ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați pronunțată în

dosarul nr. 739/121/2006 s-a dispus în dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului Z.T.A., din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct.

5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., infracțiune

pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în

referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului Z.T.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond, Tribunalul Galați a avut în

vedere că prin rechizitoriul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului Z.T.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și a inculpatului G.E.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (5) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a

mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților: 1. Z.T.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

(relația cu SC S. SA Galați); înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (relația cu SC

C. SRL Stroane); 2. D.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C.

pen., în referire la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 258 C.

pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; 3. M.F.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor de divulgarea secretului economic sub forma

participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat

la art. 298 C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin.

(1) C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată prevăzută

de art. 246 C. pen. în referire la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea

art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1664/P/2003 iar prin încheierea de ședință din

data de 10 martie 2004 s-a dispus disjungerea cauzei în privința

inculpatului Z.T.A., formându-se un nou dosar cu nr. 1333/P/2004 și

declinarea soluționării acestei cauze în favoarea Judecătoriei

Galați.

Prin sentința penală nr. 121 de

la 21 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Galați în

dosarul nr. 1652/P/2004 s-a dispus declinarea competenței în favoarea

Tribunalului Galați.

Prin încheierea de ședință

din data de 15 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați

s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galați.

Prin sentința penală nr. 539 de

la 13 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul

nr. 624/P/2005 s-a dispus declinarea competenței în favoare

Judecătoriei Galați motivat de faptul că în dosarul inițial

privind pe inculpatul G.E. s-a pronunțat sentința penală nr. 472

de la 25 octombrie 2005, astfel că practic reunirea celor două cauze

a devenit imposibilă.

Prin sentința penală nr. 1540

de la 15 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Galați, fără a se mai înainta dosarul la Curtea de Apel Galați.

Prin sentința penală nr. 540 de

la 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul

nr. 739/121/2006 s-a constatat ivit conflictul negativ de competență

și s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Galați.

Prin sentința penală nr. 1 de

la 11 ianuarie 2007 Curtea de Apel Galați (dosar nr. 739/121/2006) a

respins, ca inadmisibilă sesizarea, motivat de faptul că se stabilise

anterior competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

Galați.

În fapt, prin rechizitoriu, s-a

reținut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A., în calitate de

administrator al SC P.P. SA Galați, în mod repetat și în baza

aceleiași rezoluții infracționale și-a însușit suma de

499.000.000 ROL formată din 162.000.000 ROL, reprezentând retragere

împrumut, care nu are suport real și 337.000.000 ROL, reprezentând

avansuri spre decontare pe care nu le-a justificat.

Tot prin rechizitoriu s-a reținut

că inculpatul, în aceiași calitate, în septembrie 2000 a plătit și încasat suma totală de 100.000.000 ROL cu titlu de avansuri dividende

pentru anul 2000.

Examinând actele și

lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat

că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale,

iar inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Din probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile inculpatului (f. 426-433 vol. II dosar

u.p., f. 30, 31 dosar fond ), declarațiile numitei D.(fostă F.)C.I. (f.

152, 153 dosar fond), notele de constatare (f. 8,9, 35-40 ol. I dosar u.p. ),

dispozițiile de plată ( f. 458-460 vol. II dosar u.p. ),

hotărârea AGA ( f. 451, 452 vol. VII dosar u.p. ) rezultă că la

datele de 19 septembrie 2000 și 2 octombrie 2000 inculpatul a plătit

martorei F. (actual D.)C.I., asociată la SC P.P. SA Galați până

la data de 31 mai 2000, sumele de 50.000.000 ROL și respectiv 20.000.000

ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000, iar la data de 27 septembrie 2000 a încasat suma de 30.000.000 ROL, tot cu titlu de dividende pentru anul 2000.

În perioada anterioară anului 2000 SC

P.P. SA Galați nu realizase profit, iar exercițiul financiar pentru

anul 2000 nu se încheiase și, prin urmare, nu exista nici situația

financiară anuală (bilanțul contabil) care să ateste

existența dividendelor, astfel că inculpatul nu putea să

plătească dividendele, chiar dacă ar fi realizat profit pe

primele 9 luni ale anului [art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicată].

În drept, fapta inculpatului Z.T.A. care,

în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați, în mod repetat, în

perioada 19 septembrie-2 octombrie 2000, a plătit și încasat dividende aferente anului 2000 în sumă de 100.000.000 lei, în lipsa

situației financiare (bilanțul contabil ) constituie

infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data comiterii faptei

infracțiunea era pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 3 ani

închisoare, astfel că, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. d) C.

pen. și art. 124 C. pen., la data de 03 aprilie 2008 s-a împlinit termenul

de prescripție a răspunderii penale.

Legea nr. 31/1990 a suferit

modificări în prezent infracțiunea comisă de inculpat

încadrându-se în dispozițiile art. 272

1

pct. 2 din această

lege, astfel C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 10

lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva

inculpatului Z.T.A. pentru comiterea acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de

delapidare, tribunalul a reținut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A.,

prin SC P.P. SA Galați a desfășurat activități

comerciale cu SC S. SA Galați de la care achiziționase tablă pe

care o revindea către SC D. SRL Galați.

