ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel București, petentul condamnat A., a contestat Decizia ANP, comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Penitenciarul Giurgiu la Penitenciarul Mărgineni.

Cererea a fost transmisă pe cale administrativă la judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Giurgiu, unde a fost înregistrată sub nr. x/2022.

2.1. Prin încheierea nr. 744/26.05.2022, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu (dosar nr. x/2022) a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că petentul atacă un act administrativ (decizia directorului ANP), în cadrul unei proceduri de contencios administrativ, așadar de competența instanței de contencios administrativ.

2.2. Prin sentința nr. 1270/21.06.2022, Curtea de Apel București, secția a IX- contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A., în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu; a constatat ivit conflictul negativ de competență între judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Giurgiu și Curtea de Apel și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, reținând că petentul este deținut în Penitenciarul Giurgiu, iar prin Decizia ANP comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022 i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Mărgineni, în contextul enunțării dispozițiilor art. 45 alin. (2) și art. 56 alin. (2) și alin. (8) din Legea 254/2013, a constatat că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege.

Astfel, având în vedere că actul administrativ contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, competența de soluționare a cererii formulate aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Litigiul are ca obiect contestația formulată de petentul A., aflat în stare de detenție, împotriva Deciziei ANP, comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Penitenciarul Giurgiu la Penitenciarul Mărgineni.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente material și teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.

Plângerea formulată de deținutul A. vizează exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte reține că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013:

"Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor."

Totodată conform art. 56 alin. (2) din același act normativ:

"(...)

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. (...)

(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"

În același sens este și Decizia nr. 14/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Așa fiind, Înalta Curte, împărtășind opinia Curții de Apel București, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că actul contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu este competent să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. - deținut la Penitenciarul Giurgiu în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.