Decizia nr. 43/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 414/90/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.505/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent-șef în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, în Dosarul nr. 414/90/2024, și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 5.224/3/2024, nr. 7.582/3/2024 și nr. 4.204/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent-șef prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 25 iunie 2024 în Dosarul nr. 414/90/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în cadrul familiei ocupaționale "Justiție", indemnizațiile de încadrare calculate prin valorificarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei, obținută în baza unor hotărâri judecătorești/acte administrative, se majorează, începând cu 1 ianuarie 2018, cu procentul de 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din aceeași lege.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 1.505/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 septembrie 2024.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate, cu nr. 1.638/1/2024 și nr. 1.640/1/2024, sesizările formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 5.224/3/2024 și nr. 7.582/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la calcularea drepturilor salariale ale reclamanților prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, majorată cu 25%, și calcularea sporurilor în procent de 45% prin raportare la indemnizația de încadrare astfel determinată.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a mai fost înregistrată, cu nr. 1.692/1/2024, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4.204/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la majorarea indemnizațiilor de încadrare raportat la un indice de valoare de referință sectorială de 756,53 lei, prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și acordarea sporurilor în procent de 45%, respectiv de 37%, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectele sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 1.638/1/2024, nr. 1.640/1/2024 și nr. 1.692/1/2024 la Dosarul nr. 1.505/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Art. 25. - Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi " (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...) Art. 38. - Aplicarea legii (...) (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (...)" Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiției Art. 4. - " (1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat. (...) Art. 5. - Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept A. Dosarul nr. 414/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă cu nr. 414/90/2024, astfel cum a fost modificată, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, solicitând instanței să dispună: a) recunoașterea și acordarea drepturilor salariale cuvenite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, începând cu 1 august 2016 și pentru viitor, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017; b) plata diferenței drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, începând cu 1 august 2016, precum și în continuare, la care să se aplice majorarea de 25%; c) actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității acestor sume și până la data plății.

În motivare, reclamanții au susținut că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Prahova, iar pârâta Curtea de Apel Ploiești are calitatea de angajator.

Prin sentințe civile rămase definitive reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a fi salarizați prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, astfel încât majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuia raportată la drepturile avute deja în plată.

Au mai arătat că prin Decizia nr. 167 din 27 aprilie 2023 a președintelui Curții de Apel Ploiești a fost înlăturată de la aplicare plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 strict cu privire la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, întrucât drepturile existau deja în patrimoniul personalului din cadrul Curții de Apel Ploiești, al tribunalelor și al judecătoriilor din circumscripția acestei curți de apel. B. Dosarul nr. 5.224/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 5.224/3/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la: a) recunoașterea și acordarea drepturilor salariale cuvenite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată și majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și la plata diferențelor salariale începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor; b) recalcularea și acordarea sporurilor în procent de 45%, calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată și majorată cu 25%, precum și la plata diferențelor salariale începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor; c) actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității acestor sume și până la data plății.

În motivare, reclamanții au susținut că exercită funcția de procuror în cadrul parchetelor evocate anterior și că nu li s-au acordat sporurile pentru condiții de muncă grele (15%), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică (25%) și pentru păstrarea confidențialității (5%) în procentele stabilite prin art. 4 și 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

În continuare, au subliniat că norma generică de la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu justifică restrângerea procentelor aferente acestor sporuri și nici nu poate înlătura aplicabilitatea anexei nr. V la aceeași lege, care prevede un procent total de 45% al sporurilor cuvenite categoriilor profesionale din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție".

Au mai arătat că alți magistrați au beneficiat de sporurile în procentul total de 45%, fiind astfel aplicat un tratament diferențiat de salarizare în cadrul aceleiași familii ocupaționale. C. Dosarul nr. 7.582/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 7.582/3/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâtele Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la: a) recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată și majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor; b) recalcularea și acordarea sporurilor în procent de 45%, calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată și majorată cu 25%, precum și la plata diferențelor salariale începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor; c) repararea prejudiciului cauzat reprezentat de diferențele salariale cuvenite și neachitate începând cu 1 ianuarie 2018 și până în prezent; d) actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității acestor sume și până la plata efectivă; e) alocarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite către ordonatorii secundari și terțiari de credite în vederea plății drepturilor salariale cuvenite.

