ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6176/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați la 7 martie 2002 reclamantul D.H.V. a chemat în judecată pe

pârâta SC R. SA pentru retrocedarea în natură a suprafeței de teren de 9,85 ari

situată în comuna Matca județul Galați mărginită la nord de D.V., la est și sud

de drum sătesc și la vest de drum județean.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a cumpărat terenul în 1941 cu contract 482 din 4 aprilie 1941 de la C.N.B.,

Ș.L. și F.M. Prin Decizia 324 din 4 februarie 1949 a fost expropriat. Reclamantul

a mai arătat că pârâta a obținut pe cale judecătorească modificarea titlului

său de proprietate în sensul că i-a fost anulată această suprafață de teren

(sentința civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci). A solicitat restituirea

terenului în discuție pentru că Legea nr. 10/2001 îi permite acest lucru,

invocând art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea nr.

10/2001.

Printr-o completare ulterioară de

acțiune reclamantul a solicitat restituirea în natură și a construcției aflate

pe acest teren.

Tribunalul Galați, prin sentința

civilă 604 din 20 decembrie 2002 a respins contestația ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că prin sentința civilă 1056 din 7 aprilie 1999 a

Judecătoriei Tecuci, sentință definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea

titlului de proprietate al reclamantului pentru 9,85 ari situați în tarlaua 76,

parcela 6. S-a reținut că în cauză nu se aplică art. 48 din Legea nr. 10/2001,

deoarece acțiunea nu privește bunuri preluate în mod abuziv de către stat și,

ca urmare, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

Pe de altă parte s-a reținut,

potrivit art. 8 din aceeași lege, că terenul al cărui regim juridic a fost

reglementat de Legea 18/1991 și Legea 1/2000, nu face obiectul Legii 10/2001.

În sfârșit cât privește construcția

de pe teren s-a constatat că reclamantul nu a dovedit pretinsul drept de

proprietate asupra acesteia, dovadă care nu a fost făcută nici cu ocazia

notificării, nici în fața instanței, reclamantul recunoscând în concluziile

scrise că nu a existat nici o autorizație de construcție pentru imobilul

pretins.

Curtea de Apel Galați prin decizia

civilă nr. 83 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamant. Reclamantul a criticat soluția pentru greșita interpretare a

probelor. Acțiunea i s-a respins, deși terenul pretins este menționat în titlul

de proprietate nr. 17368–69 din 20 februarie 1998 și, mai înainte, în actul de

vânzare-cumpărare din 4 aprilie 1941.

Instanța de apel și-a fondat soluția

pe constatarea că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra terenului conform dispozițiilor Legii fondului funciar, fiind emis

titlul 17368–69/1998, titlu modificat prin sentința civilă 1056 din 7 aprilie

1999 a Judecătoriei Tecuci. Ca urmare s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii 10/2001. Împrejurarea că în urma cercetărilor penale au fost

declarate false acte care au stat la baza anulării titlului său de proprietate

prin sentința 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci îi deschide

reclamantului calea unei revizuiri în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. împotriva

acelei hotărâri. Hotărârea este însă în vigoare și își produce efectele.

Împotriva soluției curții de Apel

reclamantul a declarat recurs invocând greșita aplicare a legii. Deși s-a

respins ca nefondată acțiunea în realitate s-a motivat pe inadmisibilitate și

autoritate de lucru judecat. S-a mai criticat aspectul că instanța a schimbat

natura juridică a actului și a trimis la Legea 18/1991 și 1/2000 deși acțiunea a

fost interpretată pe Legea nr. 10/2001 al cărei art. 48 permite recurgerea la

Legea nr. 10/2001. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304, art. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Reclamantului i s-a reconstituit

dreptul de proprietate asupra unui teren de 4 ha 1367 mp în comuna Matca,

județul Galați, de către Comisia județeană Galați pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor.

Această comisie a emis titlul nr. 17368–69

din 20 februarie 1998.

Această reconstituire s-a făcut în

temeiul Legii nr. 18/1991, a fondului funciar.

Titlul astfel obținut a fost atacat

în justiție de către pârâta din prezenta cauză și, urmare sentinței civile 1056

din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă și irevocabilă prin

decizia 1358 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Galați, a fost anulat în

parte pentru suprafața de 9,85 ari.

Reclamantul și-a întemeiat prezenta

acțiune pe dispozițiile Legii 10/2001 art. 48 revendicând în natură suprafața

de teren pierdută în condițiile mai sus arătate.

Legea 10/2001 se aplică potrivit

art. 1, imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite. În art. 2 al legii se detaliază sintagma

„imobile preluate în mod abuziv”. Imobilul pretins prin acțiune nu se

încadrează în nici unul din criteriile stabilite prin textele mai sus amintite.

Mai mult decât atât, în art. 8 al

legii se prevede în mod expres că legea nu se aplică „terenurilor al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991

republicată și Legea 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate

asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit

prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Art. 48 din Legea nr. 10/2001

circumscris și el, evident, la domeniul de aplicare al legii, acordă

posibilitatea solicitării de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent,

în condițiile legii, persoanelor îndreptățite și celor vătămate într-un drept

al lor, cărora până la intrarea în vigoare a legii, li s-au respins, prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiuni având ca obiect

bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice

alte persoane juridice.

Cauza dedusă prezentei judecăți se

încadrează în următoarele repere de fapt și de drept.

10/2001 reclamantului din prezenta acțiune nu i s-a respins nici o acțiune din

cele arătate de art. 48. Sentința civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci,

invocată, nu a avut ca obiect o asemenea revendicare inițiată de reclamant, ci

a privit un titlu de proprietate al reclamantului, obținut de acesta în urma

revendicării întemeiate pe Legea 18/1991.

Sub acest aspect nu sunt întrunite

premizele impuse de art. 48 pentru aplicarea acestuia.

Legii 10/2001 or, această lege, conform art. 8 mai sus citat, nu se aplică în

cazul în care obiectul revendicării îl constituie bunuri aflate sub regimul

legilor fondului funciar, cum este cazul în speță.

reclamant în mod corect în temeiul Legii 18/1991 și s-a materializat într-un titlu.

Discuțiile ulterioare, contestările, opozițiile, făcute de alte persoane la

acest titlu urmează regulile obișnuite în materie. Acțiunea în anularea titlului

a fost admisă în parte pentru o porțiune din terenul deținut. Soluția este

valabilă și se bucură de efectele lucrului judecat, traduse prin opozabilitatea

și respectul față de cele constatate definitiv și irevocabil din partea

participanților la proces.

Ca urmare, instanța nu a încălcat

nici o regulă procedurală în judecarea cauzei când a respins acțiunea ca

nefondată deși s-a referit la efectele sentinței sus-amintite.

Cât privește inadmisibilitatea

acțiunii, această excepție nu s-a reținut de către instanță nici expres nici

implicit, cum interpretează recurentul, atunci când, analizând datele speței, a

constatat că obiectului cererii nu îi sunt aplicabile reglementările Legii nr.

10/2001.

În mod corect s-a constatat că orice

descoperire ulterioară, declararea drept false a unor acte care au stat la baza

emiterii sentinței 1056/1999, poate conduce la anularea acelei soluții numai pe

căile de atac extraordinare în limitele și condițiile prevăzute de Codul de

procedură civilă. Or, petentul nu a înțeles să urmeze căile legale de atac ale

unei hotărâri judecătorești și, ca urmare, efectele acesteia sunt în ființă.

Pentru considerentele arătate se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamantul D.H.V. împotriva deciziei nr. 83 din 27 mai 2003 a Curții de

Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.