Decizia nr. 420/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.07.2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, anularea Ordinelor nr. 212/27.04.2023 și nr. 223/02.05.2023 emise de Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, pe cale de consecință: - obligarea pârâtei la emiterea unor noi acte administrative cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de încadrare pentru fiecare gradație și vechime în funcție, care să includă, cumulat: - drepturile salariale majorate cu 25% potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017; - majorarea salariilor de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, de la data de 7 decembrie 2018, potrivit dispozițiilor pct. 3 din Nota de subsol al Capitolul I - lit. A). Salarizarea funcționarilor publici, la Anexa VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 familia ocupațională de funcții bugetare "administrație", beneficiu aflat în plată până în luna aprilie 2023; - obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație,

la plata dobânzii legale penalizatoare și a dobânzii remuneratorii aferente respectivei sume; - obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în procent de 0,10% din sumele pretinse, pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data emiterii noilor ordine de salarizare. Prin sentința civilă nr. 208 din 11 februarie 2025, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă. A respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Recurenții-reclamanți susțin nelegalitatea sentinței atacate pentru aprecierea în sensul că ordinele contestate au avut drept scop salarizarea ofițerilor de poliție judiciară în funcție de VRS 605,225 RON și nu aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, însă drepturile salariale prin raportare la VRS 605,225 RON au fost recunoscute de la data de 01.08.2016, prin Ordinul nr. 514/09.12.2021 al Procurorului-șef adjunct direcție și plătite efectiv începând cu data de 01.12.2021. Instanța de fond a reținut greșit că susținerile reclamanților referitoare la modul de stabilire a salariului de bază și a sporurilor cuvenite nu pot fi analizate în acest cadru procesual, indicând dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017.

Un alt motiv de casare, susțin recurenții-reclamanți, îl constituie aprecierea nelegală a instanței de fond conform căreia solicitarea de majorare a drepturilor salariale potrivit prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 este neîntemeiată. Recurenții-reclamanți invocă Decizia nr. 43/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia "instanțele judecătorești învestite cu litigii de natura celor aflate pe rolul instanțelor de trimitere au obligația, în temeiul art. 22 C. proc.

civ., de a verifica în ce măsură, până la soluționarea litigiilor, s-a procedat la majorarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare, respectiv al salariilor de bază constituite cu valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, majorare prevăzută de dispoziția legală a cărei interpretare se solicită, ceea ce face ca aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, în maniera interpretată prin prezenta decizie, să se realizeze doar în măsura în care angajatorii nu au acordat deja această majorare". În ceea ce privește solicitarea recurenților-reclamanți de a li se acorda majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, de la data de 07.12.2018, potrivit disp.

pct. 3 din Nota de subsol a Cap. I lit. A) - Salarizarea funcționarilor publici, la Anexa VIII din Legea nr. 153/2017, familia ocupațională de "funcții bugetare «Administrație», se susține aplicarea greșită a dispozițiilor Deciziei nr. 31/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul DNA și DIICOT, care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt.

4 lit. B) de la Cap. I din Anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție". Recurenții-reclamanți arată că funcțiile vizate de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa nr. V beneficiază doar de vechimea în funcție, în cazul polițiștilor aceasta fiind vechimea în poliție. În ceea ce privește categoria specialiștilor, aceștia sunt funcționari publici care au beneficiat de sporul de stabilitate până la data de 31.03.2023.

Prin cererea de chemare în judecată, susțin recurenții-reclamanți, nu s-a solicitat vechimea în funcția de procuror, astfel cum este definită în Nota din Anexa V, ci doar menținerea sporului de stabilitate care a fost în plată atât anterior, cât și după data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, în perioada 2018 - martie 2024. Pentru perioada 07.12.2018 - 31.03.2023, recurenții-reclamanți au beneficiat de majorarea salariului de bază cu 15% în virtutea similitudinii modului de stabilire a salariilor de bază ale ofițerilor de poliție juridică cu specialiștii din cadrul DIICOT.

