ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024
Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A., constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021, în baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 256 indice 1 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave (50 de acte materiale); în baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (3 acte materiale); în baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate; în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpata să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenție; în baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prev. de art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate; în baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii începând de la data de 08.01.2019 până la data de 09.01.2019, inclusiv.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.; în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19-20 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a echivalentului în RON, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății, a sumei de 675.923 euro cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare calculată începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății; în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19-20 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a echivalentului în RON, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății, a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale suferite.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., art. 250
2
C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea inculpatei A., după cum urmează:
- clădire cu pereți din cărămidă arsă piatră naturală sau alte materiale fără cadre de beton armat, construită la data de 03.08.2011, având o valoare impozabilă de 83.253 RON cu suprafața de 130,40 mp, cotă parte 100%, situată în jud Gorj;
- teren intravilan zona A, teren cu construcții cu suprafața de 1000 mp având valoare impozabilă de 63 RON, cotă parte 100%, situat în com. Scoarța;
- teren intravilan zona A arabil, cu suprafața de 1056 mp având valoare impozabilă de 3 RON cotă parte 100%, situat în com. Scoarța, (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 14.01.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj);
- apartament situat în București, str. x, cu număr cadastral x;
- apartament situat în loc. Năvodari, str. x, lot x, mansardă, ap, 18, jud. Constanța, în suprafață de 60,69 mp cu număr cadastral x;
- teren situat în loc. Năvodari, str. x, lot x, jud. Constanța, în suprafață de 715 mp cu număr cadastral x (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 12.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., art. 250
2
C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a popririi instituită, în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 729 C. proc. civ., prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 10.01.2019 asupra tuturor sumelor actuale și viitoare deținute în conturile deschise la C. S.A., D. S.A., E., F. S.A., G. - Sucursala București și H. S.A. de către inculpata A., până la concurența sumei de 675.923 euro reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care să se calculeze începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen. raportat și la Decizia nr. 19 din 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatei A., până la concurența sumei de 675.923 euro reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care să se calculeze începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., art. 250
2
C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra apartamentului cumpărat pe numele I. în Complexul Cosmopolis, str. x, comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov (ce face obiectul măsurii dispusă prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 23.01.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen., art. 250
2
C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului marca x, de culoare albă, an fabricație 2016, având seria de șasiu x, respectiv asupra autoturismului marca x, de culoare gri, an fabricație 2014, având seria de șasiu x, înmatriculat în luna martie 2018, în România cu numărul x (ce fac obiectul măsurii instituite prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 14.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), ambele înmatriculate pe numele martrorului J., până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 250
2
C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 12.02.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea numitei I., după cum urmează:
- imobil construcție situat în comuna Scoarța, localitatea Budieni, jud Gorj, cu suprafața măsurată de 37 mp, cu număr cadastral x;
- imobil construcție situat în comuna Scoarța, localitatea Budieni, jud Gorj, cu suprafața măsurată de 68 mp, cu număr cadastral xl;
- teren situat în comuna Scoarța, localitatea Budieni, jud. Gorj, cu suprafața măsurată de 1771 mp, și suprafața în acte 1769 mp cu număr cadastral x., cu mențiunea că această dispoziție va deveni executorie la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către martorul K. a telefonului mobil marca x cu seria x și a unei cartele SIM nr. FROG cu seria x cu nr. telefon x cu display-ul crăpat, cu obligația pentru martor de a-l păstra până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 52 din Legea nr. 129 nr. 129/2019, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie a acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpata A., partea civilă B..
Prin decizia penală nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul inculpatei A. împotriva sentinței penale nr. 186 din data de 20 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
S-a constatat că prin încheierea din data de 19.03.2024, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei A., din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale), în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).
În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).
În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (un singur act material din data de 10.01.2018).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., fiind obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Scoarța, Jud. Gorj., fiindu-i, totodată atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea inculpatei A. până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a popririi instituită, în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 729 C. proc. civ., prin ordonanța nr. 356/P/2018 din 10.01.2019 asupra tuturor sumelor actuale și viitoare deținute în conturile deschise la C. S.A., D. S.A., E., F. S.A., G. - Sucursala București și H. S.A. de către inculpata A., până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 422 C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei A., până la concurența sumei de 675.923 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a valorii dobânzii legale penalizatoare, care se va calcula începând cu data epuizării infracțiunii de înșelăciune (28.09.2017) și până la data efectuării plății, precum și până la concurența sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
S-au menținut celalalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin deciziei.
Împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casație inculpata A. la data de 16.08.2024, prin apărător ales, avocat L. cu împuternicire avocațială aflată la dosar de recurs în casație.
Prin cererea formulată de inculpată a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., (inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).
În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpata a arătat, în esență, că, referitor la infracțiunea de spălare a banilor, în baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (un singur act material din data de 10.01.2018), instanța de apel a reținut ca după ce inculpata a primit prin banca sumele de bani dobândite în urma săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, a donat o suma de bani de 56 000 euro mamei sale, prin contract de donație și transfer bancar al acestei sume. iar mama a cumpărat un apartament pe numele sau, fără vreun alt transfer ulterior de drepturi reale.
Astfel, fapta inculpatei, a;a cum s-a pronunțat condamnarea, nu este prevăzută de legea penală, întrucât, conform rechizitoriului, sentinței primei instanțe și deciziei din apel, faptele inculpatei de spălare de bani au fost încadrate în dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, fără a se retine vreodată incidența art. 5 C. pen.
La data faptei de spălare de bani pentru care a fost condamnata (10.01.2018) această lege nu exista și evident nu era în vigoare, așadar a fost condamnata în baza unei legi inexistente tempo regis actum, fără a se reține aceasta lege ca fiind mai favorabilă.
Așadar, fapta inculpatei din data de 10.01.2018, asa cum s-a pronunțat condamnarea, nu este prevăzuta de aceasta lege penala în baza căreia a fost condamnata.
În continuare, inculpatul a apreciat că ca faptele inculpatei, asa cum sunt reținute de instanța de apel, nu întrunesc tipicitatea obiectivă a infracțiunii de spălare de bani.
Spălarea banilor constă în disimularea activelor cu proveniență ilegală prin intermediul utilizării abuzive a instrumentelor și circuitelor piețelor financiare, în scopul minimalizării riscului de descoperire a legăturilor între diferitele infracțiuni și beneficiile acestora. Spălarea este tehnica de legalizare a banilor murdari, definind, totodată, procesul prin care se dă o aparență de legalitate unor profituri obținute ilegal de către infractori care, fără a fi compromiși, beneficiază ulterior de sumele obținute.
În speță, se retine de instanța doar că a donat bani, primiți de inculpată prin bancă, ca preț al vânzării unzufructului de la cumpărătorii apartamentului din Milano, mamei sale, prin contract notarial și transfer bancar din contul său în cel al mamei. Aceasta a cumpărat cu banii donați un apartament pe numele ei, prin contract notarial și plata bancară. Ulterior, nu s-a mai realizat vreun transfer de proprietate către inculpată sau altă persoană.
Așadar, nu a existat nicio activitate tipică de disimulare, ascundere, plasare- stratificare- reintegrare a banilor obținuți din înșelăciune și nu există tipicitatea obiectivă a infracțiunii, nu există acte de ascundere sau disimulare a originii ilicite a sumelor primite din înșelăciune. Tranzacțiile reținute nu disimulează originea banilor, nu dau altă justificare provenienței banilor și aceasta nu este deloc ascunsă. Inculpata a justificat real originea banilor (încasare preț vânzare uzufruct apartament) apoi la donația către mama și la cumpărarea apartamentului de către mama justificarea a fost reala, donație bani care proveneau din sursa juridică reală-vânzare uzufruct.
Așadar, a concluzionat că lipsesc elementele obiective ale unei acțiuni de ascundere/disimulare a provenienței și de albire a banilor.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, de asemenea, a susținut că nu există tipicitate obiectiva (în sensul ca fie lipsește acțiunea de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie lipsește prejudiciul și legătura cauzală între faptă și prejudiciu) pentru actele materiale 1-5 și 49-50.
A opinat că este incident art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât noțiunea de condamnare în materie penală, în lumina art. 6 CEDO, include și o hotărâre în care inculpata, ca urmare a unei acuzații în materie penală, este obligată să plătească o sumă foarte mare de bani ca prejudiciu, astfel că are deschisă calea recursului în casație.