Banii pe care inculpatul îi primea de la SC

D. SRL Galați în contul mărfurilor vândute îi vira către SC S. SA

Galați pentru plata tablei cumpărate.

Cu ocazia controlului efectuat de

lucrători ai Administrației Financiare și Trezoreriei

Municipiului Galați s-a stabilit să suma de 1.748.262.628 ROL

încasată, prin bănci și prin casă, în contul produselor livrate

de la SC D. SRL Galați de către inculpat nu a fost achitată SC

S. SA, deși mai avea datorii la aceasta.

Inculpatul a justificat această

sumă astfel: 400 milioane lei - disponibil în cont la BCR, sucursala

Galați; 339 milioane lei - disponibil în cont la B.A.S.A., sucursala

Galați; 97 milioane lei - s-au efectuat plăți la bugetul

statului prin D.J.M.S.S. Galați și S.G.F.F.P.C.F.S. Galați; 63

milioane lei - plăți către diverși furnizori; 574.500.000

lei - sume ridicate din casă; 200 milioane lei - sume încasare prin

casă de la SC D. SRL Galați în septembrie 2000.

Suma de 774.500.000 lei derulată

prin casă de către inculpatul Z.T.A. a fost utilizată astfel:

162 milioane lei - retragerea împrumutului acordat de către asociat (Z.T.A.)

societății; 337 milioane lei - avansuri spre decontare luate de

asociați și nejustificate; 100 milioane lei - cu titlu de avansuri,

dividende pentru anul 2000; 175.500.000 lei - plăți la diverși

furnizori, plăți salarii.

Cu privire la suma de 162.000.000 ROL pe

care inculpatul a ridicat-o de la SC P.P. SA Galați cu titlu de retragere

a împrumutului acordat de către acesta societății s-a constatat

că pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a creditat societatea cu mai

mult de 162.000.000 ROL.

Declarațiile acestuia s-au coroborat

cu declarațiile numitei Z.C. (f. 65 dosar de fond) care a arătat

că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o

sută și ceva de milioane lei bani pe care i-a dat inculpatului

(soțul ei) pentru a împrumuta societatea, precum și cu înscrisurile

aflate la dosarul de fond (depuse la data de 24 octombrie 2008 într-un dosar

separat și atașat la dosarul de fond), respectiv: dispozițiile

de încasare, adeverințele din care rezultă că numita Z.C. a fost

disponibilizată și angajamentul acesteia cu privire la folosirea

sumei pe care o va primi la înființarea unei societăți

comerciale, precum și declarația martorei D.(fostă F.)C.I. ( f.

53 verso dosar fond ).

În consecință inculpatul nu a

avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 ROL în interes

propriu fără drept, ci, pur și simplu și-a retras suma cu

care creditase anterior societatea.

Cu privire la suma de 337.000.000

ROL, justificată de inculpat prin aceea că ar fi avansuri spre

decontare date salariaților, s-a constatat că declarația inculpatului

( f. 30, 31 ) s-a coroborat cu declarațiile martorilor Z.C. ( f. 65 ), A.M.A.

( f. 124 ), Z.A.C.( f. 185 ) care au arătat că în calitate de

angajați la SC P.P. SA Galați primeau bani în avans pentru

achiziționarea de materiale, consumabile, aparate, pentru deplasarea în

afara localității (transport, cazare, masă ) doar că nu

întotdeauna aduceau documentele justificative pentru banii primiți.

În consecință inculpatul

nu a folosit în interes propriu suma de 337.000.000 ROL ci a fost dată

salariaților acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P.

SA Galați.

Singura vină care se poate imputa

inculpatului este aceea că nu a verificat dacă salariații au

justificat sumele primite și, în caz contrar, să procedeze la

recuperarea sumelor de la aceștia, însă aceasta excede cadrului

procesual.

Față de cele arătate s-a

constatat că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. SA Galați a

sumei de 162.000.000 ROL, reprezentând restituire împrumut și de a acorda

suma de 337.000.000 ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare,

prima instanță dispunând achitarea acestuia în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10

lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluția dată pe

latură penală s-a constatat că nu se justifică confiscarea

sumei de 337.000.000 ROL, întrucât nu a profitat inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 587

de la 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați, în termen legal au formulat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.A.Z.,

criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În apelul formulat, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați a arătat că în esență

și față de celelalte argumente, instanța de judecată a

reținut că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. S.A, Galați

a sumei de 162.000.000 lei ROL, reprezentând restituire împrumut și de a

acorda suma de 337.000.000 lei ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților,

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare,

neexistând intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei ROL

în interes propriu fără drept și că suma de 337.000.000 lei

ROL nu fost folosită de inculpat în interes propriu.

Rechizitoriul a reținut, având în

vedere conținutul probelor administrate, că inculpatul Z.T.A., în

calitate de administrator al SC P.P. SA Galați și-a însușit în

mod repetat suma de 499.000.000 lei ROL primită de la SC D.T. SRL

Galați, faptă care întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare în formă continuată,

prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. Suma de 499.000.000 lei ROL era compusă din suma

de 162.000.000 lei ROL ce a fost utilizată ca și retragere împrumut

acordat societății de către inculpat și suma de 337.000.000

lei ROL folosită ca și avansuri spre decontare luate de asociați

și nejustificate.

