ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.07.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 C. civ./24.03.2023, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 429 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație în anulare, formulată de persoana condamnată A. , în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Judecătoria Iași a reținut că la data de 28.11.2022 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2022, cererea petentului A. , prin care a declarat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1186/26.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 15.06.2022, prin decizia penală nr. 776/17.10.2022 a Curții de Apel Iași fiind respins apelul ca tardiv formulat. În drept, contestatorul a indicat art. 426 lit. b) C. proc. pen., apreciind că, la data la care a fost condamnat, era împlinit termenul de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen.

Judecătoria Iași a apreciat că, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației în anulare formulată de petentul A. revine instanței în fața căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, în această materie, competența materială fiind una absolută și exclusivă.

Prin urmare, având în vedere că sentința penală nr. 1186/26.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a rămas definitivă prin neapelare, dar prin decizia penală nr. 776/17.10.2022 a Curții de Apel Iași a fost respins apelul ca tardiv formulat, în baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 429 din C. proc. pen., Judecătoria Iași a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația în anulare declarată de petentul A. este Curtea de Apel Iași.

Prin decizia penală nr. 625/12.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu.

În temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare promovată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1186 din 26.05.2022 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 15.06.2022, în favoarea Judecătoriei Iași.

În baza art. 51 C. proc. pen., a constatat existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Iași și Judecătoria Iași și a fost sesizată cu soluționarea acestui conflict instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Iași a reținut că faptul că, potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Cazul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, în condițiile în care existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este justificat de existența unei erori de procedură a instanței care soluționează pe fond acțiunea penală exercitată împotriva unui inculpat, ignorând existența unui caz de împiedicare a exercitării acțiuni penale.

O astfel de eroare/omisiune de a aplica dispozițiile de drept procedural ce impun pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal poate fi rectificată doar prin anularea sentinței/deciziei pronunțate.

În cazul în care procesul penal a parcurs două grade de jurisdicție în mod efectiv, respectiv atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au analizat pe fond cauza, ultima hotărâre este susceptibilă a fi supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

În situația de față însă, când instanța de apel a respins calea de atac pe considerentul că aceasta ar fi tardivă, în mod evident nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, nepronunțând/nemenținând o soluție de condamnare ca efect al unei astfel de analize, hotărârea susceptibilă a fi supusă unei verificări referitoare la admisibilitatea și, subsecvent, caracterul fondat al contestației în anulare, este sentința penală nr. 451/2021 din data de 25.10.2021 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2021, cum, de altfel, a și precizat contestatorul.

De altfel, contestatorul a mai sesizat Curtea de apel Iași cu o contestație similară, în cauza nr. 576/45/2022, pe care însă, la termenul din 09.01.2023, după consultarea cu apărătorul care i-a fost desemnat din oficiu, ulterior termenului din 21.11.2022, a înțeles să o retragă, întrucât sesizase Judecătoria Iași la 28.11.2022 cu o contestație în anulare, apreciind că aceasta este instanța competentă să îi soluționeze cererea.

Față de aceste considerente, a apreciat că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze cauza penală dedusă judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.07.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 11.07.2023.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Iași, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

Prealabil, raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată la data de 28.11.2022 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la aceeași dată, persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1186/26.05.2022, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, solicitând să se constate că pentru infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incident cazul de încetare a procesului penal, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește sentința penală nr. 1186/26.05.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține că aceasta a rămas definitivă prin neapelare, prin decizia penală nr. 776/17.10.2022 a Curții de Apel Iași fiind respins apelul inculpatului ca tardiv formulat.

De asemenea, constată că în urma pronunțării sentinței penale nr. 1186/26.05.2022 de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1303/15.06.2022 al Judecătoriei Iași .

Față de conținutul cererii petentului și raportat la actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită inițial Judecătoria Iași îl constituie cererea persoanei condamnate A. prin care declară contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1186/26.05.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 426 C. proc. pen.: Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

(…) b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În ceea ce privește competența de soluționare a unei astfel de cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen.: Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Astfel, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că în cazul contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., competența de soluționare aparține primei instanțe (judecătoriei, tribunalului, tribunalului militar, curții de apel, curții militare de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau retragerea apelului) ori instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere (curtea de apel, curtea militară de apel sau Înalta Curtea de Casație și Justiție).

Or, având în vedere că petentul solicită anularea sentinței penale nr. 1186/26.05.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, hotărâre ce a rămas definitivă la prima instanță prin neapelare, dar și faptul că prin decizia nr. 776/17.10.2022 a Curții de Apel Iași a fost respins apelul inculpatului ca tardiv formulat, cauza dedusă judecății nefiind analizată pe fondul acesteia, Înalta Curte constată că, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 1186/26.05.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare, aparține Judecătoriei Iași.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Iași, instanță căreia i se trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A. va rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.