ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 397 din 3 octombrie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor: - omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la un an închisoare (parte vătămată M.E.). S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner din aluminiu și a unei bâte ciobănești, bunuri ce au aparținut inculpatului. Inculpatul a fost obligat la 10.000 lei RON daune materiale și la plata sumei de 3.000 lei RON daune morale către partea civilă M.E. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt: În anul 1998 victima M.C. s-a căsătorit cu fiica inculpatului, M.L. (fostă D.). Inculpatul D.C. a acceptat ca tinerii căsătoriți să locuiască împreună cu acesta, în același imobil. În ultima perioadă între cei doi tineri au apărut grave neînțelegeri, certându-se mereu. Așa s-a întâmplat și în data de 10 aprilie 2005, când inculpatul a intervenit și i-a cerut lui M.C.

să plece din casa sa. Acesta și-a luat copilul în vârstă de 5 ani și a plecat la mama sa M.E. care își are domiciliul în aceeași localitate. În seara zilei de 14 aprilie 2005, în jurul orelor 20,00, M.C., împreună cu doi consăteni, M.D. și T.D., s-au deplasat la un magazin mixt, aflat în aceeași localitate, ce aparținea inculpatului și unde fiica acestuia M.L. era gestionară. Cei trei au găsit în magazin pe M.L. și pe un bărbat, cu care se presupunea că, M.L. ar fi avut legături extraconjugale, motiv pentru care i-au cerut bărbatului să plece din magazin, acesta conformându-se. La puțin timp a venit în magazin și M.E. împreună cu copilul fiului ei. Aceasta a încercat să împace pe M.C. și M.L.

La un moment dat, în jurul orelor 21,00, și-a făcut apariția și inculpatul. Acesta venea seara, în mod obișnuit, pentru a asigura paza și ordinea la acest magazin. Inculpatul i-a văzut în magazin pe M.E. și pe fiul său și indignat de faptul că aceștia nesocotiseră cererea de a nu mai intra în magazinul său, s-a îndreptat spre M.E. și i-a aplicat cu bâta ciobănească mai multe lovituri în zona dorsală a corpului. A intervenit martorul M.D. care i-a luat inculpatului bâta din mână și a aruncat-o afară din magazin. Imediat inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care a lovit-o pe M.E., în mod repetat, în aceeași zonă. M.C. a sărit în apărarea mamei sale și în aceeași împrejurare, inculpatul l-a lovit, în mod repetat în zona capului, cauzându-i grave leziuni care au condus la deces.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat ischemiei acute cerebrale și hemoragiei externe acute consecutive unei plăgi înțepate tăiate, penetrantă retro-mandibular, cu secționarea arterei carotide interne și a unor ramuri din carotida externă, că această leziune prin topografia și morfologia ei a fost realizată prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor (cuțit) și că între leziunile traumatice constatate și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. În ce privește pe partea vătămată M.E., actul medico-legal a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni de violență corporală, că acestea au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și un corp contondent și că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a formulat critici cu privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și la întinderea pedepsei. Prin decizia penală nr. 504/ A din 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat reținând că probele nu au făcut dovada condițiilor necesare reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost corect apreciată cu respectarea art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât și oral a susținut, în esență, următoarele: - în principal, critica a vizat împrejurarea că în nici o fază procesuală inculpatul nu a avut posibilitatea să administreze probe în apărare din care să rezulte că a lovit în condițiile legitimei apărări; în acest sens, a cerut admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; - în subsidiar, a considerat că pedeapsa nu a fost just individualizată în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta. În susținerea acestor motive au fost invocate dispozițiile cazurilor de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 12 și 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile atacate în raport de aceste critici cât și de cazurile de casare invocate, se constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru cele ce urmează. Pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei, așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, nu a invocat legitima apărare și în acest sens, nu a solicitat probe în apărare nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel. La proba cu martori, pe latură civilă, inculpatul și apărătorul său au renunțat în fața instanței de fond, iar în apel, au revenit, proba însă le-a fost respinsă de Curtea de Apel Galați pentru considerentele prezentate în practicaua deciziei penale nr. 504 din 22 decembrie 2005. Dar, indiferent de susținerile inculpatului sau de conduita lui procesuală, legitima apărare nu a fost dovedită cu probele administrate.

Astfel, din modul de desfășurare al faptelor relatat de martori și chiar de inculpat se desprinde împrejurarea că inculpatul a lovit mai întâi pe partea civilă, folosind o bâtă ciobănească. Faptele comise de inculpat, în seara de 14 aprilie 2005, s-au petrecut în magazinul acestuia, de față fiind mai multe persoane, care după ce au reușit să-l dezarmeze de bâtă au putut observa că inculpatul a scos un cuțit cu care a lovit mai întâi pe M.E. apoi și pe M.C. care sărise în apărarea sa. Martorii M.D., M.L., T.D. au relatat, în mod constant, derularea activității infracționale, din cuprinsul acestor probe nerezultând că inculpatul s-a aflat în fața unui atac material direct, imediat și injust îndreptat de victimă sau de o altă persoană împotriva sa.

În lipsa acestei condiții inculpatul nu a acționat pentru a înlătura un atac și în consecință nu s-a aflat în stare de legitimă apărare pentru ca faptelor comise să li se înlăture caracterul penal. Nefiind realizate cerințele legitimei apărări și nici ale scuzei provocării, inculpatul fiind cel care a declanșat și continuat atacul împotriva celor două victime, în mod corect, împotriva sa s-a pronunțat o soluție de condamnare și i s-a aplicat o pedeapsă în limitele legale sancționatoare. Nici în ce privește cuantumul pedepsei aplicate nu se constată motive de reducere, instanța de fond stabilind o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale și speciale de individualizare, apreciind în deopotrivă măsură atât pericolul social deosebit al faptei, consecința ireversibilă produsă, dar și vârsta și persoana făptuitorului.

În acest context, criticile formulate sunt nefondate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2005 la 1 martie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.