ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.11.2020, sub nr. x/2021*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat modificarea dispoziției de transfer nr. x/29.09.2020 a Administrației Naționale a Penitenciarelor și aprobarea cererii de transfer în Penitenciarul Focșani.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 29 din 17 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, reținând că reclamantul este deținut în Penitenciarul Deva, iar prin Dispoziția nr. x/29.09.2020 emisă de ANP i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Focșani, în contextul enunțării dispozițiilor art. 45 alin. (2) și art. 56 alin. (2) și alin. (8) din Legea 254/2013, a constatat că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege.
Astfel, având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, competența de soluționare a cererii formulate aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.
2.2 Prin încheierea nr. 87 din 15.03.2021 pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență funcțională a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, invocată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către petentul deținut A., deținut în Penitenciarul Deva, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva și Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a soluționa conflictul negativ de competență survenit.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de supraveghere a reținut că natura prezentului litigiu este de drept administrativ.
Astfel, enunțându-se dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 145/2019, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 756/2016, art. 1 alin. (1) din Ordinul MJ nr. 160/2018, art. 10, 11 și art. 45 din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că reclamantul este nemulțumit de actul administrativ individual emis de ANP, criticând măsurile dispuse de această autoritate atât la momentul transferului, cât și a refuzului de a-l reloca la penitenciarul sursă, s-a apreciat că verificare acestor măsuri cu caracter administrativ sunt, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar în competența curților de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, totodată că judecătorul de supraveghere a privării de libertate are o competență limitată la penitenciarul sau centrul de reținere și arest preventiv pentru care este desemnat.
Prin încheierea nr. 176 din 30 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost trimisă cauza privind pe intimații A. și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect conflict de competență, la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ. și art. 135 alin. (3) prin aplicarea aceluiași raționament logico-juridic ca cel prevăzut de legiuitor la art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care acesta a solicitat modificarea dispoziției de transfer nr. x/29.09.2020 a Administrației Naționale a Penitenciarelor și aprobarea cererii de transfer în Penitenciarul Focșani.
Înalta Curte constată că reclamantul este deținut în Penitenciarul Deva, iar prin Dispoziția nr. x/29.09.2020 emisă de ANP i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Focșani, instanțele aflate în conflict constatându-se necompetente teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.
Astfel, obiectul acțiunii de față îl reprezintă plângerea formulată deținutul A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.
Înalta Curte reține că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013 "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor."
Totodată conform art. 56 din același act normativ:
"(...) (2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. (...)
(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"
În același sens este și Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."
Așa fiind, Înalta Curte, împărtășind opinia Curții de Apel Alba Iulia, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competența soluționării cererilor formulate de către deținuți împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.
Prin urmare, având în vedere că actul contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva este competent să soluționeze prezenta cauză.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.