ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a-IX -a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a contestat decizia de respingere a cererii sale de transfer la Penitenciarul Giurgiu, nr. 6872/11.03.2022.

Prin sentința civilă nr. 774/12.04.2022, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de liberate de la Penitenciarul Aiud.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Prin încheierea nr. 298/29.06.2022, Judecătorul delegat pentru supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Aiud a declinat compentența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei ANP nr. 6972/11.03.2022 în favoarea Curții de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această încheiere, Judecătorul de supraveghere a reținut că motivele care au stat la baza admiterii excepției necompetenței materiale și au condus la declinarea cererii de către judecătorul de supraveghere ignoră aspecte esențiale reglementate de Legea nr. 245/2013 privind competența judecătorului de supraveghere și posibilitatea de a contesta actele instituțiilor centrale.

Prin sentința civilă nr. 167/28.07.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a adms excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și de declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de liberate de la Penitenciarul Aiud.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Alba - Iulia a reținut că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un alt penitenciar pentru continuarea studiilor liceale, competența de soluționare a cererii formulate aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă plângerea formulată deținutul A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente material și teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.

Înalta Curte reține că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013:

"Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor."

Totodată conform art. 56 alin. (2) din același act normativ:

"(...)

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. (...)

(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"

În același sens este și Decizia nr. 14/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Așa fiind, Înalta Curte, împărtășind opinia Curții de Apel Alba Iulia, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că actul contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de

Spitalul Penitenciar Rahova unde se află sub tratament, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud este competent să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.