ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2014

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele;

La data de 24 noiembrie 2006 reclamanții G.E.

și F.M.N. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că Statul

Român nu are titlu valabil de proprietate cu privire la imobilul în suprafață

de 2 ha situat în București, Șos. Erou I.N., sector 1, reclamanții fiind

proprietari și să fie obligat Statul Român și unitatea deținătoare să le lase

în deplină proprietate și posesie întreaga suprafață compusă din 20.000 mp

teren.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1191 din 19 septembrie 2007 a

admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să restituie în natură în deplină

proprietate și posesie reclamanților imobilul teren în suprafață de 17.501 mp

situat în București, strada Erou I.N., sector 1 și să emită dispoziție motivată

de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 30

mp teren situat la aceeași adresă.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 323 din 22 aprilie 2008 a

admis apelul pârâtului Municipiul București, a schimbat în tot sentința primei

instanțe și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs reclamanții solicitând respingerea apelului și

menținerea soluției pronunțate de tribunal.

Astfel învestită cu

judecarea cererii de recurs, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință

din 11 martie 2010, suspendarea judecății în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul

Dosarului nr. 41613/3/2009 a Tribunalului București, litigiu ce privea

contestația împotriva Dispoziției nr. 7903 din 3 mai 2007 a unității

deținătoare cu referire la același imobil.

Prin Decizia nr. 4419

din 10 octombrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a

soluționat irevocabil litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009 și

care a stat la baza suspendării judecării recursului cu care a fost învestită

instanța în prezenta cauză.

La dosarul cauzei nu

a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecății, cauza stând în

nelucrare până la 21 octombrie 2014, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 13 noiembrie 2014.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după soluționarea irevocabilă în data de 10 octombrie

2013 a litigiului care face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009, ce a impus

suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 2 martie 2013, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun

act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 octombrie 2014, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul declarat de reclamanții G.E. și F.M.N. împotriva

Deciziei nr. 323 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții G.E. și F.M.N. împotriva Deciziei nr. 323 din

22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - LM