În motivare, reclamanții au susținut că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Ploiești și că li s-a recunoscut dreptul la calcularea indemnizațiilor prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei.

În executarea hotărârilor judecătorești rămase definitive, președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 167 din 27 aprilie 2023, prin care a fost menținut venitul brut prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată. La emiterea acestei decizii nu s-a avut în vedere că, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuțiile sociale au trecut de la angajator la angajat, diferența fiind recuperată prin acordarea unei majorări de 25% la salariul brut.

Reclamanții au mai arătat că există un tratament diferențiat în privința sporurilor acordate personalului auxiliar de specialitate și conex, în sensul că acesta primește sporuri în procent de 30%, iar alți colegi beneficiază de aceleași sporuri însă în procent de 45%.

Pârâtele Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova au depus întâmpinări prin care au susținut, în esență, că președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 167 din 27 aprilie 2023 prin care a recunoscut și a acordat drepturile salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, în care este inclusă majorarea de 25%.

Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că salarizarea stabilită la nivelul ordonatorului principal de credite s-a realizat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, în care este inclusă majorarea de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din ordinele nr. 105 din 29 martie 2023, nr. 114 din 11 aprilie 2023 și nr. 959 din 12 aprilie 2023, emise de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. D. Dosarul nr. 4.204/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 4.204/3/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâtele Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la: a) recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, majorată cu 25% (VRS 756,53 lei), conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, majorare care nu a fost aplicată de ordonatorii de credite prin raportare la drepturile salariale deja dobândite, începând cu 1 ianuarie 2018, precum și în continuare, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din aceeași lege; b) acordarea sporurilor de 45%, iar, în subsidiar, a celor de 37% recunoscute prin Decizia nr. 328 din 16 decembrie 2022 a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu 1 ianuarie 2018, precum și în continuare; c) repararea prejudiciului reprezentat de diferențele salariale cuvenite și neachitate, începând cu 1 ianuarie 2018, precum și în continuare, până la plata acestor sume, care vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare până la data plății.

În motivare, reclamanții au susținut, în esență, că nu a fost aplicată majorarea de 25% la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, deși această majorare este prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Au mai arătat că alți magistrați au beneficiat de sporurile în procentul total de 45%, fiind astfel aplicat un tratament diferențiat de salarizare în cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Pârâtele Curtea de Apel Ploiești și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări prin care au formulat apărări similare celor formulate în Dosarul nr. 7.582/3/2024. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens au menționat că sesizările au fost formulate în procese ce vizează stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Au mai arătat că de lămurirea chestiunilor de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzelor și că instanța supremă nu a statuat asupra acestor chestiuni, care nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Tribunalul Vâlcea a apreciat că drepturile salariale cuvenite familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" trebuie stabilite și calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, la care trebuie aplicată majorarea de 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin Ordinul nr. 959/I din 12 aprilie 2023 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că indemnizațiile de bază se determină prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, cu înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În preambulul acestui ordin se menționează că necesitatea stabilirii indemnizaților de încadrare în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, neplafonată, rezultă din obligația de a pune în executare hotărârile judecătorești evocate în cuprinsul acestuia și de a respecta Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale.

Este adevărat că art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 plafonează indemnizațiile de încadrare la nivelul celor stabilite prin lege pentru anul 2022. Plafonarea vizează însă exclusiv drepturile salariale stabilite prin această lege, respectiv creșterile salariale ce decurg din aplicarea etapizată a acesteia, conform distincțiilor de la art. 38 alin. (3)-(5), iar nu și drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești în temeiul unor prevederi legale anterioare.

