ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1.Acțiunea

reclamantului

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr.

256/54/2011, reclamantul E.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, obligarea

acestora să execute sentința civilă nr. 472 din 03 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul

nr. 1863/54/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 3813 din 23

septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat faptul că a solicitat atât Ministerului

Justiției, cât și Administrației Naționale a Penitenciarelor punerea în

executare a sentinței civile nr. 472 din 03 decembrie 2009, însă până la data

sesizării instanței instituțiile pârâte nu au răspuns cererii acestuia, cu

toate că termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost

depășit.

La data de 11 februarie

2011, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat aplicarea unei

amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere față de Chestorul

de Penitenciare B.I., în calitate de Director General al Administrației Naționale

a Penitenciarelor, precum și față de Ministrul Justiției - C.M.P., precum și acordarea

de despăgubiri în valoare de 5.000 RON pentru întârzierea punerii în executare a

hotărârii judecătorești.

La termenul de judecată

din data de 01 martie 2011, urmare a cererii formulate de reclamant, instanța de

fond a dispus citarea și introducerea în cauză a Ministrului Justiției și a Directorului

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în calitate de pârâți.

2.Apărările pârâților

Pârâtul Ministerul Justiției,

prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Instituția pârâtă Administrația

Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea,

respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că au fost efectuate

demersuri în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești și că, după

parcurgerea etapelor interne necesare efectuării plății, reclamantului i-a fost

achitată suma de 3.570 RON reprezentând cheltuieli de judecată, prin mandat poștal.

3.Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 211/2011

din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea precizată formulată de reclamantul E.G. în contradictoriu

cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, C.M.P.

- Ministrul Justiției și B.I. - Directorul General al Administrației Naționale a

Penitenciarelor.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 472 din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție și învestită cu formulă executorie prin încheierea din data de 17 decembrie

2010, instanța nu a stabilit un termen în care părțile să-și execute obligațiile,

în sensul reevaluării reclamantului și plății cheltuielilor de judecată către acesta.

Pe de altă parte, instanța

de fond a constatat că procedura administrativă reglementată expres prin Ordinul

nr. 2792/C/2009 emis de Ministerul Justiției, a cărei finalitate o reprezintă executarea

obligațiilor reținute în sarcina pârâților, presupune parcurgerea unor etape într-un

interval rezonabil de timp.

Analizând prevederile

legale incidente în cauza dedusă judecății, respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004,

prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat

că nu poate fi reținută culpa pârâților în executarea cu depășirea termenului legal

de 30 de zile, a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 472 din 03 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, motiv pentru care nu se justifică aplicarea sancțiunii

prevăzute de lege, iar dreptul reclamantului la despăgubiri nu poate fi valorificat.

II. Instanța de recurs

1.Criticile reclamantului

Împotriva sentinței

nr. 211/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul E.G., care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, arătând că este de necontestat că sentința nr. 472 din 3 noiembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3813 din 23

septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, termenul de executare fiind

de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prin încheierea din 17 decembrie 20101 Curtea

de Apel Craiova a dispus învestirea sentinței cu formulă executorie.

În raport de aceste date

certe, recurentul a susținut că evaluarea sa, pe care Administrația Națională a

Penitenciarelor trebuia să o realizeze, ca urmare a anulării fișei de evaluare pentru

perioada 1 decembrie 2007-30 noiembrie 2008 prin sentința nr. 472/2009 trebuia efectuată

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

chiar dacă Ordinul nr. 2792/C/2004 prevede obligația parcurgerii unei proceduri

administrative.

Recurentul a învederat

că intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a tergiversat executarea hotărârii

și-n privința cheltuielilor de judecată de 3.570 RON, depășind termenul legal de

executare, solicitându-i comunicarea datelor conului bancar la 11 martie 2010, apoi

acordul de a suporta taxele de expediere, la 25 martie 2010, recurentul nedeținând

un cont bancar, suma fiindu-i achitată prin mandat poștal abia la 31 martie 2011

.

S-a arătat că intimata

Administrația Națională a Penitenciarelor a manifestat o atitudine duplicitară prin

directorul general, care nu a dat curs solicitărilor recurentului de a-i fi plătite

cheltuielile de deplasare la sediul instituției din București sau prin deplasarea

acestuia la sediul Penitenciarului Târgu Jiu în scopul parcurgerii etapei interviului

recurentului, din procedura de reevaluare a performanțelor profesionale, care este

îndatorire de serviciu a Directorului General al Administrația Națională a Penitenciarelor,

conform art. 2 din Ordinul nr. 2792/C/2004, intimatul-pârât Ministerul Justiției

neavând nici o culpă pentru întârzierea executării sentinței irevocabile nr. 472/2009

a Curții de Apel Craiova.

S-a solicitat admiterea

recursului și obligarea Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor

la reevaluarea performanțelor sale profesionale pentru perioada 1 decembrie 2007-30

noiembrie 2008, fie prin deplasarea acestuia la sediul Penitenciarului Târgu Jiu,

fie prin suportarea cheltuielilor de transport ale recurentului la București, aplicarea

acestuia a amenzii de 20% din salariul brut pe economie/zi întârziere, precum și

despăgubiri de 5.000 RON pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești irevocabile.

