ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6538/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6538/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamanții G.G.L., C.N.Ș., A.F. au chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor, Agenția

Domeniilor Statului București, SC A. SA Tecuci jud. Galați, S.A.C. comuna

Munteni jud. Galați și Primăria Comunei Munteni jud. Galați, solicitând să se

constate că sunt proprietarii imobilului situat în comuna Munteni, jud. Galați,

format din construcții - conac și anexe, și suprafața de 2 ha. teren aferent, nulitatea absolută a Ordinului nr. 976/1945 emis de Comisia Centrală de Reformă

Agrară din cadrul Ministerului Agriculturii București, nulitatea absolută a

procesului verbal din 1 martie 1945 încheiat între reprezentanții Primăriei

comunei Munteni jud. Galați și Direcția Gospodăririlor Agricole de Stat,

nulitatea absolută a contractului nr. 34/2000 încheiat între S.A.C. comuna

Munteni jud. Galați și Ministerul Agriculturii și Alimentației.

În motivarea acțiunii

au arătat că imobilul situat în comuna Munteni, Jud. Galați,format dintr-un

conac și anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de circa 2 ha, a fost construit de bunicul acestora, C.N.Ș., iar în anii 1945-1946, când a fost preluat de

către Statul Român, se afla în proprietatea părinților acestora.

În anul 1945, cu

încălcarea Legii nr. 187/1945 și ca urmare a unui raport informativ întocmit de

Prefectura Tecuci, s-a procedat la exproprierea imobilului. Actele depuse la

dosar atestă că, conacul era format din 68 de camere și clădiri anexe și un

parc cu o suprafață de aproximativ 2 ha. teren.

Trecerea imobilului

în proprietatea statului a fost abuzivă. Pe de altă parte, reprezentanții statului

nu aveau dreptul să înstrăineze prin privatizare bunul imobil ce face obiectul

prezentului dosar, atitudinea acestuia determinându-i să formuleze acțiunea de

față.

Au mai arătat că au

formulat notificările prevăzute de Legea nr. 10/2001, însă nu au primit nici un

răspuns.

În drept acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 111 C. proc. civ., art.

480, 481 C. civ.

La termenul de

judecată din data de 16 ianuarie 2003 reclamantul C.N.Ș. își modifică cererea

de chemare în judecată, solicitând să se constate că este unicul proprietar al

imobilului revendicat, că bunul a trecut în proprietatea statului fără

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, iar în

condițiile în care se va constata valabil contractul de privatizare nr. 34/2000

unitatea deținătoare să fie obligată la despăgubiri bănești corespunzătoare și

nu la restituirea în natură a imobilului.

A arătat că este

unicul proprietar al bunului din litigiu, motivat de faptul că la data

decesului bunicului său, C.N.Ș. în anul 1927, numai tatăl său, C.N.A. a

acceptat tacit succesiunea, preluând sub titlul de proprietar, moșia. La data

preluării s-a încheiat un proces verbal în care se atestă ca proprietar al

bunului lot 1 nou. Situația este confirmată și de adresele nr. 2100 din 9 iunie

1945 și nr. 2160/1946 emise de Serviciul Sindic al Judecătoriei Tecuci, nr. 4682

din 6 iunie 1945 (raportul informativ către Comisia de plată pentru expropriere).

Consideră că surorile

lui A.C., F.A. și G.M. sunt străine de succesiunea autorului C.N.Ș., deoarece

nu au acceptat în termen legal moștenirea.

Pârâtele S.A.C.

Munteni jud. Galați, SC A. SA Tecuci jud. Galați, Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor București, prin întâmpinările depuse la dosar au

invocat mai multe excepții, exprimându-și totodată punctul de vedere și cu

privire la acțiunea promovată de către reclamanți.

SC A. SA Tecuci jud.

Galați, a precizat că reclamanții au formulat notificările din 14 august 2001, din

19 iunie 2001, din 15 august 2001, din 10 august 2001 prin care solicitau

retrocedarea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent a conacului și

anexelor acestuia. Însă la momentul primirii notificărilor, societatea era

privatizată potrivit O.U.G. nr. 198/1999, fapt care a fost adus la cunoștința

reclamanților.

De asemenea, le-a

comunicat acestora că notificarea trebuia adresată instituției publice care a

efectuat privatizarea – A.P.A.P.S., ministerului de resort, autorităților

administrative publice locale în a cărui rază este sau era situat imobilul,

indiferent de valoarea acestuia.

S.A.C. Munteni jud.

Galați, a mai arătat că a cumpărat, în baza contractului încheiat cu Ministerul

Agriculturii și Alimentației București, un număr de 212.457 acțiuni, reprezentând

65,05% din valoarea capitalului social subscris al SC A. SA Tecuci jud. Galați,

devenind astfel acționarul majoritar al acestei societăți.

Primăria comunei

Munteni jud. Galați, a precizat că nu este deținătoarea bunului ce face

obiectul prezentului dosar și că prin urmare nu are calitate procesuală pasivă.

S.A.C. Munteni jud.