Având în vedere că, la momentul aplicării dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, valoarea de referință sectorială de 605,225 lei era recunoscută prin hotărâri judecătorești definitive, drepturile salariale cuvenite în baza acestei legi trebuie calculate prin raportare la respectiva valoare de referință sectorială, neplafonată, începând cu 1 ianuarie 2018.

Dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă compensarea pentru salariați a măsurilor de reformă fiscală referitoare la trecerea contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, realizată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017).

Pentru a menține în plată salariul net avut înainte de modificările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, legiuitorul a creat cadrul legislativ favorabil pentru a se ajunge la acest rezultat, fiind incidente prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017).

Astfel, începând cu luna ianuarie 2018, se impunea acordarea salariilor de bază și a celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, pentru a se menține același venit net cuvenit în anul 2017.

Ca atare, indemnizația de încadrare lunară trebuia calculată începând cu 1 ianuarie 2018, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 605,225 lei, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din aceeași lege. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel Alba Iulia, Brașov, București, Constanța, Craiova, Ploiești și Târgu Mureș au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel București, Galați și Iași au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.

Cu privire la prima chestiune de drept, respectiv dacă, în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, respectiv al salariilor de bază, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu 1 ianuarie 2018, cu procentul de 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a conturat o singură opinie în sensul aplicării majorării de 25%, începând cu 1 ianuarie 2018 (tribunalele București, Giurgiu, Ialomița, Iași, Ilfov și Teleorman).

S-a argumentat că dreptul la salarizare al personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive/acte administrative înainte de data de 1 ianuarie 2018. Cum majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 se raportează la drepturile salariale avute în plată în luna decembrie 2017, rezultă că această majorare trebuia aplicată valorii de referință sectorială de 605,225 lei.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de tribunalele Dâmbovița, Ialomița, Mehedinți și Teleorman.

Cu privire la a doua chestiune de drept referitoare la (in)aplicabilitatea plafonării reglementate de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, atunci când depășirea plafonului este determinată de utilizarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din aceeași lege, s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu se aplică indemnizațiilor de încadrare calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, obținută în baza unor hotărâri judecătorești/acte administrative și majorată cu procentul de 25%, conform art. 38 alin. (3) din aceeași lege (tribunalele București, Giurgiu, Ialomița, Iași, Ilfov și Teleorman).

S-a argumentat că art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează plafonarea, vizează exclusiv drepturile salariale stabilite prin această lege, respectiv creșterile salariale ce decurg din aplicarea sa etapizată conform art. 38 alin. (3)-(5), iar nu și drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești în temeiul unor legi anterioare.

În sensul primei opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Craiova și tribunalele Dâmbovița, Ialomița, Mehedinți și Teleorman.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică indemnizațiilor de încadrare calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, obținută în baza unor hotărâri judecătorești/acte administrative și majorată cu procentul de 25%, conform art. 38 alin. (3) din aceeași lege (Tribunalul Galați).

În argumentare s-a arătat că drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești se acordă pentru viitor până la momentul la care intervin modificări legislative în materia salarizării. Astfel, dacă legiuitorul adoptă o nouă lege în materia salarizării, de la momentul intrării sale în vigoare, salarizarea se va stabili în baza noului act normativ. Aceasta nu înseamnă că o hotărâre judecătorească rămâne fără efecte, ea producând efecte cât timp sunt îndeplinite condițiile de acordare a drepturilor salariale recunoscute pe cale judiciară.

În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de curțile de apel Constanța, Târgu Mureș și tribunalele Alba, Buzău, Călărași, Covasna, Dâmbovița și Olt.

Cu privire la a treia chestiune de drept referitoare la posibilitatea acordării sporurilor în procent de 45%, calculate prin raportare la indemnizația de încadrare, respectiv salariul de bază, compuse cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu depășirea limitei reglementate de art. 25 alin. (1) din aceeași lege, s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o opinie s-a apreciat că sporurile cuvenite personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" nu pot depăși limita de 30% prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 (tribunalele Ialomița și Ilfov).