2.Apărările intimaților

Intimata Administrația

Națională a Penitenciarelor și Directorul General al acestei situații au depus întâmpinare

în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. prin care au solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

3.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.

Prin sentința nr. 472

din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, s-a admis în parte acțiunea de contencios

administrativ formulată de reclamantul E.G., fiind anulată fișa de evaluare a performanțelor

profesionale ale acestuia pentru anul 2008, întocmită de Directorul General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor și procesul-verbal de soluționare a contestației din

5 mai 2009, pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministrul Justiției

fiind obligați în solidar să plătească recurentului din prezenta cauză 3.570 RON

cheltuieli de judecată.

Sentința a rămas irevocabilă

ca urmare a respingerii recursurilor pârâților prin decizia nr. 3813 din 23 septembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind investită cu formulă executorie

prin încheierea Curții de Apel Craiova din 17 decembrie 2010 (dosar fond).

La 21 decembrie 2010 recurentul

a comunicat intimaților titlul executoriu și a solicitat punerea acestuia în executare,

iar la 31 noiembrie 2011 s-a adresat din nou instanțelor, pentru aplicarea, celor

vinovați, a sancțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

plata de daune .

Potrivit textului pe care

recurentul și-a întemeiat acțiunea, art. 24 din Legea nr. 554/2004:

„(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face, în termenul

prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

(2)

În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității

publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut

pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere”.

Dispozitivul sentinței

nr. 472/2009 a Curții de Apel București nu conține niciuna din obligațiile expres

și limitativ enumerate de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a căror nerespectare

sau întârziere a executării ar putea conduce la aplicarea sancțiunilor prevăzute

de alin. (2) al textului și nici un termen limită de executare.

Instanțele au anulat fișa

de evaluare a recurentului - Direcor al Penitenciarului Târgu Jiu, pentru anul 2008,

dar nu a obligat instituțiile pârâte - Administrația Națională a Penitenciarelor

și Ministerul Justiției să întocmească a nouă fișă de evaluare, deoarece reclamantul

E.G. nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, care a fost

soluționată de Curtea de Apel Craiova cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. , adică în limitele investirii.

În prezentul recurs se

solicită în fapt completarea dispozitivului acestei sentințe , devenită irevocabilă

prin decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în sensul de a fi obligat Directorul Administrația Națională a Penitenciarelor să

se deplaseze la Penitenciarul Târgu Jiu pentru susținerea interviului de către recurent,

în procedura reevaluării, sau suportarea cheltuielilor cu transportul acestuia la

București ori este inadmisibil ca în faza de executare să se modifice/completeze

dispozitivul unei hotărâri irevocabile, pronunțate la sfârșitul unui proces care

a respectat principiile contradictorialității, dreptului la apărare,a exercitării

căilor legale de atac.

Este adevărat că potrivit

Legii nr. 293/2009 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională

a Penitenciarelor și art. 18 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2792/C/2004

fișa de evaluare reprezintă un act administrativ întocmit la sfârșitul activității

de evaluare a funcționarilor publici, care revine în atribuțiile Directorului Administrației

Naționale a Penitenciarelor, conform art. 2 din Ordinul menționat anterior, astfel

că anularea acesteia presupune o nouă evaluare din partea autorității competente

și întocmirea unei noi fișe de evaluare, însă aceste operațiuni administrative trebuie

realizate într-un termen rezonabil, în sensul art. 6

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului

și

nu în termenul de excepție prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru operațiuni care nu sunt prevăzute a fi executate în dispozitivul sentinței

irevocabile nr. 472/2009 a Curții de Apel Craiova .

De altfel, din dosarul

cauzei rezultă că intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a făcut demersuri

în vederea executării acestei hotărâri, recurentul fiind invitat să susțină interviul

obligatoriu în procedura de evaluare la 28 martie 2011 - adresa din 29 martie 2011

- dosar fond, însă recurentul a condiționat locul desfășurării interviului, astfel

că nerealizarea reevaluării nu este imputabilă intimatului Director Administrația

Națională a Penitenciarelor.

Cu privire la cheltuielile

de judecată pe care intimații au fost obligați în solidar să le plătească, nu sunt

aplicabile sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât

nici această obligație de „a da” nu este enumerată între cele menționate de

art. 24 alin. (1) din Lege, a căror încălcare atrage sancțiunile enumerate de

alin. (2), cheltuielile de judecată fiind acordate recurentului în temeiul art.

274 C. proc. civ. și nu în baza legii contenciosului administrativ .

De altfel, Administrația

Națională a Penitenciarelor în cadrul căreia este încadrat recurentul ca funcționar

public a primit originalul sentinței, investită cu formulă executorie de la Ministerul

Justiției căruia a trimis-o inițial recurentul, abia la 16 februarie 2011 (dosar

fond).

Plata s-a făcut într-un

termen rezonabil, a 28 martie 2011, ca urmare a corespondenței purtată între instituție

și recurent cu privire la contul în care să fie virată suma care, în final a fost

expediată cu mandat poștal.

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant E.G. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.G. împotriva sentinței

nr. 211/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.