele 51 de facturi fictive, anterior menționate, constituie infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele inculpatei A. de a-și însuși în interesul său și al soțului său B., suma de 473.521,82 RON, pentru produse livrate fictiv de societățile D. S.R.L. și E., prin completarea unui număr de 88 de ordine de plată, constituie infracțiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- Faptele inculpatului B. de a pune la dispoziția inculpatei A. datele de identificare ale conturilor celor două societăți administrate în fapt în vederea realizării viramentelor și, împreună cu inculpata A. a retras în numerar sumele virate constituie infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală mai sus menționată inculpații A. și B. au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Prin decizia penală nr. 1019/A/18.11.2020 a Curții de Apel Galați au fost admise apelurile declarate, între alții, și de inculpații A. și B., a fost desființată sentința penală nr. 298/2020 a Judecătoriei Galați și a fost trimisă cauza spre rejudecare. În esență, Curtea de Apel Galați a avut în vedere la trimiterea cauzei spre rejudecare faptul că sentința primei instanțe este nemotivată, nefiind expuse argumentele proprii ale instanței care au fundamentat soluția de condamnare, nefiind analizate probele și nici apărările inculpaților în raport cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În al doilea ciclu procesual, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, Judecătoria Galați, prin încheierea de ședință din 11.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei A., din infracțiunile de complicitate la delapidare în formă continuată (46 acte materiale) prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (46 acte materiale) și delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de delapidare în formă continuată (136 acte materiale), prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 611/11.04.2023 a Judecătoriei Galați pronunțată în urma rejudecării cauzei, inculpații A. și B. au fost achitați pentru infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., și respectiv, complicitate la delapidare, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. . 1 lit. a) C. pen., în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen.., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin aceeași sentință, față de ambii inculpați s-a dispus încetarea procesului penal pentru celelalte infracțiuni (fals intelectual, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată), constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale, infracțiuni ce nu fac însă obiectul analizei prezentului recurs în casație.

Cu referire la infracțiunile de delapidare și respectiv, complicitate la delapidare, de care au fost acuzați inculpații A. și B., instanța de fond a reținut că acțiunea de însușire specifică elementului material al infracțiunii de delapidare presupune o scoatere cu caracter definitiv, o deposedare a persoanei vătămate de banii și valorile care îi aparțin, urmată de trecerea acestora în sfera de stăpânire a autorului (o împosedare a acestuia). Or, din verificarea ipotezelor acuzatoriale ale cauzei, rezultă că fapta de delapidare nu este tipică obiectiv, întrucât, deși sumele de bani au ieșit din patrimoniul unităților școlare și au intrat în sfera patrimonială a societăților, însă nu printr-o acțiune de însușire comisă de inculpată sau o altă persoană, ci ca urmare a efectuării unor plăți, ce reprezentau contravaloarea unor facturi și ca urmare, la momentul retragerii sumelor de bani din conturile societăților, acestea nu se mai aflau în patrimoniul unităților școlare.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței mai sus menționate, prin decizia penală nr. 401/A/01 aprilie 2024, Curtea de Apel Galați a desființat în parte sentința penală nr. 611/11.04.2023 a Judecătoriei Galați, a înlăturat dispozițiile sentinței apelate vizând achitarea inculpaților pentru infracțiunile de delapidare și respectiv, complicitate la delapidare, și rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., a dispus încetarea procesului penal față de cei doi inculpați pentru aceste infracțiuni, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În argumentarea acestei soluții, Curtea de Apel Galați a reținut în esență că, faptele inculpatei A. constituie infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar faptele comise de inculpatul B. întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Galați a reținut că sumele de bani nu au ieșit din patrimoniul unităților școlare printr-o acțiune de însușire, folosire sau traficare, ci au fost destinate unor plăți aparent legale, iar ceea ce deosebește infracțiunea de abuz în serviciu de infracțiunea de delapidare este momentul la care a intervenit activitatea ilicită având ca rezultat final ieșirea banilor din patrimoniul părții civile, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, activitatea ilicită are loc într-un moment anterior producerii consecinței ieșirii sumelor de bani din patrimoniul părții civile și constă chiar în întocmirea de acte justificative nelegale, dar care creează aparența unei ieșiri legale a sumelor de bani.

Premisa ieșirii sumelor de bani din patrimoniul părților civile a fost creată prin încălcarea unor dispoziții din legislația primară, respectiv, art. 2, 5 și 10 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, prin denaturarea procedurilor de achiziții publice.

Prin urmare, Curtea de Apel Galați a reținut că este eronată concluzia primei instanțe că faptele de care au fost acuzați inculpații nu sunt prevăzute de legea penală, în realitate acestea constituind infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în forma autoratului și respectiv, a complicității.

Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că nu poate schimba încadrarea juridică a infracțiunilor în sensul menționat, întrucât în cauză este aplicabil principiul non reformatio in peius, inculpaților neputându-li-se agrava situația în propria cale de atac, principiu care se aplică atât cu ocazia soluționării apelului cât și la rejudecarea în fond după desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În raport de această împrejurare, și având în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de delapidare și respectiv, complicitate la delapidare, a dispus încetarea procesului penal față de inculpați în raport de aceste infracțiuni.

În aceste coordonate menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanțele de fond și apel, indiferent de calificările juridice diferite, este aceea că inculpații A. și B., prin acte diferite de participație, în beneficiul lor, au scos nejustificat sau au contribuit la scoaterea sumelor de bani menționate din patrimoniul unităților școlare Școala Gimnazială Dan Barbilian Galați și Școala Gimnazială nr. 17 Galați, transferurile bănești efectuate de unitățile școlare celor două societăți administrate în fapt de către inculpați, D. S.R.L. și E. având ca justificare plata unor achiziții care în realitate, au reprezentat operații fictive și respectiv, la prețuri supraevaluate.

În opinia Înaltei Curți, însușirea realizată de cel care are atribuții de gestionare/administrare, pentru a constitui element material al infracțiunii de delapidare, nu necesită în mod necesar realizarea unor acte de împosedare imediată, instantanee, de către gestionar/administrator cu bunurile ce formează obiectul material al acestei infracțiuni, ci se poate realiza și prin încheierea unor acte care au ca efect scoaterea bunurilor din patrimoniul societății păgubite și transferarea lor în patrimoniul inculpatului sau al terțului în folosul căruia se comite fapta.

Deși însușirea specifică delapidării înseamnă, de cele mai multe ori, acțiunea de luare specifică furtului, având în vedere că în cazul delapidării obiectul material poate fi și un bun mobil incorporal, iar actul de însușire se poate face și pentru altul, apreciem că textul de incriminare nu se poate interpreta în sensul că în mod obligatoriu, administratorul sau gestionarul trebuie mai întâi să se împosedeze, el, cu bunul scos fraudulos din gestiune sau administrare, pentru ca apoi, să îl remită terțului. Într-o astfel de interpretare, mențiunea pentru altul ar fi lipsită de utilitate practică, deoarece dacă trebuie să ia în orice condiții bunul în stăpânirea sa, gestionarul sau administratorul se va comporta față de bunul luat în stăpânire ca un proprietar, ceea ce implică faptul că poate dispune de bun, ulterior, după cum dorește, iar mențiunea legii "pentru altul" devine în aceste condiții superfluă. Cu atât mai mult în cazul însușirii pentru altul, gestionarul sau administratorul nu face el efectiv acte de împosedare - deposedare față de bunuri, ci doar acționează în așa fel încât acestea să ajungă fraudulos în patrimoniul altei persoane. Însușirea pentru altul la care se referă legiuitorul reprezintă în fapt o acțiune de sustragere pentru altul din patrimoniul pe care făptuitorul îl gestionează sau îl administrează. Ipoteza a fost admisă atât de doctrină (în acest sens, C. pen. comentat și adnotat, Partea specială, Volumul I, T. Vasiliu, D. Pavel, G.Antoniu, D. Lucinescu, V. Papadopol, V. Rămureanu; T.Manea, Drept penal, Partea specială, Ed. Hamangiu, 2024) și de practica judiciară în materie (a se vedea decizia nr. 121/RC/11 aprilie 2018, decizia nr. 127/RC/16 aprilie 2018, decizia nr. 232/A/11 iulie 2023, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

În același timp, acțiunea de însușire a unor sume de bani, în contextul evolutiv al conceptului monetar, nu poate face abstracție de împrejurarea că banii reprezintă în prezent o categorie eterogenă din perspectiva formelor pe care le îmbracă: alături de numerar, există moneda de cont (zisă și scripturală), sub forma disponibilităților bănești aflate în conturi bancare, precum și moneda electronică, constând în valorile monetare stocate pe suport electronic. Acești bani au o existență virtuală, fiind creația instituțiilor de credit, iar nu a băncii de emisiune, și se substituie numerarului. Prin urmare, acțiunea de deposedare, de sustragere și de împosedare ulterioară nu implică în mod necesar un contact material cu suma de bani, având în vedere modalitatea în care se realizează la acest moment circulația banilor, deposedarea și împosedarea realizându-se inclusiv prin scoaterea banilor dintr-un cont și mutarea lor în altul, cel al beneficiarului actului delapidării sau al unui terț, acțiuni posibile prin completarea unor ordine de plată sau a altor documente financiare și bancare.