Prin Ordinul nr. 212/27.04.2023 al Procurorului-șef al DIICOT nu s-a făcut nicio referire la anularea sau eliminarea majorării salariale, ci doar s-au modificat noile grile de salarizare în baza VRS de 605,225 neplafonat, iar prin Ordinul nr. 223/2023, la stabilirea salariului de bază al ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DIICOT nu s-a mai avut în vedere majorarea regăsită la Anexa nr. VIII Cap. I, lit. A), pct. 3 din Legea nr. 153/2017. O altă critică se referă la aprecierea instanței de fond conform căreia s-a invocat, fără suport probator, că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiază de drepturile salariale aferente vechimii în specialitate, iar reclamanții nu au dovedit că îndeplinesc aceleași atribuții cu aceștia și se află la același nivel de subordonare ierarhică pentru a se justifica egalizarea în drepturi.

Dispozițiile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 nu susțin interpretarea primei instanțe, deoarece egalizarea salariilor specialiștilor IT cu cele ale specialiștilor funcționari publici nu este condiționată de existența unor atribuții similare și a aceluiași nivel de subordonare ierarhică. Cu privire la aprecierea instanței de fond în sensul că drepturile salariale ale reclamanților au fost majorate cu 25%, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, din adeverințele nr. x/24.04.2024 rezultă faptul că drepturile salariale ale ofițerilor de poliție detașați, stabilite în baza Ordinelor nr. 212/2023 și nr. 223/2023 nu cuprind majorarea cu 25% a salariilor calculate pentru luna decembrie 2017, prin raportare la VRS 605/225, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, însăși pârâta recunoscând această împrejurare.

3. Apărările formulate. Recursul incident Intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Odată cu întâmpinarea, în condițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., pârâta a formulat și recurs incident împotriva sentinței instanței de fond, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate la fond. Recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond a respins neîntemeiat excepția prescripției dreptului material la acțiune aferent perioadei anterioare datei de 04.07.2020, încălcând disp. art. 2500 și art. 2512 C. civ., respectiv art. 268 alin. (1) lit. c) Codul muncii, acțiunea fiind introdusă la 04.07.2023.

II. Soluția instanței de recurs Analiza motivelor de casare În ceea ce privește recursul principal, Înalta Curte constatată că în cauză sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenții-reclamanți prin cererea de recurs, dar și cele prev. de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea de fond fiind pronunțată fără a se stabili situația de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția și fără a se intra în judecata fondului, conform art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Criticile ce privesc greșita stabilire a naturii juridice a ordinelor atacate, cu nr. 212/27.04.2023 și nr. 223/02.05.2023 sunt fondate.

Prima instanță a conchis în sensul că ordinele în cauză au avut drept scop salarizarea ofițerilor de poliție judiciară în funcție de VRS 605,225 RON și nu aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, astfel că modul de stabilire a salariului de bază și a sporurilor cuvenite nu pot fi analizate.

Din cuprinsul Ordinului nr. 212/27.04.2023 reiese că s-a decis salarizarea ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul DIICOT, ținând seama de Ordinul nr. 514/09.12.2021 al Procurorului șef-adjunct al DIICOT prun care au fost stabilite recalcularea și plata drepturilor salariale ale specialiștilor prin raportare la VRS 605,225, în măsura în care nu au devenit incidente prevederile art. 38 alin. (8) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 07.12.2018; Ordinul nr. 105/ICCJ/29.03.2023 rectificat; Decizia nr. 89/04.04.2023 a Președintelui CSM; Ordinul nr. 190/13.04.2023 al Procurorului-șef adjunct direcție privind salarizarea procurorilor din cadrul DIICOT, având în vedere VRS 605/225 RON, începând cu 07.12.2018; art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017.

La rândul său, Ordinul nr. 223/02.05.2023 a stabilit că începând cu data de 01.04.2023, ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul DIICOT beneficiază de drepturile salariale menționate pentru fiecare, conform Anexei 1. Or, drepturile salariale ale ofițerilor de poliție judiciară prin raportare la VRS de 605,225 RON au fost stabilite prin Ordinul nr. 514/09.12.2021. Ceea ce contestă recurenții-reclamanți este stabilirea și calcularea drepturilor salariale fără limitarea prevăzută de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, întrucât VRS de 605,225 RON fusese deja recunoscută din 01.08.2016, prin urmare ordinele contestate privesc aplicarea etapizată a legii, contrar celor reținute de judecătorul fondului.