Rechizitoriul a mai reținut că

așa-zisul împrumut de 162.000.000 lei ROL nu are suport real, fiind simple

susțineri ale învinuitului și că în evidențele contabile

ale societății nu a fost înregistrat acel împrumut, retragerea sumei

respective fiind de fapt o însușire a sumei fără temei legal. De

asemenea s-a reținut că inculpatul și-a însușit și suma

de 337.000.000 lei ROL, cu titlu de avansuri spre decontare, pe care însă

nu le-a justificat în nici un mod.

Cu privire la proveniența acestor

sume de bani, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală

că: ”în decursul exercițiului financiar din perioada 1996-2000,

asociații au adus aport de capital în diverse sume, care au fost folosite

la plățile efectuate de firmă în decursul timpului, sume care au

fost apoi retrase când firma a realizat profit, în principal sumele au provenit

de la subsemnatul.”

Conform extraselor atașate dosarului

de urmărire penală, asociați ai SC P.P. SA Galați erau o

persoană juridică și persoanele fizice B.S., F.C.I., P.O.M., Z.C.,

Z.M. și Z.T.A..

Martorul B.S. a declarat că

„inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de

dumnealui cu vreo sumă de bani și nici că ar fi luat bani de la

societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca și

persoană fizică” și nici nu rezultă că acesta ar fi

adus aport social în societate. Într-un memoriu adresat instanței,

martorul a mai precizat că „în perioada cât am fost asociat, nu am

beneficiat de niciun avantaj de la această societate, nu am primit

dividende și nici nu am decontat cheltuieli și nu am împrumutat nicio

sumă de bani.”

Martora D. (fostă F.)C.I. a declarat

că nu a adus aport social în societatea constând în sume de bani și

că „nu m cunoștință de existența vreunui împrumut

între inculpat, ca și persoană fizică și societate și

respectiv invers, între societate și inculpat.”

Martorul P.O.M. a declarat la rândul

să „nu are cunoștință despre faptul că inculpatul ar

fi împrumutate societatea cu vreo sumă de bani” și nici nu a rezultat

că acesta ar fi adus aport social în societate.

Martora Z.C. a declarat că „i-a dat

inculpatului suma de aproximativ 100 de milioane și folosită de

acesta pentru a-și împrumuta societatea” și că „au existat

dispoziții de încasare pentru suma adusă cu titlu de aport personal

în martie 1999.”

Inculpatul Z.T.A. a declarat în faza de

judecată că „în perioada 1999-2000 am împrumutat din banii personali,

aduși de acasă, societatea, în momentul în care nu erau suficiente

lichidități și aveam nevoie de bani „și că nu-mi

amintesc dacă am încheiat documente în acest sens, dar dacă am făcut-o

am prezentat-o la contabilă și acestea trebuie să apară în

evidența contabilă.”

În primul rând, față de cele

arătat, suma de 162.000.000 lei ROL care ar fi reprezentat aport social, a

avut o proveniență incertă, inculpatul având declarații

contradictorii în acest sens, asociații SC P.P. S.A., cu excepția

martorei Z.C., neconfirmând cele declarate de către inculpat.

În al doilea rând, existența

documentelor prin care s-ar fi efectuat împrumutul nu a fost dovedită de

către inculpat. Inculpatul a afirmat că „acestea ar fi trebuit

să apară în evidența contabilă”, dar și faptul că

nu își amintește dacă s-au încheiat sau nu documente”.

Inculpatul a mai precizat că de evidența contabilă a

societății se ocupa numita B.L. La cererea inculpatului aceasta a

fost audiată de către instanța de judecată, dar a declarat

că „nu a fost contabil la SC P.P. S.A. Galați nici cu carte de

muncă, convenție civilă și nici fără forme.”

În al treilea rând, așa cum a

reținut și rechizitoriul, așa-zisul împrumut nu are suport real,

fiind simple susțineri ale învinuitului și că în evidențele

contabile ale societății nu a fost înregistrat acest împrumut și

nu s-au întocmit documente când ar fi fost acordat împrumutul. Conform

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 orice operațiune

economico-financiară efectuată se consemnează într-un document

care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind

calitatea de document justificativ. Pe baza documentelor justificative se fac

înregistrările în alte documente, respectiv jurnale, fișe și

alte documente contabile. Aceasta pentru că operațiunile

economico-financiare pentru a putea fi valabile și pentru a putea fi

înregistrate în contabilitate, trebuie să fie justificate cu documente

originale            [art. 29 alin. (1) din Ordinul nr. 425/1998 al

Ministerului Finanțelor - publicat în M.Of. nr. 391 bis din 15 octombrie 1998,

în vigoare la momentul trimiterii în judecată, în prezent abrogat]. Or,

înscrisurile depuse de către inculpat în apărarea sa nu au calitatea

de document justificativ, în sensul legii și nici în evidențele contabile

nu apare această operațiune de creditare.

Inculpatul a recunoscut retragerea sumei

de bani din societate, declarând că „am retras suma în mod global…din câte

îmi amintesc am ridicat aceste sume de bani la sfârșitul lui septembrie,

începutul lui octombrie 2000”.

