ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 113 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins. ca atare, acțiunea formulată de reclamanta SC A.A.C. SA Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Giurgiu, prin care solicita anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la 23 ianuarie 2009 de către D.G.F.P. Giurgiu și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009, emisă de aceeași autoritate, prin care se mențin sumele stabilite suplimentar prin Decizia nr. 72 din 28 mai 2008, respectiv T.V.A.

de plată în sumă de 327.049 RON și majorări de întârziere în sumă de 349.330 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență. următoarele: Prin Decizia nr. 323 din 06 octombrie 2008, A.N.A.F. a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere din 28 mai 2008 emisă de pârâtă. În dispozitivul deciziei se menționează la pct. 4 desființarea Deciziei de impunere nr. 72 din 28 mai 2008 pentru suma totală de 676.379 RON compusă din 327.049 RON. reprezentând T.V.A. și 349.330 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A., urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la refacerea inspecției fiscale asupra aceluiași tip de taxă, vizând aceeași perioadă și ținând cont strict de considerentele din prezenta decizie.

Ca urmare a refacerii inspecției fiscale se încheie Raportul de inspecție fiscală din 23 ianuarie 2009, iar în baza acestuia pârâta emite Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009 prin care se mențin sumele stabilite prin Decizia de impunere nr. 72 din 28 mai 2008 cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere. Reclamanta formulează contestație împotriva acestor acte, care este soluționată de D.G.F.P.

Giurgiu - Biroul Soluționare Contestații prin Decizia din 08 aprilie 2009 prin care se respinge ca lipsită de interes contestația formulată împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009 și, ca inadmisibilă, contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală din 23 ianuarie 2009. Pentru a pronunța această soluție, pârâta a reținut că se contestă un act administrativ prin care nu au fost stabilite obligații la bugetul general consolidat al statului, deci reclamanta nu a fost lezată în vreun drept al său, iar cu privire la raportul de inspecție fiscală s-a apreciat că acesta este un act premergător întocmirii deciziei de impunere în care se consemnează constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, iar la finalizarea inspecției fiscale raportul stă la baza emiterii deciziei de impunere.

La termenul de judecată din 10 noiembrie 2009 instanța de fond a pus în discuție necesitatea precizării acțiunii față de Decizia din 08 aprilie 2009 prin care contestația administrativă formulată de reclamantă nu a fost soluționată pe fond ci ca efect al admiterii excepțiilor lipsei de interes și a inadmisibilității. Reclamanta a solicitat acordarea unui termen pentru a preciza obiectul acțiunii în raport de această deciziei, iar la termenul din 12 ianuarie 2010 a arătat că nu înțelege să solicite anularea Deciziei nr. 18/2009 de soluționare a contestației, precizare în raport de care instanța de fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la care a reținut următoarele: Potrivit art. 218 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii; rezultă din aceste prevederi că actul care se contestă în instanță este actul administrativ emis cu ocazia soluționării contestației administrative care este obligatorie potrivit C. proc. fisc. Așadar, reține instanța de fond, odată cu analizarea legalității și temeiniciei acestuia urmează a fi examinat și actul administrativ fiscal ce a constituit obiectul contestației, precum și actele în temeiul cărora acesta a fost emis. Se arată în considerentele sentinței atacate, că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de C. proc.

fisc. implică obligativitatea contestării în fața instanței doar a deciziei prin care se finalizează această procedură, în situația care soluția este defavorabilă persoanei care a contestat actul administrativ fiscal. Mai mult, reține prima instanță, se constată că pârâta nu a soluționat pe fond contestația administrativă, ci a respins-o ca urmare a admiterii unor excepții. Concluzionând că în fața instanței de contencios administrativ se atacă deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva actului administrativ fiscal și că reclamanta nu a înțeles să conteste Decizia din 08 aprilie 2009, ci doar Raportul de inspecție fiscală și Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut în esență următoarele critici: - instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a ridicat-o din oficiu; - instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 218 C. proc. fisc.; - instanța a ignorat dispozițiile art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. potrivit cărora contestația administrativă este una dintre opțiunile persoanei care se consideră lezată printr-un act administrativ fiscal, din moment ce la alin. (2) se prevede în mod expres că dreptul la acțiune nu este înlăturat; - dispozițiile art. 218 C. proc.

fisc. nu pot fi interpretate în sensul în care dreptul privind liberul acces la justiție este îngrădit. Recursul este nefondat. Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă făcută mai sus, acțiunea formulată de societatea comercială recurentă a vizat anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 23 ianuarie 2009 de către D.G.F.P. Giurgiu și a Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2009 emisă de aceeași autoritate fiscală. Deci, așa cum a precizat, la cererea instanței de fond, societatea comercială nu a înțeles ca prin acțiunea formulată, să atace Decizia nr. 18 din 8 aprilie 2009 prin care D.G.F.P. Giurgiu a respins contestația formulată împotriva celor două acte administrativ-fiscale.

Or, potrivit prevederile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., doar deciziilor emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În ceea ce privește procedura contestației administrative reglementată la art. 205 și următoarele C. proc. fisc., secția de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant că parcurgerea acestei proceduri administrative (recurs administrativ) este o condiție de admisibilitate a acțiunii și că, doar decizia adoptată la finalul acestei proceduri poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ.

Astfel fiind, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, urmând ca, în cazul de față, accesul la justiție să se realizeze în formele și procedurile reglementate la art. 205-218 C. proc. fisc., care nu au fost declarate ca fiind neconstituționale. În consecință, pentru considerentele de mai sus, recursul este neîntemeiat urmând să fie respins ca atare, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A.C. SA Giurgiu împotriva sentinței nr. 113 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.