S-a argumentat că sporurile nu sunt reglementate într-un cuantum fix, legiuitorul conferind ordonatorilor de credite o marjă în stabilirea întinderii lor, cu respectarea unei duble condiționări: la nivel individual, cele trei sporuri ar putea totaliza cel mult 45% din salariul de bază lunar sau din indemnizația de încadrare; la nivelul bugetului gestionat de ordonatorul de credite, suma sporurilor și a celorlalte elemente adiționale salariului de bază sau indemnizației de încadrare nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază/indeminizațiilor de încadrare, conform art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Brașov și tribunalele Covasna și Dâmbovița.

Într-o altă opinie s-a apreciat că sporurile cuvenite personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" pot depăși limita de 30% prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 (Tribunalul Teleorman).

S-a argumentat că neacordarea sporurilor de 45% ar conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași familii ocupaționale între cei care au obținut prin hotărâri judecătorești definitive aceste sporuri în procent de 45% și cei cărora li se aplică limita de 30% prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În sensul acestei opinii a fost identificată o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept ce formează obiectul sesizărilor. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării au fost pronunțate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizărilor conexate.

Astfel, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată, constatând că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, reținând că: nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale. De asemenea, s-a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și, respectiv, 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat).

Prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținând că: în ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia "Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017" (paragraful 28). Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 82 din 3 martie 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022.

Prin Decizia nr. 662 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24, art. 25 alin. (1) și art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, reținând că: prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 stabilesc reguli de ordin tehnic în materie fiscală privind sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, realizând o corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul transferului contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, legiuitorul a redimensionat politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, potrivit art. 139 din Constituție, în scopul îmbunătățirii colectării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale și, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaților (paragraful 42).

Prin Decizia nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținând că: limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, prevăzută de dispozițiile legale criticate, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări (paragrafele 16 și 17). VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizărilor conexate.

Astfel, prin Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V la aceeași lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de art. 25 din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale.

Prin Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu referire la art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, privind egalizarea în cadrul familiei ocupaționale «Justiție» între valoarea de referință sectorială acordată consilierilor de probațiune și cea acordată magistraților." În considerentele de la paragraful 81 din această decizie s-a reținut că: "prin urmare, în măsura în care în cadrul aceleiași familii ocupaționale este stabilit un anumit nivel al valorii de referință sectorială, acesta este aplicabil întregii familii ocupaționale, iar diferențierea veniturilor rezultă în mod exclusiv din utilizarea unor coeficienți de multiplicare caracteristici, care variază în raport cu funcția ocupată și cu celelalte criterii indicate de legiuitor".

Prin Decizia nr. 55 din 3 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1046 din 28 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dispozițiile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că nu pot avea ca efect diminuări ale venitului net al persoanelor aflate sub incidența acestora?" În considerentele de la paragrafele 74-76 din această decizie s-a reținut că: textul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede limitarea în privința majorării salariului de bază cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, prin trimiterea la dispozițiile art. 25 din aceeași lege-cadru (articol care se referă la limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor, indemnizațiilor și a altor drepturi). Pe de altă parte, prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 stabilesc regulile de ordin tehnic în materie fiscală privind sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice. Dispozițiile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 realizează o corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul transferului contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017, intrată în vigoare ulterior legii-cadru privind salarizarea, iar referitor la impactul acesteia în raport cu creșterile salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se constată că nu conțin nicio referire la păstrarea unui anumit nivel al venitului salarial net.

Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ.

Prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri și, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizațiilor de încadrare ale magistraților și nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați.

Prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte. IX. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate sunt admisibile numai cu privire la prima chestiune de drept asupra căreia au apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare. X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizărilor

Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal (...) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Este de observat că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

În sesizările formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie avut în vedere preambulul acestui act normativ în care s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțe