ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele; La data de 24 noiembrie 2006 reclamanții G.E. și F.M.N. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că Statul Român nu are titlu valabil de proprietate cu privire la imobilul în suprafață de 2 ha situat în București, Șos. Erou I.N., sector 1, reclamanții fiind proprietari și să fie obligat Statul Român și unitatea deținătoare să le lase în deplină proprietate și posesie întreaga suprafață compusă din 20.000 mp teren. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1191 din 19 septembrie 2007 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să restituie în natură în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul teren în suprafață de 17.501 mp situat în București, strada Erou I.N., sector 1 și să emită dispoziție motivată de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 30 mp teren situat la aceeași adresă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 323 din 22 aprilie 2008 a admis apelul pârâtului Municipiul București, a schimbat în tot sentința primei instanțe și a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții solicitând respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de tribunal. Astfel învestită cu judecarea cererii de recurs, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 11 martie 2010, suspendarea judecății în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009 a Tribunalului București, litigiu ce privea contestația împotriva Dispoziției nr. 7903 din 3 mai 2007 a unității deținătoare cu referire la același imobil.

Prin Decizia nr. 4419 din 10 octombrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a soluționat irevocabil litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009 și care a stat la baza suspendării judecării recursului cu care a fost învestită instanța în prezenta cauză. La dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecății, cauza stând în nelucrare până la 21 octombrie 2014, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 13 noiembrie 2014. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după soluționarea irevocabilă în data de 10 octombrie 2013 a litigiului care face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009, ce a impus suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 2 martie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 octombrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de reclamanții G.E. și F.M.N. împotriva Deciziei nr. 323 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții G.E. și F.M.N. împotriva Deciziei nr. 323 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014. Procesat de GGC - LM