ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2445/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul

A.I.împotriva deciziei nr.  11/A  din 1 martie 2002   a Curții de Apel  Galați

– Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: recurentul-pârât A.I., reprezentat de avocat I.N.C.și

intimații-reclamanți A.D., A.V., A.V., M.M.și M.M., toți prin avocat M.M.,

lipsind intimații-pârâți N.G., A.V., A.G., A.I., S.A., V.L., P.L., A.N., V.M.,

C.F., B.E., B.M., B.M., M.A.și Prefectura Județului Galați – Comisia județeană

pentru aplicarea Legii 18/1991.

Procedura

completă.

Avocat

I.N.C.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Avocat M.M.

pune concluzii de respingere a recursului și obligarea recurentului-pârât la

plata cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 6130/1998, reclamanții A.D., M.M., M. M. și M.M. au chemat

în judecată pe pârâtul A.I., solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune

și partajarea suprafeței de 1,12 ha, teren extravilan situat în Tecuci, cartier

Nicolae Bălcescu în T 91/3 parcela 438 (3/7). În motivarea acțiunii reclamanții

au arătat că, potrivit Legii 18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate

după autorul lor A.M.și au rămas ca moștenitori A.I., în calitate de fiu și

M.A., în calitate de fiică.

Au mai arătat

că în anul 1996 a decedat și M.A., rămânând ca moștenitori reclamantele, în

calitate de fiice și M.M., în calitate de soț supraviețuitor.

Separat, prin

acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1307/1999, reclamantul A.I.a chemat în

judecată pe pârâții M.M., A.D., A.V., M.M.și M.M., solicitând anularea parțială

a titlului de proprietate nr. 17548 – 90 din 20 mai 1994, referitor la

suprafața de 3376 m.p., situată în Tecuci și anularea contractelor de

vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 219 din 5 martie 1997, încheiat între

M.M.– vânzător și M.M. și M.M.– cumpărători și nr. 8018 din 30 octombrie 1995,

încheiat între M.M.și M.A.– vânzători și A.V. – cumpărător.

Acest din urmă

dosar a fost conexat la dosarul nr. 6130/1998.

Prin sentința

civilă nr. 1058 din 7 aprilie 1999, Judecătoria Tecuci și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, întrucât obiectul

litigiului depășește valoarea de 150.000.000 lei.

Prin cererea

formulată la 7 iunie 2000, pârâții-reclamanți au solicitat introducerea în

cauză și a celorlalți moștenitori ai defuncților A. D. și A.M., respectiv A.V.,

A.I., A.G., S.A., V.L., V.M., P.L. și A.N..

Prin

încheierea din 29 iunie 2001, Tribunalul Galați a admis în principiu și în

parte acțiunea reclamanților și cererea reconvențională formulată de A.I..

Pentru a

pronunța această încheiere de admitere în principiu, instanța de fond a reținut

că, pe baza probelor administrate în cauză, s-au stabilit succesorii, conform

art. 673 al. 5 din C.proc.civ. și masa succesorală.

Împotriva

acestei încheieri de admitere în principiu au declarat apel reclamanții-pârâți

M.M., M.M., A.D., A.V. și M.M.și pârâtul-reclamant A.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Galați – Secția civilă, prin decizia nr. 11 A din 1 martie 2002, a admis ambele

apeluri și a modificat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul

că a eliminat din masa succesorală suprafețele de teren de 2334 m.p. și 2684

m.p., rămânând suprafața de 3376 m.p. și a inclus în masa succesorală a

defunctei A.M.suprafața de teren de 1,12 ha conform titlului de proprietate nr.

14773 – 01 din 7 septembrie 1993, având ca moștenitori pe A.I., fiu cu o cotă

de ½ și M.M.în calitate de soț supraviețuitor al defunctei M.A., cu o

cotă de ½, menținând celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în

principiu.

Instanța de

apel a reținut că ambele apeluri sunt întemeiate numai cu privire la compunerea

masei succesorale și a cotității de moștenitori, dar numai pentru terenuri.

Împotriva

acestei decizii pârâtul A.I.a formulat recurs, invocând, în primul motiv de

casare, faptul că nu tribunalul, ci judecătoria era competentă material să

soluționeze în fond cauza, iar în cel de-al doilea motiv, a susținut că în mod

greșit ambele instanțe nu au dispus anularea parțială a titlului de proprietate

cu nr.17548-90/1994, emis pe numele lui M.M.privitor la suprafața de 3376 m.p.,

motivat de faptul că acesta nu avea calitatea să ceară reconstituirea dreptului

de proprietate pentru suprafața de teren amintită, fosta proprietate a soacrei

sale, în timp ce soția sa moștenitoare trăia.

Recursul

urmează a fi admis pentru argumentele care succed.

Prezenta

acțiune a fost promovată la data de 3 decembrie 1998, înainte de intrarea în

vigoare a OUG nr.138/2000, astfel încât, recursul urmează a fi analizat prin prisma

vechii reglementări.

Potrivit

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b din C.proc.civ., tribunalele judecă în primă

instanță, printre altele, procesele și cererile al căror obiect are o valoare

mai mare de 150.000.000 lei (2 miliarde – în actuala reglementare). De la

această normă generală, au existat însă și derogări în care competența

materială este dată de lege, în cazul anumitor acțiuni și cereri, altor

instanțe decât celor ce judecă în mod normal asemenea acțiuni.

O astfel de

derogare, în care competența materială revine judecătoriei în primă instanță,

este aceea prevăzută de art. 657 C.proc.civ. (anterior modificării), potrivit

căruia împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin

judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună înțelegere.

Întrucât

problema competenței instanței este de ordine publică și are prevalență,

analizarea celui de al doilea motiv de casare nu prezintă relevanță juridică.

Drept urmare,

față de cele ce preced, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se va

casa decizia atacată, încheierea de admitere în principiu și sentința

pronunțată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul A.I.împotriva deciziei nr. 11/A din 1 martie 2002

a Curții de Apel Galați – Secția civilă.

Casează

această decizie, precum ș i încheierea de admitere în principiu din 29.06.2001

a Tribunalului Galați și sentința nr. 1058 din 7.04.1999 a Judecătoriei Tecuci

și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tecuci.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 iunie   2003.