S-a mai arătat că instanța

de judecată a motivat în sprijinul soluției de achitare, că

inculpatul a folosit suma de bani pentru a credita societatea, chiar cu mai

mult de 162.000.000 lei ROL și că nu a avut intenția de

a-și însuși această sumă în interes propriu fără

drept, ci pur și simplu și-a retras suma cu care creditase anterior

societatea.

Primul argument s-a apreciat ca fiind

nefondat, devreme ce nu s-a dovedit însuși faptul că inculpatul

și-a creditat propria societate, mai sus argumentându-se, făcând

trimitere la dispozițiile legale care reglementează activitatea

financiară și contabilă.

S-a arătat, de asemenea că

instanța a mai avut în vedere declarația martorei D.(fost F.)C.I.,

dar cu privire la declarația acesteia trebuie să se aibă în

vedere următoarele: după ce aceasta a afirmat „cred că e posibil

ca inculpatul, ca și persoană fizică, să fi împrumutat

societatea cu vreo sumă de bani și de asemenea e posibil ca acesta

să ia ca și persoană fizică un împrumut de la societate, imediat

a mai declarat că „nu am cunoștință de existența

vreunui împrumut între inculpat, ca și persoană fizică și

societate și respectiv invers, între societate și inculpat.”

Diferența dintre posibilitatea acordării împrumutului și

inexistența împrumutului, nu poate fi transformată în argument la

soluția de achitare.

Dispozițiile de încasare

atașate în apărare de către inculpat și la care a

făcut trimitere instanța, nu pot avea caracter de document

justificativ, deoarece nu au stat la baza înregistrării niciunei

operațiuni în contabilitatea societății. Acestea sunt copii

simple, necertificate, care nu au fost depuse și în faza de urmărire

penală, or, devreme ce inculpatul a declarat în această fază

că o parte principală din sumă a provenit de la el însuși,

ar fi trebuit să probeze acest lucru încă din faza de urmărire

penală.

Instanța de judecată a

reținut în întregime declarațiile făcute de inculpat numai în

faza de judecată, care vin în contradicție evidentă cu ceea ce a

declarat însuși inculpatul în faza de urmărire penală. Așa

cum s-a arătat mai sus, în declarația inițială inculpatul a

declarat că aportul de capital a fost adus de asociați în perioada

1996-2000 pentru ca la instanța de judecată inculpatul să

declare că aportul de capital a fost adus în întregime de el însuși,

indicând o altă perioadă de timp. Instanța de judecată ar

fi trebuit să facă și analiza probelor administrate în faza de

urmărire penală, iar dacă ajungea la concluzie că trebuie

înlăturate, trebuia să motiveze temeinic acest lucru, deoarece era

obligată de lege, art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Al doilea argument al instanței, în

sensul că inculpatul nu a avut intenție de a-și însuși

această sumă în interes propriu fără drept, s-a apreciat ca

fiind nefondat. Devreme ce nu s-a dovedit însuși faptul creditării,

nu se poate afirma nici că inculpatul și-a retras doar suma cu care

creditase anterior societatea.

Intenția de însușire a fost

dovedită chiar de modalitatea de acțiune a inculpatului.

Instanța de judecată nu a avut în vedere și faptul că

nerespectarea disciplinei contabile prin emiterea de înscrisuri, care s-a

arătat mai sus nu au calitatea de documente justificative și care nu

se regăsesc în contabilitatea societății a permis însușirea

sumei de bani de către inculpat.

În legătură cu suma de

337.000.000 lei ROL inculpatul a declarat că „în cursul anului 2000 firma

a efectuat cheltuieli diverse pentru desfășurarea

activității, cheltuieli care se regăsesc în evidențele

contabile ale firmei, pe măsura efectuării lor, pentru aceasta firma

a avut nevoie de disponibilități bănești pentru

plăți în avans, ceea ce a determinat constituirea contului 542 -

avans trezorerie.

În faza de judecată inculpatul a

declarat că „pe parcursul anului 1999-2000 angajații mei au efectuat

numeroase deplasări pentru care le dădeam în avans, după ce

verificam oportunitatea deplasării și a sumei solicitat, sumele de

bani necesare efectuării călătoriei, cazării, servicii

mesei etc.” și că „nu întocmeam un document în acest sens, totul era

transmis oral.”

Cu privire la această sumă

instanța de judecată a motivat că inculpatul nu a folosit în

interes propriu suma de 337.000.000 lei, ci a fost dată salariaților

acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P. SA.

În primul rând, instanța de

judecată a analizat doar declarația inculpatului dată în faza de

judecată, nefăcând nicio referire la declarația acestuia

dată în faza de urmărire penală. Contradicțiile dintre cele

două declarații trebuiau lămurite de către instanța de

judecată, prin solicitarea de explicații inculpatului, așa cum

obligă art. 325 alin. (1) C. proc. pen.

În al doilea rând, inculpatul se

referă la „angajații săi” făcând referire la numiții C.P.,

A.A., P.C., S.T., A.S., C.P., V.S., H.Z., ca fiind persoane care au beneficiat

de sume decontate în avans. Dar, conform adresei emise de către SC P.P. SA

pe parcursul urmăririi penale, angajații acestei societăți

erau alte persoane decât cele enumerate de inculpat, cu excepția lui A.A.

și H.Z. Personalul angajat la SC P.P. S.A. era format din Z.A.T., Z.C., Z.H.,

A.A., A.E., C.E., M.M. și S.A. În aceste condiții inculpatul nu avea

cum să deconteze sume de bani în avans unor persoane care nu erau angajate

la SC P.P. SA.

