ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4689/2022

Ședința publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iași la data de 18.05.2022 sub nr. x/2022, consemnată în cuprinsul unei declarații luate cu ocazia audienței acordate în baza cererii nr. x/11.05.2022, persoana lipsită de libertate A. a contestat decizia directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Găești, precum și refuzul acestuia de a-l transfera la Penitenciarul Iași.

2.1. Încheierea Biroului Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Iași și la Centrul de reținere și arestare din cadrul IPJ Iași

Prin încheierea nr. 246 din 26.05.2022, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași și la Centrul de reținere și arestare din cadrul IPJ Iași a dispus, în temeiul art. 56 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea Curții de apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere că actul a cărui anulare se cere nu este emis de administrația Penitenciarului Iași, ci de către Administrația Națională a Penitenciarelor, autoritate publică centrală în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, nu există nicio dispoziție legală care să confere judecătorului de supraveghere a privării de libertate posibilitatea de anula o măsură a Administrației Naționale a Penitenciarelor, chiar dacă măsura se referă la o persoană privată de libertate din penitenciarul la care judecătorul a fost desemnat, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 544/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 78 din data de 6 iunie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, reținând că măsura contestată a fost luată în temeiul acestor acte normative de către persoanele abilitate din sistemul administrației penitenciarelor. În consecință, controlul unei asemenea măsuri revenind judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iași și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iași, a procedat la suspendarea judecății și trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență materială, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, cu precizarea incidenței art. 135 alin. (3) din același cod care reglementează ipoteza conflictului de competență ivit într-o instanță judecătorească și un organ cu activitate jurisdicțională .

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Plângerea formulată de reclamantul A. și adresată inițial Judecătorului de Supraveghere de pe lângă Penitenciarul Iași, are ca obiect anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Găești, precum și refuzul acestuia de a-l transfera la Penitenciarul Iași, înregistrată sub nr. x/15.07.2021.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:

"Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuții administrative și administrativ-jurisdicționale: a) soluționează plângerile deținuților privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege."

Totodată, dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 prevăd posibilitatea persoanelor private de libertate de a formula plângere la judecătorul de supraveghere împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului.

Drepturile persoanelor private de libertate sunt reglementate de Capitolul V din Legea nr. 254/2013, intitulat chiar "Drepturile persoanelor deținute", în articolele 58-80 și nu se regăsește în acest capitol vreun drept la transfer sau vreun drept de a executa pedeapsa aproape de domiciliu.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Din coroborarea textelor legale, menționate anterior, rezultă că instituția transferului persoanelor condamnate nu se regăsește în ipoteza legală a art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, având în vedere că această procedură este reglementată distinct în lege, iar competența decizională în această materie aparține, potrivit legii, directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor, și nu conducerii penitenciarului în cadrul căruia persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate.

În speță, petentul A. a solicitat anularea unui act emis de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și nu de Administrația Penitenciarului Iași, astfel încât, nemulțumirea sa față de stabilirea locului de detenție și de neaprobare a transferului nu poate fi în competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

În condițiile în care nici Legea nr. 254/2013 și nici alte reglementări nu prevăd o procedură specială de contestare a deciziei ANP cu privire la transfer, în raport de natura juridică de act administrativ, competența pentru soluționarea acestor litigii aparține instanțelor de contencios administrativ

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel.

Conform art. 10 alin. (3) din aceeași lege, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Cum în cauză reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, Administrația Națională a Penitenciarelor, iar instanța de la domiciliul său, care corespunde și cu instanța de la locul de deținere este Curtea de Apel Iași, față de textele de lege menționate, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2022.