Pe de alta parte, în subsidiar, a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în sensul ca în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru actele materiale 1-5 și 49-50) întrucât acest temei isi are izvorul în greșeala privind prioritatea achitării sau scoaterii din conținutul unității legale de infracțiune a actelor materiale netipice față de încetarea procesului penal pentru prescripția răspunderii penale.
În privința actelor materiale de pana la plecarea în Dubai a inculpatei (februarie 2016), adică actele materiale 1-5 lipsește tipicitatea obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu există acte de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Astfel, instanța a retinut ca s-a transferat uzufructul unui apartament și s-au remis sume de bani pentru nevoi invocate de inculpată, instanța reținând ca nu exista probe că nevoile invocate nu ar fi reale, iar persoana vătămată era interesată și aprecia aspectul fizic al inculpatei și beneficiase de serviciile acesteia la separeul localului unde se cunoscuseră și își dorea enorm sa mențină aceste beneficii sentimentale: în acest context i-a cerut inculpatei sa se mute la el. Inculpata i-a transmis că dacă nu merge la un notar sa îi cedeze uzufructul, nu se va muta la el și acesta nu va mai beneficia de serviciile sentimentale, persoana vătămată se temea mult să le piardă și a hotărât să doneze uzufructul. Părțile au avut o viață de cuplu și persoana vătămata a beneficiat în aceasta perioada de serviciile sentimentale dorite. Aceeași este și situația acordării unor sume de bani, pana la plecarea inculpatei în Dubai. În tot acest timp, cei doi au locuit împreună, inculpata plecând doar la sfârșitul lui 2015 în România pentru sărbătorile de iarnă.
Fata de aceste aspecte reținute de instanță, este evident ca actele materiale 1 -5 (donația uzufructului și remiterile de bani) nu exprimă prezentarea ca neadevărată a unei situații mincinoase, ci o pura tranzacție sentimentală intre o persoană în vârstă și singură, care începuse sa beneficieze de servicii sentimentale într-un local de profil, a dorit sa continue să beneficieze și s-a deposedat voluntar de valori materiale, din teama de a nu pierde aceste beneficii. Locuind împreună, aceste beneficii s-au și acordat pe durata actelor materiale 1-5. În plus, în ceea ce privește actul material nr. 3 (determinarea persoanei vătămate să cedeze uzufructul către inculpată), nu se retine niciun prejudiciu material al faptei, cum s-a reținut la toate celelalte acte materiale, astfel ca lipsește elementul material obiectiv de tipicitate al pagubei și legătura de cauzalitate) pentru acest act material.
În concluzie, inculpata a arătat că:
a)În ceea ce privește actul material nr. 50 al infracțiunii, faptul ca inculpata a întrerupt comunicarea cu persoana vătămată și i-a spus că îi poartă ghinion și nu mai vrea sa mai aibă de a face cu ea, după consumarea actelor materiale de înșelăciune, nu constituie o acțiune tipică obiectiv pentru infracțiunea de înșelăciune;
b) acțiunea reținută la actul material nr. 49, de a determina persoana vătămată să încheie litigiul cu M. și să demareze formalitățile de vânzare a apartamentului (persoana vătămata la acel moment nu mai deținea nici un drept real asupra apartamentului, inculpata avea uzufructul și M. nuda proprietate), nu este acțiune tipică obiectiv pentru infracțiunea de înșelăciune, neproducând paguba de 480000 euro reținută de instanță, neexistând raportul de cauzalitate.
Astfel, conform stării de fapt reținute, vânzarea apartamentului s-a făcut de către uzufructuar (inculpata) și nudul proprietar (M.), prețul de 480000 euro fiind partea din preț încasată de uzufructuara inculpată. Vânzarea apartamentului nu este reținută ca act material și nici nu putea fi, dată fiind inexistența unui drept real al inculpatului care să fie lezat.
Stingerea acelui litigiu prin tranzacția care privea doar nuda proprietate nu a provocat prejudiciul de 480 000 euro, care reprezintă prețul vânzării uzufructului, neexistand nici o legătură de cauzalitate.