Dintre persoanele enumerate de inculpat,

au fost audiați în calitate de martori A.M. și Z.A.C., dar și

aceștia au declarat că nu întotdeauna se aduceau documente

justificative pe sumele pe care le primeau. Or, devreme ce nu existau în toate

situațiile asemenea documente, nu se putea verifica autenticitatea

cheltuielii și nici faptul că cheltuielile se făceau în

interesul societății.

În al treilea rând, aceste

operațiuni nu se regăsesc nici ele în evidența contabilă a

societății, așa cum în mod corect a reținut rechizitoriul.

Față de cele arătate s-a

apreciat că decontarea în avans a sumei de 337.000.000 lei ROL a fost în

fapt o însușire fără temei legal de către inculpat.

În concluzie, s-a apreciat că

argumentele expuse mai sus au demonstrat însușirea fără drept a

sumelor de bani, cu forma de vinovăție cerută de lege, ceea ce

trebuie să se concretizeze într-o condamnare a inculpatului la pedeapsa

închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în

formă continuată, modalitatea de executare fiind suspendarea

condiționată a executării. În situația admiterii apelului

și a unei eventuale condamnări a solicitat a se avea în vedere

dispozițiile Legii nr. 543/2000 privind grațierea unor pedepse

și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.

În legătură cu suma de

499.000.000 lei ROL reținută ca reprezentând prejudiciul cauzat SC

P.P. S.A., prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, s-a

apreciat că reprezintă bun dobândit prin săvârșirea unei

fapte prevăzute de legea penală și trebuie confiscată în

temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. devreme ce nu poate

fi restituită și nu servește la despăgubirea

părții vătămate, aceasta fiind radiată.

În motivele de apel formulate, inculpatul

T.A.Z. a solicitat continuarea procesului penal și achitarea sa conform

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen.

De asemenea, a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

și achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau, în subsidiar încetarea procesului penal

prin intervenirea prescripției răspunderii penale, conform art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 120/A de la

4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 896/44/2009 a fost admis apelul formulat de

către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva

sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Galați în dosarul nr. 739/121/2006 și în

consecință:

S-a desființat, în parte,

sentința penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

În baza art. 215

1

alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.Z. la

o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a

fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art.

71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privitoare

la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată integral și condiționat

pedeapsa aplicată și s-a atras atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea beneficiului

grațierii condiționate.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31

octombrie 2000 până la 9 februarie 2001 inclusiv.

În baza prevederilor art. 118 lit. e)

C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z. a sumei de

449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON ).

S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul T.A.Z. la plata către stat a sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că, pornind de la cauza „Dediu vs.

România” curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a

stabilit că fapta inculpatului T.A.Z. care, în calitate de administrator

al SC P.P. SA Galați a plătit asociaților acestei

societăți comerciale (printre care se număra și inculpatul

), începând cu 31 mai 2000 și până în 02 octombrie 2000, suma

totală de 100.000.000 lei ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000

(anul în curs), înainte de închiderea anului, terminarea exercițiului

financiar contabil, întocmirea bilanțului contabil și verificarea

și aprobarea execuției financiar-contabile de către organele

abilitate din cadrul finanțelor publice, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272

1

pct.

2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen.

Faptele au fost dovedite cu

declarația martorei F.C.I., nota de constatare, extras din procesul-verbal

încheiat cu prilejul ședinței extraordinare AGA din 31 mai 2000 a SC P.P. S.A. Galați, declarațiile inculpatului, dispozițiile de plată care

atestă plata către F.C.I. a sumei totale de 70.000.000 lei ROL (conform

dispozițiilor de plată nr. 3011 din 2 octombrie 2000 și

dispoziția de plată din 19 septembrie 2000), precum și a sumei

de 30.000.000 lei ROL către T.A.Z. (dispoziția de plată nr. 3013

din 19 septembrie 2000 ).

Așa fiind s-a constatat că

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și nu s-a impus achitarea

inculpatului conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în

referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că a

fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penală

și că în mod corect instanța de fond a dispus încetarea

procesului penal față de inculpat pentru această infracțiune.

Cu privire la fapta inculpatului T.A.Z.

de a-și însuși, în mod repetat, în cursul anului 2000 suma

totală de 449.000.000 lei ROL.

Conform declarațiilor

inculpatului, ale martorilor audiați în cauză, a actelor de control

financiar-contabile în cursul anului 2000, urmare a relației comerciale cu

SC D. S.R.L. Galați, inculpatul T.A.Z., în calitate de administrator al SC

P.P. S.A. Galați a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care

însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la SC S. S.A.

Galați.

Din această sumă totală,

inculpatul nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL. Din

această sumă de 599.000.000 lei ROL cercetările efectuate au

stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL cercetările efectuate au

stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada

31 mai 2000 - 2 octombrie 2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000

asociaților F.C.I. (70.000.000 lei ROL) și respectiv T.A.Z.

(30.000.000 lei ROL).

Suma rămasă de 449.000.000 lei

ROL inculpatul T.A.Z. a justificat-o astfel:

- 162.000.000 lei ROL retragerea unui

împrumut cu care el ar fi creditat societatea;

- 337.000.000 lei ROL avansuri spre

decontare luate de asociați și nejustificate.

