ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1324/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din 3

octombrie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul D.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor:

- omor calificat, prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la

pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- loviri sau alte violențe prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen., la un an închisoare (parte vătămată M.E.).

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani și 6 luni

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în condițiile art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner din aluminiu și a unei bâte

ciobănești, bunuri ce au aparținut inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la 10.000

lei RON daune materiale și la plata sumei de 3.000 lei RON daune morale către

partea civilă M.E.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație

de fapt:

În anul 1998 victima M.C. s-a

căsătorit cu fiica inculpatului, M.L. (fostă D.). Inculpatul D.C. a acceptat ca

tinerii căsătoriți să locuiască împreună cu acesta, în același imobil. În

ultima perioadă între cei doi tineri au apărut grave neînțelegeri, certându-se

mereu.

Așa s-a întâmplat și în data de 10

aprilie 2005, când inculpatul a intervenit și i-a cerut lui M.C. să plece din

casa sa. Acesta și-a luat copilul în vârstă de 5 ani și a plecat la mama sa M.E.

care își are domiciliul în aceeași localitate.

În seara zilei de 14 aprilie 2005,

în jurul orelor 20,00, M.C., împreună cu doi consăteni, M.D. și T.D., s-au

deplasat la un magazin mixt, aflat în aceeași localitate, ce aparținea

inculpatului și unde fiica acestuia M.L. era gestionară.

Cei trei au găsit în magazin pe M.L.

și pe un bărbat, cu care se presupunea că, M.L. ar fi avut legături

extraconjugale, motiv pentru care i-au cerut bărbatului să plece din magazin,

acesta conformându-se.

La puțin timp a venit în magazin și

M.E. împreună cu copilul fiului ei. Aceasta a încercat să împace pe M.C. și M.L.

La un moment dat, în jurul orelor

21,00, și-a făcut apariția și inculpatul. Acesta venea seara, în mod obișnuit,

pentru a asigura paza și ordinea la acest magazin.

Inculpatul i-a văzut în magazin pe M.E.

și pe fiul său și indignat de faptul că aceștia nesocotiseră cererea de a nu

mai intra în magazinul său, s-a îndreptat spre M.E. și i-a aplicat cu bâta

ciobănească mai multe lovituri în zona dorsală a corpului. A intervenit

martorul M.D. care i-a luat inculpatului bâta din mână și a aruncat-o afară din

magazin.

Imediat inculpatul a scos din

buzunar un cuțit cu care a lovit-o pe M.E., în mod repetat, în aceeași zonă. M.C.

a sărit în apărarea mamei sale și în aceeași împrejurare, inculpatul l-a lovit,

în mod repetat în zona capului, cauzându-i grave leziuni care au condus la

deces.

Din raportul de constatare

medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

ischemiei acute cerebrale și hemoragiei externe acute consecutive unei plăgi

înțepate tăiate, penetrantă retro-mandibular, cu secționarea arterei carotide

interne și a unor ramuri din carotida externă, că această leziune prin

topografia și morfologia ei a fost realizată prin lovire activă cu un corp

înțepător-tăietor (cuțit) și că între leziunile traumatice constatate și deces

există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În ce privește pe partea vătămată M.E.,

actul medico-legal a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni de violență

corporală, că acestea au putut fi produse prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător și un corp contondent și că pentru vindecarea leziunilor au

fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul care a formulat critici cu privire la omisiunea

reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și la întinderea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 504/ A din 22

decembrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat

reținând că probele nu au făcut dovada condițiilor necesare reținerii

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa a fost corect apreciată cu

respectarea art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât și oral a

susținut, în esență, următoarele:

- în principal, critica a vizat

împrejurarea că în nici o fază procesuală inculpatul nu a avut posibilitatea să

administreze probe în apărare din care să rezulte că a lovit în condițiile

legitimei apărări; în acest sens, a cerut admiterea recursului și casarea cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond;

- în subsidiar, a considerat că

pedeapsa nu a fost just individualizată în raport de împrejurările concrete în

care a fost comisă fapta.

În susținerea acestor motive au fost

invocate dispozițiile cazurilor de casare înscrise în art. 385

9

alin.

(1) pct. 10, 12 și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate în

raport de aceste critici cât și de cazurile de casare invocate, se constată că

recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru cele ce urmează.

Pe parcursul procesului penal

inculpatul a recunoscut comiterea faptei, așa cum a fost reținută în actul de

sesizare al instanței, nu a invocat legitima apărare și în acest sens, nu a

solicitat probe în apărare nici în fața instanței de fond și nici în fața

instanței de apel.

La proba cu martori, pe latură

civilă, inculpatul și apărătorul său au renunțat în fața instanței de fond, iar

în apel, au revenit, proba însă le-a fost respinsă de Curtea de Apel Galați

pentru considerentele prezentate în practicaua deciziei penale nr. 504 din 22

decembrie 2005.

Dar, indiferent de susținerile

inculpatului sau de conduita lui procesuală, legitima apărare nu a fost

dovedită cu probele administrate.

Astfel, din modul de desfășurare al

faptelor relatat de martori și chiar de inculpat se desprinde împrejurarea că

inculpatul a lovit mai întâi pe partea civilă, folosind o bâtă ciobănească.

Faptele comise de inculpat, în seara

de 14 aprilie 2005, s-au petrecut în magazinul acestuia, de față fiind mai

multe persoane, care după ce au reușit să-l dezarmeze de bâtă au putut observa

că inculpatul a scos un cuțit cu care a lovit mai întâi pe M.E. apoi și pe M.C.

care sărise în apărarea sa.

Martorii M.D., M.L., T.D. au

relatat, în mod constant, derularea activității infracționale, din cuprinsul

acestor probe nerezultând că inculpatul s-a aflat în fața unui atac material

direct, imediat și injust îndreptat de victimă sau de o altă persoană împotriva

sa. În lipsa acestei condiții inculpatul nu a acționat pentru a înlătura un

atac și în consecință nu s-a aflat în stare de legitimă apărare pentru ca

faptelor comise să li se înlăture caracterul penal.

Nefiind realizate cerințele

legitimei apărări și nici ale scuzei provocării, inculpatul fiind cel care a

declanșat și continuat atacul împotriva celor două victime, în mod corect,

împotriva sa s-a pronunțat o soluție de condamnare și i s-a aplicat o pedeapsă

în limitele legale sancționatoare.

Nici în ce privește cuantumul

pedepsei aplicate nu se constată motive de reducere, instanța de fond stabilind

o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale și speciale de individualizare,

apreciind în deopotrivă măsură atât pericolul social deosebit al faptei,

consecința ireversibilă produsă, dar și vârsta și persoana făptuitorului.

În acest context, criticile

formulate sunt nefondate și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2005 la 1 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.