Așadar, stingerea litigiului care viza nuda proprietate, prin tranzacția dintre M. și persoana vătămată, urmate de vânzarea nudei proprietăți de către M., nu au produs prejudicial reținut în cauză, așadar determinarea persoanei vătămate de a stinge litigiul și a încheia tranzacția nu este act material tipic pentru înșelăciune, lipsind prejudiciul.
Prin urmare, a apreciat că latura civilă trebuie modificată, în sensul eliminării sumelor reținute ca prejudiciu aferent actelor materiale netipice obiectiv.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.
Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentei, semnătura apărătorului ales al acesteia, iar decizia penală nr. 993/2024 din 18.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că, formal, criticile invocate de recurenta inculpată A. nu se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.
Preliminar, se notează că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege.
Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
Cu privire la sfera de incidență a motivului de recurs invocat de recurenta inculpată A., prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., având în vedere definiția legală a infracțiunii, așa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum și modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, se reține că, prin prisma acestuia, instanța de casație verifică dacă faptele, astfel cum au fost reținute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina persoanei condamnate.
Astfel, se observă că trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.
Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar și faptul că existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum și lipsa vinovăției prevăzute de lege constituie alte situații în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. d) C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă fără putință de tăgadă că, în concepția legiuitorului, înțelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă a infracțiunii.
Așadar, în speță, referitor la cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că recurenta inculpată A. nu invocă critici ce ar putea fi subsumate lipsei condițiilor de tipicitate obiectivă a infracțiunilor pentru care a fost condamnată, ci aceasta critică situația de fapt reținută în cauză, modalitatea în care s-a reținut comiterea faptelor, forma de vinovăție reținută, fiind aduse critici ce țin doar de latura subiectivă a infracțiunii ce i-a fost imputată, apărarea criticând în esență concluzia instanței de apel, pe care recurenta o consideră greșită, prin care s-a stabilit că fapta inculpatei este imputabilă, instanța reținând astfel că fapta a fost săvârșită de aceasta cu vinovăția prevăzută de lege. Se solicită așadar de apărarea inculpatei, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de fond și apel sau o altă încadrare juridică, fiind vorba în consecință de aspecte care nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație.
Se constată că toate argumentele apărării recurentei inculpate se referă la forma de vinovăție reținută de instanțe în sarcina acesteia, vizând în concret doar latura subiectivă a infracțiunilor, precum și referiri la probele dosarului și starea de fapt reținută, contestându-se totodată și prejudiciul stabilit în cauză, or, toate aceste aspecte nu se circumscriu cazului de recurs în casație invocat și nici altui caz de casare prevăzut de lege.
Din această perspectivă, întrucât în etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate, în raport cu cele anterior reținute în cauză, se apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 438 C. proc. pen., constatând că deși, în drept, cererea de recurs în casație este întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., din modul în care recurenta a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat.
Practic, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează temeinicia deciziei din apel, recurată în cauză, iar analiza acestor motive ar presupune reevaluarea probatoriului administrat, cu consecința stabilirii unei situații de fapt diferite decât cea reținută de instanțe și prin urmare, o atare stare de fapt și reținând nevinovăția inculpatei, așa cum solicită apărarea, să se dispună o soluție de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. pe latură penală cu consecința respingerii acțiunii civile, aspecte care însă nu pot face obiectul analizei în recurs în casație neputând fi cenzurate prin prisma cazului de casare invocat sau a niciunui alt caz de casare prevăzut de lege.
Așa cum s-a arătat, criticile vizând circumstanțele comiterii faptei, vinovăția inculpatului sau solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de apel, nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.
Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Așa cum s-a arătat, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
În continuare, recurenta inculpată A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 256 indice 1 C. pen. (50 de acte materiale).
În susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenta inculpată A. a criticat starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate cu consecința unei soluții de achitare, fără a fi invocate argumente care să se poată circumscrie cazului de casare invocat.
Sub acest aspect, se are în vedere și practica conturată a instanței supreme prin care s-a apreciat că, indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze cazului de casare invocat, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație.
În concluzie, în verificarea îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute de lege, în raport de cele reținute anterior, se constată că motivele invocate de inculpată, așa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie și astfel, din această perspectivă nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 438 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazurilor de recurs în casație invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., acestea fiind invocate în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din data de 18 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta- inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 993/2024 din data de 18 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.