Cu privire la suma de 162.000.000 lei ROL

inculpatul T.A.Z. a arătat că acești bani reprezentau salariu

și prime pentru disponibilizare acordate soției sale, cu ocazia

disponibilizării de la SC S. S.A. Galați. Inculpatul nu a produs

însă niciun document care să justifice proveniența unei asemenea

sume, cunoscut fiind că potrivit regulilor generale, actele a căror

valoare depășește 250 lei se probează numai cu înscrisuri.

De asemenea, în evidența contabilă a SC P.P. S.A. Galați nu a

fost înregistrat un asemenea împrumut și dacă el a avut o dată

de scadență obligatorie.

Potrivit regulilor generale aplicabile în

materie comercială ar fi trebuit ca inculpatul să aștepte

închiderea exercițiului financiar pe anul 2000, întocmirea bilanțului

contabil, iar din profitul obținut să solicite, în adunarea

generală a asociaților, pe bază de documente, restituirea

împrumutului în sumă de 162.000.000 lei ROL.

Cu privire la suma de 337.000.000 lei ROL

reprezentând avansuri spre decontare luate de asociați și

nejustificate, s-a constatat că până la 31 mai 2000 SC P.P. S.A.

Galați, avea asociați în persoana inculpatului T.A.Z., Z.M., Z.C., B.S.,

F.C.I., P.O.M. și SC M.B.G. SA București.

Ulterior, după 31 mai 2000 din

societate au plecat B.S., P.O.M. și F.C.I. și au intrat C.I., Z.H.C.

Fiind audiați în cauză, B.S., F.C.I.,

P.O.M. și C.I., au negat că ar fi primit, în cursul anului 2000, sume

drept avans și nu au depus documentele specifice de decontare.

Declarațiile martorilor Z.C., Z.M.

și Z.H.C. trebuie privire cu circumspecție, deoarece sunt

declarații date „pro causae”, respectivele persoane fiind soția

și copiii inculpatului.

În acest context, curtea de apel a

apreciat, în concordanță cu practica judiciară în materie,

că deși lipsa din gestiunea societății a unei sume de bani,

prin ea însăși nu conduce la concluzia univocă că banii au

fost delapidați, atunci când inculpatul, care era un subiect calificat, în

primirea diferitelor sume de bani, în mânuirea acestor sume de bani, în

efectuarea de plăți, a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau

avansuri spre decontare și a făcut ulterior susțineri ce s-au

dovedit inexacte cu privire la destinația acestor sume de bani și a

încercat să justifice suma constatată lipsă ca fiind

însușită de către asociați, se poate trage concluzia

că în realitate și-a însușit această sumă de bani ( a

se vedea Tribunalul Suprem, secția penală, - Decizia nr. 3523/1972;

R.R.D. nr. 3/1973, pag.161, în „Repertoriu alfabetic de practică

judiciară în materie penală pe anii 1969-1975” V. Papadopol și Mihai Popovici, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București 1977 - pag. 119, precum și G. Antoniu și C. Bulai -

„Practica judiciară penală” vol. III Ed. Academiei Române -

București 1992 - pag. 149 ).

Așa fiind, curtea a apreciat că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu cele ale infracțiunii

prevăzută de art. 272

1

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. În

cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, în baza prevederilor art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței

penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați, a

desființat, în parte, sentința penală atacată și în

rejudecare a dispus condamnarea inculpatului T.A.Z. pentru infracțiunea de

delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. cu

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei ca a fost

aplicată inculpatului, precum și a modalității de

executare, curtea a avut în vedere scopul educativ al pedepsei prevăzut de

art. 52 C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., data și împrejurările săvârșirii faptei,

prejudiciul cauzat, dar și comportarea inculpatului pe durata procesului

penal, prezentarea sa în fața autorităților, starea sa de

sănătate, etc.

Față de toate acestea, curtea

de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și

fără privare de libertate, sens în care a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei

accesorii, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

și a atras atenția inculpatului asupra împrejurărilor în care se

poate revoca suspendarea condiționată a pedepselor principale și

accesorii aplicate.

Curtea de apel a constatat că

pedeapsa aplicată este grațiată integral și condiționat,

conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 și a atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea

grațierii condiționate.

Conform art. 383 C. proc. pen., în

referire la art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., curtea de apel a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive de la 31 octombrie 2000 la 09 februarie 2001.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat

că suma totală de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON) ar fi trebuit

să se întoarcă în patrimoniul SC P.P. S.A. Galați.

Cum între timp societatea a fost

lichidată și radiată din Registrul Comerțului,

personalitatea juridică a acesteia dispărând, în baza prevederilor

art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z.

a acestei sume.

Curtea a menținut restul

dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.A.Z.

împotriva sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul apelant a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor

judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal.

