ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2008

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deținut la Penitenciarul Iași,

a solicitat ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iași,

și funcționarii din cadrul compartimentului evidență al aceleiași instituții, să

fie obligați la plata de

daune morale și materiale, estimate la

peste 5 miliarde ROL, pe motiv că nu au răspuns la petițiile pe care le-a formulat

și pentru că, prin modul în care acționează, în situații concrete, aduc atingere

drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.

În

drept a invocat dispozițiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ.,

art. 47 C. pen., precum și prevederile legii contenciosului administrativ, apreciind,

astfel cum se arată prin memoriul datat 27 august 2007, că „Penitenciarul este o

autoritate centrală pe județ".

Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepția

de necompetență materială a instanței sesizate de a soluționarea cauzei.

Prin sentința nr. 102/CA din 3 septembrie

2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamantul L.G. în contradictoriu

cu pârâtul Penitenciarul Iași în favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță în

materia contenciosului administrativ.

Pentru a se pronunța astfel instanța, a

reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

Întrucât

pârâtul lucrează în regim de putere publică,

el are a răspunde, în principiu, de legalitatea măsurilor luate raportul astfel

născut între reclamant și pârât fiind calificat ca un raport de drept administrativ,

ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea

pedepselor. Astfel, competența de soluționare a cererii revine instanței de contencios

administrativ și nu instanței penale sau instanței civile, având în vedere că acțiunea

în daune decurge din pretinsa nerespectare a unor drepturi recunoscute prin lege,

de către o instituție publică ce a lucrat în regim de putere publică în raport cu

reclamantul.

Concluzionând, instanța a arătat că pârâtul

nu face parte din categoria instituțiilor și autorităților enumerate la art. 3

pct. 1 C. proc. civ., iar temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența

de soluționare a pricinii în favoarea tribunalului.

Considerând-o netemeinică și nelegală,

împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul L.G.,

invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport de

actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurent, precum și dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării

sentinței atacate și trimiterii cauzei spre competentă soluționare pentru următoarele

motive:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deținut la Penitenciarul Iași, a solicitat

ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iași, și funcționarii

din cadrul compartimentului evidență al aceleiași instituții, să fie obligați la

plata de daune morale și materiale, estimate la peste 5 miliarde ROL, pe motiv că

nu au răspuns la petițiile pe care le-a formulat și pentru că, prin modul în care

acționează, în situații concrete, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute

prin lege.

Deși instanța a reținut că reclamantul

se află în stare de reținere la Penitenciarul Iași, a calificat cererea ca fiind

un raport de drept administrativ, ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV

din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Astfel, verificând cauza sub aspectul conținutului

cererii de chemare în judecată Curtea, din oficiu, a constat că soluționarea în

fond a cauzei este de competența judecătoriei, prin raportare la dispozițiile

art. 38 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse

de organele judiciare în cursul procesului penal.

Pe ale de consecință, în temeiul art. 312

alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare judecătoriei în a cărei

circumscripție se află penitenciarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de reclamantul

L.G., deținut la Penitenciarul Iași, născut la data de 4 februarie 1978, fiul lui

I. și E., împotriva sentinței nr. 102/CA din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competență soluționare la Judecătoria Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

ianuarie 2008.