Galați, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii,

Alimentației, Pădurilor București, solicitând ca în situația în care se va

constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, să se facă

aplicarea dispozițiilor art. 1337 C. civ., potrivit căruia vânzătorul îl

garantează pe cumpărător de evicțiune din fapta proprie sau din fapta terților.

Inițial, prin

sentința civilă nr. 229 din 20 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Galați a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția comercială.

Curtea de Apel

Galați, prin decizia civilă nr. 1428/ R din 18 noiembrie 2003, a admis recursul

declarat de către C.N.Ș., a casat sentința civilă nr. 229/2003 a Tribunalului

Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare,

dosarul a fost înregistrat sub nr. 38/C/2004.

La termenul de

judecată din data de 23 aprilie 2004, reclamanții G.G.L. și A.T.C., au precizat

că-și restrâng obiectul acțiunii, solicitând să se constate doar nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 34/2000, urmând ca

revendicarea bunului să fie făcută prin procedura administrativă prevăzut de

Legea nr. 10/2001.

La acest termen de

judecată, după ce s-a pus în discuția părților, instanța de fond a dispus

disjungerea cererii formulate de reclamanții G.G.L. și A.T.C., de cererea

formulată de reclamantul C.N.Ș..

La data de 26 aprilie

2004 cererea reclamanților G.G.L. și A.T.C. a fost înaintată spre competența

Secției Comerciale din cadrul Tribunalului Galați.

Au fost respinse

totodată prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2004 excepțiile

necompetenței materiale și teritoriale invocate de către părți.

La termenul de

judecată din data de 13 mai 2004 instanța a luat act de precizările

reclamantului C.N.Ș. cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv

restituirea în natură a imobilului situat în comuna Munteni, jud. Galați și

constatarea calității sale de unic moștenitor al defunctului C.N.Ș. și prin

urmare, constatarea calității sale de unic proprietar, invocând prevederile

Legii nr. 10/2001.

Apărătorul pârâtelor SC

A. SA Tecuci jud. Galați și S.A.C. comuna Munteni jud. Galați, a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii. A arătat că imobilul a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949, care completa

dispozițiile Legii nr. 187/1945. Cele două acte normative au reglementat

trecerea în proprietatea statului a terenurilor agricole situate în

extravilanul localităților, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 10/2001.

Reclamantul C.N.Ș. și

pârâții G.G.L. și A.T.C., au solicitat respingerea excepției, motivele invocate

fiind expuse pe larg în motivele depuse la dosar.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța a analizat excepțiile

inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de către

pârâte, cu prioritate.

S-a reținut că C.N.Ș.,

decedat în anul 1927, a deținut pe raza județului Tecuci mai multe imobile,

care ulterior, au trecut în proprietatea statului.

Imobilul din prezenta

cauză, format dintr-un conac, anexe gospodărești și suprafața de 800 ha. teren arabil, situat pe raza localităților Munteni și Nicorești a trecut în proprietatea statului

în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/1949.

Moștenitorii

autorului C.N.Ș. au solicitat, după apariția legilor fondului funciar,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren expropriate.

Acțiunea de față

privește restituirea în natură a conacului și a terenului aferent. Nu este

vorba de întreaga suprafață de teren aferentă moșiei, ci doar a terenului

necesar utilizării normale a construcțiilor.

Decretul nr. 83/1949

este relevant nu numai pentru Legea nr. 10/2001 dar și pentru o altă

reglementare cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 18/1991.

Legea fondului

funciar prevede în art. 35, că persoanele fizice ale căror terenuri au fost

trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și

al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora, pot

cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută

în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzute de art. 3 lit. h)

din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai

multe localități sau de la autori diferiți, în termen, cu procedura și-n

condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 18/1991.

Corelând cele două

legi reparatorii, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 18/1991 cu art. 2 lit.

a) și b) din Decretul nr. 83/1949, rezultă că persoana deposedată în condițiile

acestui decret este persoană îndreptățită la restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001

în ceea ce privește bunurile imobile preluate de stat, altele decât terenurile

arabile, păduri, pășuni, întrucât acestea din urmă fac obiectul reconstituirii

în baza legilor fondului funciar.

Prin urmare, așa cum

reiese din interpretarea dispozițiilor art. 6, 8 din Legea nr. 10/2001,

reclamantul și pârâții sunt îndreptățiți să solicite reconstituirea conacului

și anexelor gospodărești, precum și a suprafeței de teren aferent utilizării

normale a acestora.

Pe de altă parte,

obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 îl

constituie suprafețele de teren aflat în extravilanul localităților.

Conacul și terenul

aferent acestuia erau situate în intravilanul comunei Munteni jud. Galați, la

momentul formulării notificărilor, fiind incidente astfel dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Decizia nr. 33/2002

pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție București, nu este

incidentă în prezenta cauză.

Acțiunea de față a

fost introdusă în anul 2002, întemeiată fiind pe prevederile Legii nr. 10/2001,

așa cum a precizat ulterior reclamantul. Acesta a sesizat instanța, nemulțumit

de faptul că SC A. SA Tecuci jud. Galați, nu și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute de art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001. Atitudinea unității

deținătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilelor, iar un asemenea

refuz nu poate rămâne necenzurat, întrucât nici o dispoziție legală nu

limitează dreptul celui ce se consideră îndreptățit de a se adresa instanței

competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. 2, că

nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se

adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

De altfel, în acest

sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea

recursului în interesul legii prin decizia nr. XX/2007.