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termenul legal, recurs inculpatul Z.T.A., fără a arăta inițial

în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 4

martie 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de

amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui

apărător, așa cum rezultă din încheierea de

ședință de la data menționată, aflată la fila 10

dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 29

aprilie 2010, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare

formulată de apărătorul recurentului inculpat, pentru a i se da

posibilitatea să pregătească o apărare eficientă în

conformitate cu dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen. și

art. 6 din CEDO a amânat cauza la 27 mai 2010, cu menținerea

delegației apărătorului desemnat din oficiu, potrivit încheierii

de ședință de la acea dată, aflată la fila 29 dosarul

Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele

de recurs formulate de recurentul inculpat Z.A., prin apărător, trimise

prin fax, aflate la filele 33-37 dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunțată sub trei

motive de recurs și anume un prim motiv întemeiat pe cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, așa cum a reținut

și Tribunalul Galați, în cursul anului 2000, inculpatul Z.T.A., prin SC

P.P. S.A. GALAȚI, a desfășurat activități comerciale

cu SC S. GALAȚI de la care achiziționase tabla pe care o revindea

către SC D.C. SRL GALAȚI. Inculpatul vira banii pe care îi primea de

la SC D.C. SRL în contul mărfii vândute către SC S. SA GALAȚI.

Cu ocazia controlului efectuat de

lucrători ai Administrației Financiare și Trezoreriei mun.

Galați s-a stabilit că suma de 1.784.262.628 ROL încasată prin

bănci și prin casă, în contul produselor livrate de la SC D.C.

SRL de către inculpat, nu a fost achitată către SC S. SA,

deși mai avea datorii la aceasta.

În legătură cu o parte din

această sumă, 774.500.000 lei ROL, derulată prin casă,

inculpatul a arătat că a utilizat-o în următorul mod:

162.000.000 lei ROL - și-a retras din societate împrumutul acordat de el

însuși ca și asociat; 337.000.000 lei ROL - avansuri spre decontare

luate de asociați; 100.000.000 lei ROL - cu titlul de avansuri, dividende

pentru anul 2000 (în legătură cu care s-a reținut

săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 272

1

din Legea nr. 31/1990

republicată); 175.000.000 lei ROL - plăți la diverși

furnizori, plăți salarii.

Cu privire la sumele de 162.000.000 lei

ROL (împrumutul acordat de el societății ) și de 337.000.000 lei

ROL ( avansuri spre decontare luate de asociați), sume care au fost

retrase de inculpat, Curtea de Apel Galați a considerat, contrar celor

reținute de instanța de fond, că inculpatul nu le poate

justificat și că acestea au fost folosite în interes propriu de

către acesta, fapta sa întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare.

În realitate, încă din faza de

urmărire penală, inculpatul a arătat că suma de 162.000.000

lei ROL pe care el a ridicat-o de la SC P.P. SA GALAȚI a reprezentat de

fapt retragerea împrumutului pe care el l-a acordat societății.

Așa cum în mod corect a reținut

și instanța de fond, pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a

creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.

Acest aspect rezulta nu doar din

declarațiile inculpatului, dar și din declarațiile martorei Z.C.

(f. 65 dosar fond), care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o sută și ceva de milioane lei pe care

i-a dat inculpatului (soțul ei) pentru a împrumuta societatea.

Același este dovedit și cu

înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond: dispozițiile de

încasare, adeverințele din care a rezultat că martora Z.C. a fost

disponibilizată, angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe

care o va primi la înființarea unei societăți comerciale, precum

și cu declarația martorei D.( fostă F.)C.I. ( f. 53 dosar fond

).

Așa cum s-a probat, inculpatul nu a

avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei în interes

propriu și fără drept, ci el a retras suma cu care creditase

anterior societatea.

În ce privește suma de 337.000.000

lei ROL, justificată de inculpat ca reprezentând avansuri spre decontare

date salariaților, acest aspect al declarației inculpatului data

încă în faza de urmărire penală este confirmat de declarațiile

martorilor Z.C. (f. 65 dosar fond), A.M.A. ( f. 124 ), Z.A. (f. 185), care au

arătat că, în calitate de angajați, primeau bani în avans pentru

achiziționarea de material, pentru consumabile, pentru aparate, pentru

deplasarea în afara localității ( transport, cazare, masă ) doar

că nu întotdeauna aduceau documente justificative pentru banii

primiți.

Chiar dacă martora D.(fostă F.)C.I.

( f. 53 dosar fond ) arăta că nu are cunoștință despre

existența împrumutului de 162.000.000 lei ROL, această martoră

arăta că este posibil ca inculpatul să fi creditat societatea în

acea perioadă.

În consecință, inculpatul nu a

folosit în interes propriu acești bani.

Ceea ce i se poate imputa inculpatului

este faptul că nu a verificat dacă salariații pot justifica în

întregime sumele primite cu acest titlu, iar în caz contrar să procedeze

la recuperarea lor, aspect care, așa cum a constatat Tribunalul

Galați, excede cadrului procesual.

Față de aceste aspecte,

s-a considerat că se impune menținerea soluției de achitare a

Tribunalului Galați [în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.], motivat de

aceea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de delapidare, lipsind elementul cerut de latura

subiectivă, respectiv intenția de a-și însuși sumele.

Aceste sume nu au profitat inculpatului. Avându-se în vedere că

această sumă nu i-a profitat inculpatului nu se impune nici

confiscarea ei, așa cum în mod just a apreciat instanța de fond.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. civ., întrucât în ce

privește infracțiunea de delapidare, instanța a dat o

greșită încadrare faptei inculpatului.

