ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6176/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 7 martie 2002 reclamantul D.H.V. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA pentru retrocedarea în natură a suprafeței de teren de 9,85 ari situată în comuna Matca județul Galați mărginită la nord de D.V., la est și sud de drum sătesc și la vest de drum județean. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a cumpărat terenul în 1941 cu contract 482 din 4 aprilie 1941 de la C.N.B., Ș.L. și F.M. Prin Decizia 324 din 4 februarie 1949 a fost expropriat. Reclamantul a mai arătat că pârâta a obținut pe cale judecătorească modificarea titlului său de proprietate în sensul că i-a fost anulată această suprafață de teren (sentința civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci).

A solicitat restituirea terenului în discuție pentru că Legea nr. 10/2001 îi permite acest lucru, invocând art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea nr. 10/2001. Printr-o completare ulterioară de acțiune reclamantul a solicitat restituirea în natură și a construcției aflate pe acest teren. Tribunalul Galați, prin sentința civilă 604 din 20 decembrie 2002 a respins contestația ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci, sentință definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantului pentru 9,85 ari situați în tarlaua 76, parcela 6. S-a reținut că în cauză nu se aplică art. 48 din Legea nr. 10/2001, deoarece acțiunea nu privește bunuri preluate în mod abuziv de către stat și, ca urmare, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

Pe de altă parte s-a reținut, potrivit art. 8 din aceeași lege, că terenul al cărui regim juridic a fost reglementat de Legea 18/1991 și Legea 1/2000, nu face obiectul Legii 10/2001. În sfârșit cât privește construcția de pe teren s-a constatat că reclamantul nu a dovedit pretinsul drept de proprietate asupra acesteia, dovadă care nu a fost făcută nici cu ocazia notificării, nici în fața instanței, reclamantul recunoscând în concluziile scrise că nu a existat nici o autorizație de construcție pentru imobilul pretins. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 83 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant. Reclamantul a criticat soluția pentru greșita interpretare a probelor.

Acțiunea i s-a respins, deși terenul pretins este menționat în titlul de proprietate nr. 17368–69 din 20 februarie 1998 și, mai înainte, în actul de vânzare-cumpărare din 4 aprilie 1941. Instanța de apel și-a fondat soluția pe constatarea că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului conform dispozițiilor Legii fondului funciar, fiind emis titlul 17368–69/1998, titlu modificat prin sentința civilă 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci. Ca urmare s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001. Împrejurarea că în urma cercetărilor penale au fost declarate false acte care au stat la baza anulării titlului său de proprietate prin sentința 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci îi deschide reclamantului calea unei revizuiri în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. împotriva acelei hotărâri. Hotărârea este însă în vigoare și își produce efectele. Împotriva soluției curții de Apel reclamantul a declarat recurs invocând greșita aplicare a legii. Deși s-a respins ca nefondată acțiunea în realitate s-a motivat pe inadmisibilitate și autoritate de lucru judecat. S-a mai criticat aspectul că instanța a schimbat natura juridică a actului și a trimis la Legea 18/1991 și 1/2000 deși acțiunea a fost interpretată pe Legea nr. 10/2001 al cărei art. 48 permite recurgerea la Legea nr. 10/2001. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304, art. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 4 ha 1367 mp în comuna Matca, județul Galați, de către Comisia județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Această comisie a emis titlul nr. 17368–69 din 20 februarie 1998. Această reconstituire s-a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991, a fondului funciar. Titlul astfel obținut a fost atacat în justiție de către pârâta din prezenta cauză și, urmare sentinței civile 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 1358 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Galați, a fost anulat în parte pentru suprafața de 9,85 ari. Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile Legii 10/2001 art. 48 revendicând în natură suprafața de teren pierdută în condițiile mai sus arătate. Legea 10/2001 se aplică potrivit art. 1, imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.

În art. 2 al legii se detaliază sintagma „imobile preluate în mod abuziv”. Imobilul pretins prin acțiune nu se încadrează în nici unul din criteriile stabilite prin textele mai sus amintite. Mai mult decât atât, în art. 8 al legii se prevede în mod expres că legea nu se aplică „terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și Legea 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Art. 48 din Legea nr. 10/2001 circumscris și el, evident, la domeniul de aplicare al legii, acordă posibilitatea solicitării de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile legii, persoanelor îndreptățite și celor vătămate într-un drept al lor, cărora până la intrarea în vigoare a legii, li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice. Cauza dedusă prezentei judecăți se încadrează în următoarele repere de fapt și de drept. 1. Anterior apariției Legii nr. 10/2001 reclamantului din prezenta acțiune nu i s-a respins nici o acțiune din cele arătate de art. 48. Sentința civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci, invocată, nu a avut ca obiect o asemenea revendicare inițiată de reclamant, ci a privit un titlu de proprietate al reclamantului, obținut de acesta în urma revendicării întemeiate pe Legea 18/1991.

Sub acest aspect nu sunt întrunite premizele impuse de art. 48 pentru aplicarea acestuia. 2. Art. 48 se aplică în condițiile Legii 10/2001 or, această lege, conform art. 8 mai sus citat, nu se aplică în cazul în care obiectul revendicării îl constituie bunuri aflate sub regimul legilor fondului funciar, cum este cazul în speță. 3. Revendicarea a fost inițiată de reclamant în mod corect în temeiul Legii 18/1991 și s-a materializat într-un titlu. Discuțiile ulterioare, contestările, opozițiile, făcute de alte persoane la acest titlu urmează regulile obișnuite în materie. Acțiunea în anularea titlului a fost admisă în parte pentru o porțiune din terenul deținut. Soluția este valabilă și se bucură de efectele lucrului judecat, traduse prin opozabilitatea și respectul față de cele constatate definitiv și irevocabil din partea participanților la proces.

Ca urmare, instanța nu a încălcat nici o regulă procedurală în judecarea cauzei când a respins acțiunea ca nefondată deși s-a referit la efectele sentinței sus-amintite. Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, această excepție nu s-a reținut de către instanță nici expres nici implicit, cum interpretează recurentul, atunci când, analizând datele speței, a constatat că obiectului cererii nu îi sunt aplicabile reglementările Legii nr. 10/2001. În mod corect s-a constatat că orice descoperire ulterioară, declararea drept false a unor acte care au stat la baza emiterii sentinței 1056/1999, poate conduce la anularea acelei soluții numai pe căile de atac extraordinare în limitele și condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Or, petentul nu a înțeles să urmeze căile legale de atac ale unei hotărâri judecătorești și, ca urmare, efectele acesteia sunt în ființă. Pentru considerentele arătate se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.H.V. împotriva deciziei nr. 83 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.