ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 113 din 12 ianuarie 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția

inadmisibilității și a respins. ca atare, acțiunea formulată de reclamanta SC

A.A.C. SA Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice –

D.G.F.P. Giurgiu, prin care solicita anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat

la 23 ianuarie 2009 de către D.G.F.P. Giurgiu și a Deciziei privind nemodificarea

bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009, emisă de aceeași autoritate, prin

care se mențin sumele stabilite suplimentar prin Decizia nr. 72 din 28 mai 2008,

respectiv T.V.A. de plată în sumă de 327.049 RON și majorări de întârziere în sumă

de 349.330 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență. următoarele:

Prin Decizia nr. 323 din

06 octombrie 2008, A.N.A.F. a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva

Deciziei de impunere din 28 mai 2008 emisă de pârâtă.

În dispozitivul deciziei

se menționează la pct. 4 desființarea Deciziei de impunere nr. 72 din 28 mai 2008

pentru suma totală de 676.379 RON compusă din 327.049 RON. reprezentând T.V.A. și

349.330 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A., urmând

ca organele de inspecție fiscală să procedeze la refacerea inspecției fiscale asupra

aceluiași tip de taxă, vizând aceeași perioadă și ținând cont strict de considerentele

din prezenta decizie.

Ca urmare a refacerii

inspecției fiscale se încheie Raportul de inspecție fiscală din 23 ianuarie 2009,

iar în baza acestuia pârâta emite Decizia privind nemodificarea bazei de impunere

nr. 14 din 23 ianuarie 2009 prin care se mențin sumele stabilite prin Decizia de

impunere nr. 72 din 28 mai 2008 cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere.

Reclamanta formulează

contestație împotriva acestor acte, care este soluționată de D.G.F.P. Giurgiu -

Biroul Soluționare Contestații prin Decizia din 08 aprilie 2009 prin care se respinge

ca lipsită de interes contestația formulată împotriva Deciziei de nemodificare a

bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009 și, ca inadmisibilă, contestația împotriva

Raportului de inspecție fiscală din 23 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța această

soluție, pârâta a reținut că se contestă un act administrativ prin care nu au fost

stabilite obligații la bugetul general consolidat al statului, deci reclamanta nu

a fost lezată în vreun drept al său, iar cu privire la raportul de inspecție fiscală

s-a apreciat că acesta este un act premergător întocmirii deciziei de impunere în

care se consemnează constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal,

iar la finalizarea inspecției fiscale raportul stă la baza emiterii deciziei de

impunere.

La termenul de judecată

din 10 noiembrie 2009 instanța de fond a pus în discuție necesitatea precizării

acțiunii față de Decizia din 08 aprilie 2009 prin care contestația administrativă

formulată de reclamantă nu a fost soluționată pe fond ci ca efect al admiterii excepțiilor

lipsei de interes și a inadmisibilității.

Reclamanta a solicitat

acordarea unui termen pentru a preciza obiectul acțiunii în raport de această deciziei,

iar la termenul din 12 ianuarie 2010 a arătat că nu înțelege să solicite anularea

Deciziei nr. 18/2009 de soluționare a contestației, precizare în raport de care

instanța de fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la care

a reținut următoarele:

Potrivit art. 218

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot

fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de

soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța de contencios administrativ

competentă în condițiile legii; rezultă din aceste prevederi că actul care se contestă

în instanță este actul administrativ emis cu ocazia soluționării contestației administrative

care este obligatorie potrivit C. proc. fisc.

Așadar, reține instanța

de fond, odată cu analizarea legalității și temeiniciei acestuia urmează a fi examinat

și actul administrativ fiscal ce a constituit obiectul contestației, precum și actele

în temeiul cărora acesta a fost emis.

Se arată în considerentele

sentinței atacate, că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile

reglementată de C. proc. fisc. implică obligativitatea contestării în fața instanței

doar a deciziei prin care se finalizează această procedură, în situația care soluția

este defavorabilă persoanei care a contestat actul administrativ fiscal.

Mai mult, reține prima

instanță, se constată că pârâta nu a soluționat pe fond contestația administrativă,

ci a respins-o ca urmare a admiterii unor excepții.

Concluzionând că în fața

instanței de contencios administrativ se atacă deciziile emise în soluționarea contestațiilor

formulate împotriva actului administrativ fiscal și că reclamanta nu a înțeles să

conteste Decizia din 08 aprilie 2009, ci doar Raportul de inspecție fiscală și Decizia

privind nemodificarea bazei de impunere, prima instanță a admis excepția inadmisibilității

acțiunii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut în esență următoarele critici:

- instanța de fond a soluționat

în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a ridicat-o din oficiu;

- instanța de fond a interpretat

și aplicat greșit dispozițiile art. 218 C. proc. fisc.;

- instanța a ignorat dispozițiile

art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. potrivit cărora contestația administrativă este

una dintre opțiunile persoanei care se consideră lezată printr-un act administrativ

fiscal, din moment ce la alin. (2) se prevede în mod expres că dreptul la acțiune

nu este înlăturat;

- dispozițiile art. 218

C. proc. fisc. nu pot fi interpretate în sensul în care dreptul privind liberul

acces la justiție este îngrădit.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă și din

expunerea rezumativă făcută mai sus, acțiunea formulată de societatea comercială

recurentă a vizat anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 23

ianuarie 2009 de către D.G.F.P. Giurgiu și a Deciziei de nemodificare a bazei de

impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009 emisă de aceeași autoritate fiscală.

Deci, așa cum a precizat,

la cererea instanței de fond, societatea comercială nu a înțeles ca prin acțiunea

formulată, să atace Decizia nr. 18 din 8 aprilie 2009 prin care D.G.F.P. Giurgiu

a respins contestația formulată împotriva celor două acte administrativ-fiscale.

Or, potrivit prevederile

art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., doar deciziilor emise în soluționarea contestațiilor

formulate împotriva actelor administrativ-fiscale pot fi atacate la instanța de

contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește procedura

contestației administrative reglementată la art. 205 și următoarele C. proc.

fisc., secția de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a pronunțat în mod constant că parcurgerea acestei proceduri administrative

(recurs administrativ) este o condiție de admisibilitate a acțiunii și că, doar

decizia adoptată la finalul acestei proceduri poate fi atacată în fața instanței

de contencios administrativ.

Astfel fiind, criticile

formulate de recurentă sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală

și temeinică, urmând ca, în cazul de față, accesul la justiție să se realizeze în

formele și procedurile reglementate la art. 205-218 C. proc. fisc., care nu au fost

declarate ca fiind neconstituționale.

În consecință, pentru

considerentele de mai sus, recursul este neîntemeiat urmând să fie respins ca atare,

soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.A.C. SA Giurgiu împotriva sentinței nr. 113 din 12 ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.