Chiar și în situația în

care instanța ar aprecia că inculpatul se face vinovat cu privire la

însușirea ori folosirea sumelor respective, în calitatea lui de

administrator, această faptă nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de delapidare, ci încadrarea juridică

trebuie schimbată, de asemenea în infracțiunea prevăzută de

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată [cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.] care sancționează fapta administratorului

care folosește cu rea-credință creditul societății în

interes propriu.

Nu se justifică faptul de a

aprecia cu privire la o parte din sumele despre care s-a arătat că au

fost ridicate pe nedrept de către inculpat să se dea încadrarea

juridică prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

31/1990 republicată, iar pentru alte sume ridicate să se considere

că fapta întrunește elementele infracțiunii de delapidare.

Astfel, s-a reținut că

inculpatul Z.T.A., în calitatea sa de administrator al SC P.P. SA GALAȚI,

în septembrie 2000 a încasat și plătit suma totală de

100.000.000 lei ROL cu titlul de avansuri dividende pentru anul 2000,

această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr.

587/2008, Tribunalul Galați a dispus schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990

republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 272

1

din Legea nr. 31/1990

republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că a

intervenit prescripția și dispunând încetarea procesului penal.

Cu privire la sumele de 162.000.000

lei ROL (împrumutul acordat de inculpat societății) și de

337.000.000 lei ROL (avansuri spre decontare luate de asociați), sume care

au fost retrase de inculpat, fiind vorba despre fapte care se referă tot

la patrimoniul societății, corect este ca actul normativ care se

aplică să fie tot cel care se referă la societăți

comerciale, act normativ ce reprezintă legea specială.

Un al treilea motiv de recurs este acela

că instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul Z. la o pedeapsă

de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare.

Pedeapsa aplicată a fost greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. civ. Avându-se

în vedere timpul lung scurs de la momentul când s-a apreciat că a fost

comisă fapta, circumstanțele deosebite referitoare la persoana

inculpatului, atât cele referitoare la conduita lui în familie, în societate,

în profesie, dar și cele referitoare la starea de sănătate

deosebită a inculpatului, soluție pe care o solicită

instanței de recurs este achitarea în baza art. 10 lit. b

1

C.

proc. pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei

infracțiuni, în raport cu toate criteriile art. 18

1

C. pen.

La termenul de astăzi,

magistratul asistent a învederat Înaltei Curți faptul că au fost

depuse la dosarul cauzei motive de recurs formulate de apărătorul

recurentului inculpat.

Apărătorul desemnat din

oficiu pentru susținerea intereselor recurentului inculpat, avocat Z.D. a

solicitat să se ia act de faptul că mandatul său de reprezentare

a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avut în

vedere Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției,

privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.

Înalta Curte a pus în vedere

recurentului inculpat Z.T.A. că poate da declarații în fața

instanței de recurs sau se poate prevala de dreptul la tăcere conform

art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat Z.T.A. a arătat

că se prevalează de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., nedorind să dea declarații în fața instanței de

recurs.

Apărătorul recurentului

inculpat Z.T.A., avocat P.G. susținând oral motivele de recurs dezvoltate

în scris, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea

soluției de achitare a Tribunalului Galați în temeiul art. 10 lit. d)

C. proc. pen.

Dezvoltând primul caz de casare

invocat, apărătorul a menționat faptul că în

pronunțarea hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de

delapidare, instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt,

situație care se circumscrie cazului prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen.

În acest sens a arătat că

instanța de apel a reținut că în cursul anului 2000, inculpatul

având calitatea de administrator și acționar majoritar la SC P.P. SA

a desfășurat anumite activități comerciale. În

esență s-a reținut că în perioada indicată, inculpatul

a ridicat din casieria societății suma de 162.000.000 lei (ROL)

și că nu avea dreptul să încaseze această sumă; al

doilea segment al infracțiunii se referă la suma de 337.000.000 lei (ROL),

în legătură cu care s-a reținut că inculpatul a dispus

plata către salariații sau colaboratorii societății, iar

aceștia nu au făcut dovada cu documente legale a cheltuirii banilor

în interesul societății.

În aceeași ordine de idei a

menționat faptul că în legătură cu prima sumă,

instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a făcut dovada

că a adus această sumă de bani ca aport la patrimoniul

societății și pe cale de consecință nu avea dreptul

să o ridice. Ancheta penală s-a realizat începând cu anul 1999, iar

inculpatul a fost arestat o perioadă de timp, interval în care inculpatul

nu a putut avea acces la documentele din contabilitatea societății.

Abia la judecata în fond a cauzei, inculpatul a putut depune înscrisuri

doveditoare, respectiv dispoziții de încasare prin care a adus aport la

patrimoniul societății. Or, așa cum corect a reținut

instanța de fond, pe parcursul anilor 1999-2000, inculpatul a creditat

societatea cu mai mult de 162.000.000 lei (ROL), aspect care rezultă nu

numai din declarațiile acestuia, dar și din declarațiile

martorei Z.C. care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o sumă de o sută și ceva de milioane

lei pe care a dat-o inculpatului pentru a o aduce aport la patrimoniul

societății. Aceste aspecte sunt probate și prin

declarațiile altor angajați ai societății.

De asemenea, apărătorul a

arătat că inculpatul este conștient că a greșit în

legăt