ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 863/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași

reclamantul L.G., în contradictoriu cu judecătorul delegat G.B., Conducerea Penitenciarului

și cu toți funcționarii și angajații Penitenciarului Iași, a solicitat ca aceștia

să fie obligați la plata sumei de 3.600.000 ROL cu titlu de daune morale și materiale,

pe motiv că urmărind să creeze imaginea unui loc de executare a pedepselor privative

de libertate extrem de periculos, pentru a obține sporuri de salariu, pârâții nu

au luat măsuri pentru a asigura un regim penitenciar corespunzător, care să permită

condamnaților reintegrarea în societate în condiții optime și că, prin modul în

care aceștia acționează, în situații concrete, în interiorul și în afara penitenciarului,

aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.

Prin sentința nr. 144/CA

din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că atât judecătorul delegat cu executarea pedepselor

privative de libertate, cât și conducerea și personalul Penitenciarului Iași își

desfășoară activitatea în cadrul unei unități a Administrației Naționale a Penitenciarelor,

respectiv a Penitenciarului Iași, care este organizat și funcționează ca persoană

juridică, titulară de drepturi și obligații, autonom în raport cu organul central

al administrației de stat căruia îi este subordonat din punct de vedere organizatoric.

Având în vedere motivele

arătate, Curtea a reținut că, în cauza de față, competența de a verifica încălcarea

pretinselor drepturi ale reclamantului aparține instanței de contencios administrativ

a Tribunalului.

Faptul că reclamantul

pretinde despăgubiri de peste 30 de miliarde ROL nu poate influența competența instanței

pentru că în materia contenciosului administrativ criteriul valoric este aplicabil

doar în materie fiscală și nu operează dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ. sau ale art. 10 pct. 8 C. proc. civ., care au fost invocate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul L.G. invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și ale art. 2 din Legea nr. 554/2004 și arătând că instanța competentă

să soluționeze cauza este Curtea de Apel Iași pentru că valoarea pretențiilor sale

este mai mare de 5 miliarde ROL.

După examinarea motivelor

de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Competența instanțelor

de contencios administrativ este reglementată în art. 10 din Legea nr. 554/2004,

dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale C. proc. civ.

În conformitate cu

art. 10 din Legea nr. 554/2004, tribunalele soluționează, în primă instanță, în

materia contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene și cele care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000

lei RON, iar curțile de apel în primă instanță, soluționează litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale și cele în materie

fiscală mai mari de 500.000 lei RON.

În același timp, C. proc.

civ., în art. 3 alin. (1) pct. 1 prevede că, în primă instanță curțile de apel judecă

cererile și procesele în materie de contencios administrativ privind actele autorităților

și instituțiilor publice centrale iar în art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) că tribunalele

judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de

cele date în competența curților de apel.

Din coroborarea și interpretarea

celor două texte rezultă că instanța competentă, în litigiile de contencios administrativ,

când se contestă acte ale autorităților sau instituțiilor publice este determinată

de nivelul acestor autorități, respectiv, dacă actele sunt emise sau încheiate de

autorități publice locale sau județene competența aparține tribunalului, iar dacă

actele vizate sunt emise de autorități centrale, competența revine în primă instanță,

curții de apel, indiferent de cuantumul sumei cerute ca despăgubiri de către reclamant.

Pentru stabilirea competenței

în funcție de sumă sunt avute în vedere numai actele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, dar în cauză nu se contestă

acte având acest obiect pentru a se stabili competența în favoarea Curții de Apel

datorită cuantumului despăgubirilor, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.G. împotriva sentinței nr. 144/CA din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2008.