Calitate procesuală

în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 au persoanele

îndreptățite (proprietarii imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau moștenitorii acestora) și unitățile

deținătoare, respectiv entitățile cu personalitate juridică ce exercită în

numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun

ce face obiectul legii, fie entitățile cu personalitate juridică ce au înregistrat

în patrimoniul acestora, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul

ce face obiectul legii sau persoanele juridice abilitate să soluționeze o

modificare cu privire la acel bun ce nu se mai află în patrimoniul acestora.

Imobilul din prezenta

cauză s-a aflat în administrarea și ulterior în proprietatea SC A. SA Tecuci

jud. Galați. În cadrul procesului de privatizare al acestei societăți, un număr

de 212.457 acțiuni, reprezentând 65,05% din capitalul social al societății, a

fost înstrăinat de Ministerul Agriculturii și Alimentației București, S.A.C. comuna

Munteni - Tecuci jud. Galați, aceasta din urmă devenind asociat majoritar.

Restul acțiunilor au rămas în proprietatea statului. Valoarea acțiunilor

acționarului majoritar este mult mai mare decât valoarea imobilului a cărui

restituire se solicită în natură.

În aceste condiții

sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (2) din lege, SC A. SA Tecuci jud.

Galați, la care statul era acționar minoritar, fiind obligată să soluționeze

notificarea formulată de moștenitorii autorului Nistor Cincu. Având calitate în

cadrul procedurii administrative, pârâta SC A. SA Tecuci jud. Galați, are

calitate procesuală și-n cadrul procedurii judiciare.

Ministerul

Agriculturii, Alimentației, Pădurilor București și Agenția Domeniilor Statului

București, ar fi avut calitatea procesuală în condițiile în care se reținea

incidența art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Primăria comunei

Munteni jud. Galați, nu a fost niciodată deținătoarea imobilului revendicat din

prezenta cauză iar S.A.C. comuna Munteni jud. Galați, în calitate de acționar

al SC A. SA Tecuci jud. Galați, nu poate fi obligată în nume propriu pentru

obligațiile ce-i reveneau societății al cărei acționar este.

Pentru aceste

considerente s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor

Ministerul Agriculturii, Alimentației, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

București, Agenției Domeniilor Statului București, S.A.C. comuna Munteni jud.

Galați, și Primăria comunei Munteni jud. Galați și s-a respins acțiunea promovată

în contradictoriu cu aceste pârâte, pentru considerentele expuse mai sus.

Pe fondul cauzei s-au

reținut următoarele:

Conacul și terenul

aferent acestuia situat în comunei Munteni Jud. Galați, au fost proprietatea

autorului C.N.Ș., trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 187/1945

și a Decretului nr. 83/1949.

Însă această preluare

a fost abuzivă, neexistând o dreaptă și justă despăgubire. A fost încălcat art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică

nu poate fi lipsită de proprietatea asupra bunurilor sale decât pentru cauză de

utilitate publică și numai în condițiile prevăzute de lege și de principiile

generale ale dreptului internațional.

De pe urma defunctului

C.N.Ș., au rămas trei descendenți: A.C., F.C. (căsătorită A.) și M.C. (căsătorită

G.). Și aceștia au decedat, moștenitori fiind părțile din prezenta cauză.

Conform certificatului de moștenitor nr. X/1971, moștenitorii lui A.C., sunt

reclamantul C.N.Ș. și sora defunctului F.A. a cărui moștenitor este pârâta A.T.C.

(soția fiului său A.D., decedat la data de 21 septembrie 2000).

Calitatea de

moștenitor a defuncților A.F. și A.D., rezultă din certificatele de moștenitor nr.

100/1978 emis de Notariatul de Stat Sector 2 București și nr. 3/2000 emis de

Biroul Notarului Public – L.S.

G.G.L., cu actele de

stare civilă aflate la dosar, face dovada calității de moștenitor a mamei sale M.G.

(fostă C.).

C.N.Ș. a decedat în

anul 1927 și moștenirea rămasă de pe urma acestuia nu a fost dezbătută.

În unele dintre

actele de preluare ale imobilului, se face referire la faptul că bunul este

proprietatea moștenitorilor lui C.N.Ș., iar în altele este trecut doar tatăl

reclamantului A.C. Această situație a apărut întrucât nu fusese dezbătută

succesiunea lui C.N.Ș.

Nu numai tatăl

reclamantului a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii, dar și

ceilalți moștenitori, F.A. și M.G. Acest lucru rezultă din procesele verbale

încheiate la data de 19 ianuarie 1946, respectiv 5 noiembrie 1946.

La data de 19

ianuarie 1946 cei trei moștenitori ai numitului C.N.Ș., au solicitat ca

suprafața de 150 ha. teren arabil din totalul suprafeței de 900 ha. teren ce urma să fie expropriată, să le revină în proprietate pentru înființarea unei ferme

particulare.