În raport de aceste considerații, Înalta Curte reține că instanța de apel a apreciat în mod greșit că faptele inculpaților nu ar fi tipice sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de delapidare, ci ar constitui o altă infracțiune, respectiv, infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sub forma autoratului, în ceea ce o privește pe inculpata A. și a complicității, în ceea ce îl privește pe inculpatul B..

Înalta Curte reține împrejurarea că încadrarea juridică a faptelor inculpaților nu a fost schimbată prin hotărârea definitivă recurată în infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și în cauză nici nu s-a pronunțat o soluție definitivă în raport de această infracțiune. Chiar în măsura în care s-ar aprecia ca fiind întemeiate argumentele instanței de apel referitoare la realizarea conținutului tipic al acestei infracțiuni, Înalta Curte subliniază caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu în raport de alte infracțiuni care aduc atingere relațiilor de serviciu, norma care incriminează abuzul în serviciu fiind înlăturată de la aplicare de celelalte norme care incriminează punctual și special o anume conduită a funcționarului public, reținându-se strict doar aceasta din urmă. Cu alte cuvinte, caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu va opera atunci când ne găsim în prezența unei conduite abuzive care se încadrează în condițiile de tipicitate ale unei alte infracțiuni. Prin urmare, ori de câte ori fapta funcționarului, subiect activ, va putea fi calificată ca întrunind elementele de tipicitate ale unei alte infracțiuni, se va reține acea infracțiune, iar nu infracțiunea de abuz în serviciu.

Este evident că în sine, și delapidarea este o formă a abuzului în serviciu, fiind imposibil de acceptat logic faptul că un funcționar ar putea să-și însușească, să folosească sau să recurgă la traficarea de sume de bani aflate în patrimoniul instituției față de care are atribuții de gestionare/administrare, altfel decât încălcând normele ce îi prescriu în mod legal conduita și conform cărora trebuie să acționeze în exercițiul funcției sale. Infracțiunea de delapidare, în oricare dintre variantele sale normative, este inclusă de actualul C. pen. în categoria "infracțiunilor de serviciu", așa cum este și abuzul în serviciu. Incriminarea acestei categorii de fapte tinde la apărarea relațiilor sociale ale căror normală formare, desfășurare și dezvoltare presupun, în mod necesar, asigurarea bunului mers al activității instituțiilor și apărarea intereselor persoanelor în fața oricăror abuzuri ale funcționarilor sau ale altor salariați. În aceeași categorie intră însă și abuzul în serviciu. Mai mult, atât delapidarea, cât și abuzul în serviciu au un obiect juridic secundar comun, anume ocrotirea acelor relații sociale de ordin patrimonial ale căror formare, desfășurare și dezvoltare implică existența unui minim de bună-credință și, în mod corespunzător, a unui minim de încredere între subiectele unor raporturi juridice civile sau comerciale. Prin urmare, ambele incriminări înglobează, în secundar, și consecințele patrimoniale negative cauzate prin acțiunea funcționarului.

Prin urmare, Înalta Curte reține ca fiind tipică din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de delapidare și respectiv complicitate la delapidare, pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați recurenți, iar din acest punct de vedere criticile formulate sunt neîntemeiate.

În continuare, reținând tipicitatea infracțiunilor de delapidare și respectiv, complicitate la delapidare pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, Înalta Curte reține că în mod legal și temeinic, s-a dispus încetarea procesului penal față de aceștia, în raport cu intervenirea în cauză a prescripției răspunderii penale. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel faptul că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani), termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, termen care, calculat de la data ultimului act material al infracțiunii continuate în cazul fiecăruia dintre inculpați, s-a împlinit în februarie 2022, instanța de apel făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 155 alin. (1) C. pen. art. 16 lit. f) C. proc. pen.. și art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., prin raportare la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Cât privește critica inculpaților referitoare la încălcarea principiului non reformatio in peius, dată fiind schimbarea soluției de achitare pronunțată de instanța de fond, cu soluția de încetare a procesului penal, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Această regulă, cunoscută sub denumirea de non reformatio in peius, prevăzută de art. 418 alin. (1) C. proc. pen., nu permite instanței de apel ca, în urma soluționării acestei căi de atac, să creeze pentru apelant o situație mai grea în raport de cele hotărâte de prima instanță. Regula înseamnă, totodată, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. pen., și faptul că nici în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți nu se poate crea acesteia din urmă o situație mai grea.

Este unanim acceptat în doctrină precum și în jurisprudență constantă a instanțelor de judecată faptul că neagravarea situației în propria cale de atac vizează nu numai judecata din faza de apel, dar și rejudecarea cauzei, în ipoteza desființării hotărârii primei instanțe și trimiterii cauzei spre rejudecare. Deși textul art. 418 C. proc. pen. se referă la faptul că "instanța de apel" nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, principiul neagravării nu se aplică doar la soluționarea cauzei de către instanța de ap