ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2671/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2671/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 730 din 17 aprilie 2008 Judecătoria Panciu a admis acțiunea formulată de
reclamanta T.M. împotriva pârâtului C.l. și cererea de intervenție principală
formulată de intervenienții T.L. și T.C., având ca obiect partaj succesoral; a
atribuit reclamantei lotul 1 varianta
I
din raportul de expertiză; a atribuit
pârâtului lotul 2 varianta
I
din raportul de expertiză, stabilit că acesta
din urmă va primi sultă de la reclamantă în valoare de 51.673 RON și că în
drepturile pârâtului C.l. se vor subroga cei doi intevenienți până la
concurența sumei de 7.700.000 RON.
Prin decizia civilă nr. 255 din 23 octombrie
2008 Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis apelul declarat de
intevenienți, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și
sentința judecătoriei, a scos din masa de împărțit rămasă de pe urma
defunctului C.S. suprafața de 2.560 m.p., t 95, parcelele 2624 și 2626, iar din
masa de împărțit rămasă de pe urma defunctei C.N. dreptul cules cu privire la
acest teren, a scos din lotul pârâtului terenul în suprafață de 2.560 m.p., a
recalculat sulta la suma de 67.872 RON; a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței și a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de
pârât.
Prin decizia civilă
nr. 134 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis
recursul declarat de intervenienți împotriva deciziei, pe care a modificat-o în
parte, a scos din lotul atribuit reclamantei suprafața de teren de 600 m.p. -
curți construcții și a recalculat sulta datorată de reclamantă pârâtului la
suma de 51.072 RON; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei și a respins
ca nefondate recursurile declarate de reclamantă și de pârât împotriva
deciziei.
La data de 11 martie
2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 347/44/2009, cererea
de revizuire formulată de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 134 din
20 februarie 2009 a aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă
nr. 274 din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a declinat
competența judecării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție, cu următoarea motivare:
Cererea de revizuire
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și în motivarea
acesteia s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1897/2008 a Judecătoriei Panciu
s-a soluționat cererea de partaj succesoral dintre T.M. și C.I., de pe urma
defuncților C.S. și N., sentința rămânând definitivă și irevocabilă la 8
ianuarie 2009. Or, la 20 februarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a
pronunțat decizia civilă nr. 134/2009 prin care, de asemenea, s-a soluționat o
acțiune având ca obiect partajul succesoral între T.M. și C.I. după aceiași
defuncți.
Revizuienta consideră
că cele două hotărâri sunt potrivnice în ceea ce privește modalitatea de
partajare a masei succesorale.
La data de 11 martie
2009, pârâtul C.I. a introdus pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr.
362/44/2009 o cerere de revizuire a aceleași decizii întemeiată tot pe
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și care a fost de asemenea declinată
spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia
civilă nr. 276 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă
La data de 16 martie
2009, același reviziuent a introdus pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr.
388/44/2009 o cerere de revizuire a aceleași decizii întemeiată tot pe
dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și care a fost, de asemenea,
declinată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție prin
decizia civilă nr. 277 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția
civilă.
Tot la data de 16
martie 2009, reclamanta T.M. a mai introdus pe rolul Curții de Apel Galați sub
nr. 376/44/2009, o cerere de revizuire identică cu prima, care, de asemenea, a
fost declinată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție
prin decizia civilă nr. 276 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția
civilă.
Toate aceste dosare
au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și
repartizate aleatoriu mai multor complete de judecată dar, dat fiind că toate
cererile de revizuire privesc aceeași decizie și se întemeiază pe același motiv
de fapt și de drept, la data de 30 aprilie 2010, C 12, pe rolul căruia se afla
dosarul cu numărul cel mai mic, a dispus conexarea tuturor, în temeiul art. 164
alin. (1)-(3) C. proc. civ.
Analizând
admisibilitatea cererilor de revizuire conexe, în condițiile art. 326 alin. (3)
C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 1897 din 17 decembrie 2008 Judecătoria Panciu a soluționat acțiunea
intentată de reclamantul C.I. împotriva pârâtei T.M. având ca obiect partajul
succesoral de pe urma defuncților C.S. și C.N., în sensul că a luat act, la
primul termen de judecată, de tranzacția părților.
Pentru a se putea
constata că sunt îndeplinite condițiile revizuirii întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie ca între litigiul finalizat prin
sentința sus-menționată și cel finalizat prin decizia nr. 134 din 20 februarie
2009 a Curții de Apel Galați, să existe tripla identitate de părți, de obiect
și de cauză și în același timp, să nu se fi invocat în cel de-al doilea litigiu
autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În caz contrar, modul
în care instanța a soluționat excepția autorității de lucru judecat are el
însuși autoritate de lucru judecat în cererea de revizuire, nemaifiind posibil
ca instanța sesizată cu calea extraordinară de atac să statueze într-un mod
diferit asupra triplei identități, de părți, de cauză și de obiect, care reprezintă
fundamentul cererii de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În speță, din
considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că s-a invocat
autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1897/2008 a Judecătoriei
Panciu, iar excepția nu a fost primită.
Astfel, Curtea de
apel a reținut că această sentință a fost pronunțată într-un litigiu inițiat
după ce primul litigiu ajunsese în faza recursului, că prin tranzacția de care
s-a luat act părțile au convenit într-un sens contrar celor hotărâte de
instanță în litigiul anterior și după ce prin decizia nr. 255/2008 Tribunalul
respinsese o astfel de tranzacție, ceea ce denotă urmărirea unui scop ilicit și
contrar ordinii publice.
S-a mai reținut
incidența art. 1715 C. civ. care prevede că este nulă tranzacția asupra unui
proces finit printr-o sentință definitivă despre care părțile sau una din ele
aveau cunoștință, precum și incidența art. 723 C. proc. civ., care prevede că
drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului
în vederea căreia au fost recunoscute de lege.
Curtea de apel a
conchis că în mod corect nu s-a ținut seama de sentința prin care s-a
consfințit tranzacția părților, în condițiile în care potrivit art. 974-975 C.
civ. ea reprezenta un act viclean față de intervenienți, incluzând și bunuri
adjudecate sau sechestrate în favoarea creanței acestora.
Prin urmare, Curtea
de apel a pronunțat decizia nr. 134 din 20 februarie 2009 în deplină cunoștință
de cauză cu privire la existența sentinței civile nr. 1897 din 17 februarie
2008 a Judecătoriei Panciu, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, și nu a
considerat, în sensul celor solicitate de reclamantă și de pârât, că ar avea
autoritate de lucru judecat cu privire la modul de împărțire a averii
succesorale.
În atare situație,
cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
adică tocmai pe o asemenea autoritate de lucru judecat, este inadmisibilă.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 326 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge cererile
de revizuire conexate, având un conținut identic, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererile de
revizuire conexe formulate de T.M. și C.I. împotriva deciziei nr. 134 din 20
februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 aprilie 2010.