Spre sfârșitul anului

1946, Comisia de Îndrumare a Reformei Agrare din Jud. Tecuci, a hotărât

exproprierea suprafeței de 6 ha. pădure de lângă conacul pe proprietatea celor

trei moștenitori. Comisia a încuviințat totodată ca această suprafață să-i

revină unuia dintre moștenitoare, respectiv M.G., urmând ca locuitorii comunei

să fie împroprietăriți cu o suprafață de teren echivalentă din punctul

„Micleasca”, ce-i fusese repartizată pentru completarea cotei de 50 ha. teren rămas în proprietate.

Aceste două acte

atestă fără putință de tăgadă, faptul că, copii defunctului C.N.Ș. au acceptat

tacit succesiunea, administrând împreună averea rămasă de pe urma acestuia.

Aceste înscrisuri

coroborate cu declarațiile autentificate date de numitele R.M. și A.P., conferă

atât reclamantului C.N.Ș. dar și pârâților A.T.C. și G.G.L. calitatea de

persoane îndreptățite la restituirea imobilului.

Prin urmare, instanța

a respins capătul de cerere privind constatarea calității de unic proprietar al

bunului formulat de reclamantul C.N.Ș.

Conacul, anexele

gospodărești și întreaga suprafață de 900 ha. teren, au trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare și a

Decretului nr. 83/1949 care a completat acest act normativ. Dacă inițial, Legea

nr. 187/1945 excepta de la expropriere conacul și anexele gospodărești ce urmau

a fi introduse în cota de 50 ha. respectiv moștenitorilor, ulterior prin

Decretul nr. 83/1949 s-a dispus trecerea în proprietatea statului a întregii exploatări

agricole moșierești.

Întreaga

exploatațiune agricolă a trecut în proprietatea statului în anul 1949 fapt ce

rezultă din procesul verbal de predare-primire a bunurilor proprietatea

moștenitorilor autorului C.N.Ș. și a formularului de inventariere și evaluarea

patrimoniului.

Fiind îndeplinite

dispozițiile legale în vigoare la momentul trecerii bunului în proprietatea statului,

preluarea s-a considerat ca fiind cu titlu valabil. Însă ea a fost abuzivă,

deposedarea făcându-se fără plata vreunei despăgubiri, fiind incidente

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile art. 9

din Legea nr. 10/2001 prevăd prioritatea restituirii în natură a imobilelor

față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent.

În cauza de față

restituirea în natură este prioritară, fapt atestat de raportul de expertiză

instrumentat de expertul H.I. Pentru considerentele expuse mai sus, prin

sentința civilă nr. 697 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Galați a admis în parte

acțiunea.

A constatat că au calitate

de persoane îndreptățite reclamantul C.N.Ș. și pârâții A.T.C. și G.G.L.

S-a dispus

restituirea în natură a imobilului format din construcții și suprafața de 35.801,23 m.p. de către SC A. SA Tecuci jud. Galați, identificat potrivit raportului de expertiză și

schiței anexă întocmite de către expertul H.I.

Împotriva sentinței

civile nr. 697 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Galați, au declarat apel

reclamanții precum și pârâtele SC A. SA Tecuci jud. Galați și S.A.C.

Pârâta S.A.C. comuna

Munteni jud. Galați, nu a motivat apelul.

Reclamanții A.T.C. și

G.G.L., au apreciat ca nelegală soluția sub aspectul întinderii suprafeței de

teren aferentă conacului, teren ce trebuie restituit în natură. Astfel, deși

expertul H.I., a precizat că acest teren are o suprafață de 43.782 m.p.,

instanța fără a motiva în vreun fel a exclus o suprafață de 7.981 m.p.

Însă părerea cea mai

apropiată de realitate este a expertului C.D., care a menționat o suprafață de

74.386 m.p.

Apelantul C.N.Ș.,

critică soluția dată cererii sale de a se constata că este unicul proprietar al

imobilului revendicat, pentru că din actele dosarului

:

(1) referatul

înregistrat la Camera Agricolă a Județului Tecuci, sub nr. 2100 din 9 iunie

1945;

(2) raportul

informativ către Comisia de Plasă pentru expropriere înregistrată la Prefectura Județului Tecuci - Secția Administrativă, sub nr. 4682/1945;

(3) copia extrasului

din Tabelul nominal de moșieri și chiaburi expropriați conform Decretului nr. 83/1949;

(4) adresa din 28

octombrie 1946 emisă de Serviciul Silvic al Județului Tecuci către Comisia

Județeană de Reformă Agrară;

(5) sentința civilă nr.

1384/2005 a Tribunalului Galați, decizia civilă nr. 106/A/2006 a Curții de Apel

Galați, decizia civilă nr. 101327/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

București) rezultă că singurul care a făcut acte de acceptare a moștenirii lui C.N.Ș.

a fost A.C. - tatăl său.

Pârâta SC A. SA

Tecuci jud. Galați, și-a motivat apelul astfel;

a. la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001 era complet privatizată pentru că S.A.C.,

deținea 65,05% din capital, SIF - urile (care nu reprezintă un organ

administrativ al Statului Român) dețineau 34,63%, iar 0,32% era deținut de alte

persoane.

b. fiind o societate

privată ar fi trebuit să se constate în speță incidența dispozițiilor art. 27 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și implicit că entitatea învestită de lege cu

soluționarea notificării este unitatea care a efectuat privatizarea - respectiv

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor București și Agenția Domeniilor

Statului București, părți care aveau calitate procesuală pasivă.

c. întrucât instanța

a stabilit că imobilul revendicat a fost preluat de stat cu titlu valabil nu

mai este posibilă restituirea în natură ci numai acordarea de despăgubiri.

d. Agenția Domeniilor

Statului București, s-a considerat legal investită cu soluționarea

notificărilor reclamanților potrivit adresei.

Soluționând

apelurile, curtea de apel a reținut următoarele:

Așa cum a reținut și

instanța de fond, imobilul revendicat format dintr-un conac, anexe gospodărești

și 900 ha teren arabil situat pe raza comunei Munteni jud. Galați, a trecut în

proprietatea Statului Român, în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/1949.

Cei expropriați în

baza acestui act normativ nu au primit nici o despăgubire, contrar

dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Constituția României (Constituția din 1938)

și prevederilor art. 7 din Legea nr. 187/1945.

Potrivit acestei

dispoziții constituționale „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de

utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de

justiție conform legilor”.

Nerespectarea

procedurilor constituționale atrage caracterul abuziv al preluării din speță.

De altfel, însuși

legiuitorul român prin referirea expresă, directă la Legea nr. 187/1945 în legile sale reparatorii (ex. Legea nr. 18/1991, Legea nr. 221/2009) a

recunoscut caracterul abuziv al acestui act normativ.

În ceea ce privește

calitatea de moștenitori ai lui C.N.Ș., a tuturor apelanților - reclamanți sau

doar a lui N.Ș.C. (și implicit „persoană îndreptățită” a beneficia de măsurile

reparatorii ale Legii nr. 10/2001) se constată că potrivit certificatului ce

poartă nr. X/1971 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului IV București,

moștenitorii lui C.N.Ș., au fost A.C. și F.C.

Prin prezenta acțiune

s-a solicitat să se constate de către apelantul C.N.Ș., că A.C. a fost unicul

moștenitor al lui C.N.Ș. pentru că ceilalți (autorii lor M.G. și F.A.) nu au

făcut acte de acceptare a moștenirii în termenul legal. Însă, nu există o

cerere de anulare a certificatului de dezbatere a moștenirii lui C.N.Ș., nr. X/1971.

Atâta vreme cât acest

act juridic nu a fost anulat, nu se poate pretinde a se lua în calcul o altă

situație juridică și nu în ultimul rând nu poate fi omisă împrejurarea că există

o hotărâre judecătorească de partajare a unei părți din averea lui C.N.Ș. și

anume, Sentința civilă nr. 4095/2009 a Judecătoriei Focșani jud. Vrancea,

definitivă prin Decizia civilă nr. 53/2010 a Tribunalului Vrancea, unde se

reține calitatea de moștenitori a lui C.N.Ș., pentru toți trei reclamanți.

Drept consecință,

criticile apelantului - reclamant C.N.Ș., pe baza acestui motiv sunt

neîntemeiate.

Referitor la

întinderea suprafeței de teren aferente conacului, din analiza actelor cu care

s-a făcut dovada dreptului de proprietate, se constată că nu este specificată

suprafața terenului aferent conacului și clădirilor anexe.

Conform expertizei H.I.,

terenul aferent se întinde pe o suprafață de 35.801,23 m.p. (fără a se lua în calcul suprafața de teren ocupată de parcul conacului, pentru că

pentru aceasta a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991

- titlul X) din care s-au vândut de către SC A. SA Tecuci jud. Galați, 1.765 m.p.,

Organizației „S.C.” și prin licitație publică încă 13.101,50 m.p. lui D.E. și M.M. Nici o parte nu face referire la acest aspect și pentru că instanța

nu poate agrava situația părților în propria cale de atac, s-a luat ca atare

această suprafață de 35.801,23 m.p.

În ceea ce privește

suprafețele de 7.328 m.p. (S 1) și 653 m.p. (S 2) identificate de expertul H.I. ca fiind aferente conacului, dar din lipsă de date a lăsat acest aspect la

aprecierea instanței, s-a constatat că obiecțiunea apelanților A.T.C. și G.L.,

vis-a-vis de neluarea lor în calcul este îndreptățită pentru că potrivit

relațiilor furnizate de Primăria comunei Munteni jud. Galați, acestea aparțin SC

A. SA Tecuci jud. Galați, și nu domeniului public sau privat al primăriei sau

altor persoane fizice sau juridice.

Drept consecință, s-a

constatat fondat apelul reclamanților sub aspectul întinderii dreptului, urmând

a se mări întinderea sa de la 35.801,23 m.p. la 43.782,23 m.p. prin includerea lui S.1 și S.2 de pe schița anexă a raportului de expertiză H.I.

Părerea consilierului

expert C.D., potrivit căreia întinderea terenului aferent conacului era de 74.386 m.p. nu poate fi validată pentru că ia în calcul și parcul conacului deja retrocedat precum și

alte suprafețe fără nici o justificare.

În ceea ce privește

apelul declarat de SC A. SA Tecuci jud. Galați, s-a constatat că într-adevăr la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2002) era societate privatizată,

statul nemaideținând acțiuni la această societate. Astfel, potrivit mențiunilor

de la registrul Comerțului, structura acționariatului SC A. SA Tecuci jud. Galați,

în 21 decembrie 2000 era; S.A.C. comuna Munteni - Tecuci jud. Galați - 65,0428%

și SIF II Moldova - 34,6330%.

Deși la data

apariției Legii nr. 10/2001, apelanta - intimată SC A. SA Tecuci jud. Galați,

era integral privatizată, s-a menținut măsura restituirii în natură a terenului

și construcțiilor pentru considerentele:

În legătură cu

privatizarea integrală a societății la momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, instanța a reținut că prin decizia Curții Constituționale, nr. 830 din

8 iulie 2009, a fost admisă excepția invocată din oficiu de Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția civilă și s-a constatat că dispozițiile art. I pct.

60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituționale. S-a constatat că

abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin.

(1) din Constituție.

Într-adevăr, în

reglementarea inițială - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, făcea

distincția după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu și prevedea

doar în situația în care imobilele erau preluate cu titlu valabil acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent. Per a contrario, în situația în care

imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate era

preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr. 10/2001,

a restituirii în natură.

În urma modificării

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin.

(1), cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor

imobile, în sensul că indiferent de modalitatea de preluare (cu titlu valabil

sau fără titlu valabil) persoana îndreptățită nu mai putea obține restituirea

în natură a imobilului.

În concluzie, Curtea

Constituțională a reținut că toate persoanele care au depus cereri în termenul

legal se află într-o situație juridică identică și că legea nouă modifică în

mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul

legal, generând discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în

natură a bunurilor, care după intrarea în vigoare a modificărilor vor beneficia

doar de despăgubiri prin echivalent.

Din aceste considerente,

instanța de contencios constituțional a reținut că prin abrogarea sintagmei „imobile

preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din

Constituție.

În speță așa cum s-a

demonstrat mai sus, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente

în cauză dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 și art. 27 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 (conform cărora și societățile comerciale privatizate

sunt obligate la restituirea în natură dacă preluarea abuzivă a fost făcută

fără titlu valabil.)

Prin decizia nr. 137/

A din 5 mai 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamanții A.T.C.

și G.G.L., cu domiciliul ales la procurator – C.M. - domiciliat în comuna

Broșteni sat Arva jud. Vrancea.

A fost schimbată în

parte sentința civilă nr. 697 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul

Galați, numai în ceea ce privește suprafața de teren ce se restituie în natură

și anume 43.782,23 m.p. în loc de 35.801, 23 m.p. prin adăugarea lui S.1 = 7328 m.p. și S.2 = 653 m.p., de pe schița anexă a expertizei H.I.

A fost respins ca

nefondat apelul reclamantului C.N.Ș., domiciliat în București str. D., sector 6

- prin procurator – B.C. - domiciliată în Galați str. M.B.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile pârâtelor SC A. SA Tecuci jud. Galați, cu sediul în comuna

Munteni jud. Galați și S.A.C., cu sediul în comuna Munteni jud. Galați.

Împotriva

susmenționatei hotărâri au declarat recurs reclamantul C.N.Ș. și pârâta SC A. SA,

criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au susținut următoarele:

- în recursul său,

încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ,

reclamantul C.N.Ș. a susținut că din probațiunea administrată până în prezent

rezultă că la momentul preluării imobilului pretins în cauză, proprietar era

doar antecesorul său, C.A., în calitate de moștenitor al tatălui său, C.N.Ș.

Înscrisurile depuse în probațiune, inclusiv declarațiile date pe proprie

răspundere de către T.N. și S.I., atestă faptul că “proprietarul conacului din

Țigănești, comuna Munteni, era boierul A., zis Conașul T.”, aspect ce greșit nu

a fost reținut de judecătorii fondului, care nu au motivat în vreun fel

hotărârea pe această chestiune litigioasă.

Totodată,

procesul-verbal din 1 martie 1949 încheiat de către delegații Primăriei comunei

Munteni, județul Tecuci, atestă faptul că proprietatea bunurilor solicitate în

cauză a aparținut “moștenitor C.N.Ș.”, tatăl său, fără a se face referire vreun

moment la moștenitori C.N.Ș., adică la ceilalți pârâți ce au pretins dreptul

alături de el.

În raport de

dispozițiile art. 700 C. civ. al cărui conținut a fost redat, termenul de

opțiune succesorală pentru moștenitorii defunctului C.N.Ș. a expirat la

trecerea celor 6 luni de la momentul deschiderii succesiunii acestuia, anul

1927, perioada în care unicul moștenitor acceptant a fost autorul sau, C.A.

Rezultă astfel că

cele două surori ale sale, F.A. și G.M., sunt străine de succesiunea autorului

comun, repunerea în termenul de acceptare a succesiunii prevăzută de art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 privind doar succesiunile deschise după data de 6

martie 1945, nicidecum cele deschise anterior, cum este cazul în speță.

Prin urmare, deși nu

se dezbătuse succesiunea defunctului C.N.Ș., la momentul preluării abuzive “Conacul

C.” se afla în proprietatea tatălui său, singurul care acceptase succesiunea

bunicului său.

Fără temei au

înlăturat cele două instanțe dispozițiile deciziei nr. 10132/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în care se statuează că ”reclamantul (adică

recurentul în speță) a dovedit că este unicul moștenitor al lui C.A. și că

autorul său a avut calitatea de proprietar al imobilului în litigiu”.

Reclamantele au

formulat notificări prin care au pretins restituirea bunurilor ce au constituit

proprietatea defunctului C.N.Ș. și nu a lui C.A..

Deși este adevărat că

dispozițiile certificatului de moștenitor nr. X/1971 nu au fost anulate, a

învederat că la baza acestuia a stat testamentul întocmit de defunctul C.A., prin

care acesta a instituit cu titlu de legatar universal pe sora sa doar cu

privire la imobilul din București, P-ța S. și str. P., nicidecum alte bunuri

din patrimoniul său.

A solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a celor două hotărâri iar în rejudecare,

restituirea în natură a imobilului situat în comuna Munteni, sat Țigănești doar

în favoarea sa.

Pârâta SC A. SA a

susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a învederat că imobilul în litigiu “conacul C.” a

trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, potrivit decretului nr. 83/1949

și al Decretului nr. 92/1950, acte normative care respectau prevederile

Constituției de la 1948, în vigoare la acea vreme, sens în care sunt și

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, precum și Deciziile Curții

Constituționale nr. 3/1993, nr. 43/2001 și 43/2003.

Au fost încălcate

dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 care consacră în

patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire doar dreptul de a beneficia de

măsuri reparatorii prin echivalent în ipoteza dată, existentă în speță, care se

acordă de instituția publică implicată în privatizare, respectiv Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

La data intrării în

vigoare a legii speciale, societatea deținătoare era integral privatizată,

astfel încât nu poate fi obligată la restituire.

În mod greșit s-a

reținut că are calitatea de unitate deținătoare în sensul dispozițiilor legii

speciale, întrucât fiind privatizată, competența soluționării notificării

reclamanților revine entității implicate în privatizare, respectiv, pentru

terenurile agricole, de către Ministerul Agriculturii și A.D.S., aspect ce

rezultă și din Hotărârea nr. 804 din 8 octombrie 2004 care stabilește clar și

fără echivoc acest fapt cu autoritate de lucru judecat.

Este nelegală

aplicarea dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 830/2009 raportului

juridic dedus judecății, fără ca instanța să se raporteze situației de fapt în

cauză,din care rezultă că pârâta deținătoare a bunului este proprietara

acestuia, drept dobândit în condițiile legii.

Curtea de apel nu a

făcut verificări sub aspectul diferenței de 13.101,50 mp., respectiv a celor

identificate sub nr. S1 și S2, cu referire la situația lor juridică, sens în

care recurenta a susținut că au intrat în circuitul civil, prin executări

silite și înstrăinări către terțe persoane fizice, neputând fi astfel supuse

restituirii în natură în prezenta procedură.

Au solicitat

admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei atacate, rejudecarea

apelului și pe fond respingerea acțiunii introductive de instanță ca

neîntemeiată.

Recursurile nu sunt

fondate.

Necontestat imobilul

în litigiu, conacul C. și terenul aferent acestuia, a constituit proprietatea

antecesorului părților, C.N.Ș. decedat în anul 1927 de pe urma căruia au rămas C.A.

(tatăl reclamantului C.N.Ș.), F.C. (căsătorită A.) și M.C. (căsătorită G.), în

calitate de descendenți.

De asemenea,

necontestat, succesiunea autorului comun, C.N.Ș., nu a fost dezbătută.

Doar după decesul

antecesorului reclamantului C.N.Ș. a fost deschisă succesiunea, eliberându-se

certificatul de moștenitor nr. X/1971, act juridic ce nu a fost anulat și care

stabilește calitatea de moștenitori (legal și testamentar) în favoarea

reclamantului C.N.Ș. și a sorei sale, F.A.

Reclamanta M.G. s-a

legitimat procesual cu actele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, ce

confirmă calitatea sa de succesor al defunctului C.N.Ș., aspect de altfel

necontestat.

Reclamantul recurent

susține că ceilalți reclamanți, moștenitori ai mătușilor sale, nu pot pretinde

vreun drept asupra bunul supus prezentei proceduri întrucât nu au făcut acte de

acceptare a succesiunii autorului comun, proprietarul bunului, acte ce ar fi

fost efectuate exclusiv de autorul său, C.A..

În analiza acestui

aspect, legal instanța de apel, asemenea primei instanțe, a reținut în raport

de solicitările adresate autorităților vremii (de asemenea necombătute în vreun

fel) de către ceilalți moștenitori ai defunctului proprietar, privind

administrarea unei părți din terenul preluat de stat, ca acestea se constituie

în acte de acceptare tacită a succesiunii autorului comun, ce le îndreptățește

să pretindă măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru bunurile

preluate de la autorul comun.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. l0/2001 care dispun în sensul

recunoașterii vocației la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea

specială în favoarea succesibililor neacceptanți, referirea la momentul “după

data de 6 martie 1945” nefiind de natură să schimbe datele cauzei, atâta vreme

cât momentul se raportează la începutul perioadei vizate de legea de reparație

pentru bunurile preluate după această dată cum este cazul în speță. Singura

ipoteză pe care legea o prevede ca un impediment în exercițiul dreptului la

restituire este aceea a renunțătorilor la succesiune, ceea ce, așa cum s-a

arătat, nu este cazul în speță.

Nu este posibil a

distinge după cum, anterior preluării bunului, s-a dezbătut sau nu succesiunea

ori s-au făcut sau nu acte de acceptare tacită a acesteia, în condițiile în care

legea specială repune, prin formularea notificării, succesibilii în termenul

legal de opțiune succesorală (de un an, termenul de formulare a notificării)

iar dispozițiile sale nu fac o atare distincție, așa încât ubi lex non

distinguit nec nos distinguere debemus.

Sunt lipsite de

relevanță în aspectul analizat trimiterile la dispozițiile deciziei nr. 10132/8

decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât în acel litigiu

s-a constatat calitatea de succesor a reclamantului C.N.Ș. după autorul său C.A.,

în raport de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. X/1971, iar nu după defunctul

C.N.Ș., cum este cazul în speță.

Ca urmare criticile

dezvoltate în recursul reclamantului și încadrate în prevederile art. 304 pct. 7

și 8 C. proc. civ. (în realitate prin reîncadrare în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ), încadrare formală întrucât motivele invocate nu pot fi subsumate nici

unuia dintre cazurile de casare/modificare invocate, nu pot fi primite,

consecința fiind aceea de respingere a căii de atac exercitate de reclamant.

Cât privește recursul

SC A. SA se constată următoarele:

Legal a reținut

instanța de apel că preluarea bunului pretins în cauză, în temeiul Decret nr. 83/1949

și a Decret nr. 92/1950 fără plata unei juste și prealabile despăgubiri, se

constituie într-o preluare fără titlu valabil, întrucât nu poate fi considerată

ca valabilă preluarea unui bun din patrimoniul unei persoane în lipsa unei

contraprestații, echivalent al bunului, cerință pretinsă atât de normele

constituționale ale vremii (Constituția de la 1948), cât și normele civile de

drept comun.

În acest context și în

raport de dispozițiile deciziei nr. 830/2009 a Curții Constituționale care a

constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 în

redactarea în vigoare după adoptarea Legea nr. 247/2005 cât privește înlăturarea

sintagmei “imobile preluate cu titlu valabil” din conținutul textului enunțat (anterior

art. 27), se verifică ca legale dispozițiile instanței de apel privind

menținerea soluției de restituire a bunului litigios în natură.

Nefiind îndeplinită

cerința valabilității titlului, pretinsă de lege cumulativ celei a privatizării

integrale, bunului în speță nu-i sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 10/2001 constând în dreptul persoanelor îndreptățite de a beneficia

exclusiv de măsurile reparatorii prin echivalent, ci prevederile generale ale

legii - art. 7, art. 9, art. 10 - ce consacră prioritatea restituirii bunului

în natură.

Considerentele

instanței de contencios constituțional privind neconstituționalitatea

prevederilor legale menționate sunt aplicabile normei constatate a fi în

coliziune cu dispozițiile legii fundamentale și nu pot fi aplicate, deosebit, pe

cazuri date, acesta fiind exclusiv apanajul instanțelor judecătorești care, așa

cum s-a arătat mai sus, au făcut analiza acestora la speța dedusă judecății cu

elementele sale specifice, soluția pronunțată sub acest aspect fiind la

adăpostul criticilor formulate.

Cât privește

împrejurarea că o parte din terenul dispus a fi restituit suplimentar prin

decizia instanței de apel pe considerentul că ar fi intrat în circuitul civil

(prin executări silite și înstrăinări către terțe persoane), se constată de

asemenea caracterul nefondat al criticilor pârâtei.

Astfel, terenul de

13.101,50 mp. nu a făcut obiectul restituirii în natură în cadrul prezentei

proceduri astfel cum rezultă expresiss verbis din conținutul hotărârii, iar

pentru suprafețele S1 și S2 dispuse a fi restituite, instanța a avut în vedere

concluziile expertizei administrate în cauză ce confirmă existența acestora în

stăpânirea pârâtei societate comercială. Aceste terenuri sunt distincte de

suprafața de 1765 m.p. ce a constituit obiectul transmisiunii către Organizația

salvați copii, astfel încât invocarea acestei chestiuni direct în recurs se

constituie într-o critică omisso medio ce nu poate fi invocată direct în calea

de atac dedusă judecății. Oricum instanța de apel a exclus acest teren de la

restituire, asemenea celui de 13.101,50 m.p. astfel cum rezultă din conținutul considerentelor

deciziei instanței de apel, motiv pentru care critica pe acest aspect se

vădește a fi și formală.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile deduse

judecații urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul C.N.Ș. și pârâta SC A. SA împotriva

deciziei nr. 137/ A din 05 mai  2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2011.