Cu privire la cererea de majorare a drepturilor salariale cu 25%, conform prev. art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată, arătând că reclamanții beneficiază deja de această majorare. Prima instanță a ajuns la această concluzie prin expunerea conținutului disp. art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, fără să facă o analiză a situației de fapt, a susținerilor și apărărilor părților din dosar. În fața instanței de fond s-a depus adrese nr. x/2023 eliberată de Serviciul de Resurse Umane din cadrul DIICOT, din care rezultă care este salariul de bază de care trebuie să beneficieze un specialist, categorie la care se raportează și salariile ofițerilor de poliție judiciară.

De asemenea, s-au depus adresele nr. x, 511, 513, 515, 519, 521, 523 din data de 24.04.2024, emise de DIICOT - Structura centrală, ce privesc o parte dintre reclamanți din care rezultă că drepturile salariale ale ofițerilor de poliție detașați, astfel cum au fost stabilite în baza Ordinelor nr. 212/2023 și nr. 223/2023, nu cuprind majorarea cu 25% a salariilor calculate pentru luna decembrie 2017, prin raportare la VRS de 605,225 RON.

În calea de atac a recursului s-a depus la dosar adresa nr. x/10.12.2025 emisă de DIICOT - Compartimentul juridic, din care rezultă că: "referitor la prezentarea defalcată a sumelor reprezentând VRS 605,225 neplafonat și sumele reprezentând majorarea de 25% în competența elementului salarial, vă rugăm să vă adresați Serviciului de Resurse Umane al DIICOT". Înalta Curte reține că instanța de fond nu a realizat o corectă stabilire a situației de fapt și de drept în privința cererii reclamanților de majorare a drepturilor salariale ale acestora cu 25%, conform prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, având în vedere și poziția contradictorie a pârâtului, ceea ce conduce la întrunirea motivului de casare prevăzut de disp.

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În ceea ce privește solicitarea recurenților-reclamanți de a li se acorda majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, Înalta Curte constată că aceștia au pretins, în realitate, menținerea sporului ce s-a găsit în plată în perioada 2018 - martie 2023, așadar și după data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Instanța de fond nu s-a pronunțat și nu și-a motivat soluția de respingere a cererii pornind de la cererea reclamanților, ci a realizat, din nou, o trecere în revistă a unor dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 153/2017 și a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fără să stabilească situația de fapt și de drept, faptul că sporul a fost în plată până într-un anumit moment, iar prin Ordinul nr. 223/2023 atacat în prezenta cauză, pârâta a decis că la salarizarea reclamanților nu este avută în vedere majorarea regăsită la Anexa VIII Cap. I, lit. A), pct. 3 din Legea nr. 153/2017. De asemenea, nu s-a analizat susținerea reclamanților în sensul că egalizarea salariilor specialiștilor IT cu cele ale specialiștilor funcționari publici nu este condiționată de existența unor atribuții similare și a aceluiași nivel de subordonare ierarhică.

Cu privire la recursul incident, Înalta Curte va constata că este fondat, observând că deși instanța de fond a reținut la pag. 8 din sentința pronunțată că "prescripția în discuție este valorificată ca instituție de drept substanțial și nu ca instituție de drept procesual" și urmează a fi analizată odată cu fondul cererii de chemare în judecată, fiind o apărare cu privire la legalitatea ordinelor contestate, ulterior, cu ocazia analizării acțiunii nu a făcut nicio referire la aceasta, omițând să se pronunțe. Față de cele arătate, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a stabilit situația de fapt și de drept din prezenta cauză, a hotărât în baza indicării unor dispoziții legale fără să existe o corelare cu cererea formulată și a omis să se pronunțe asupra unor aspecte invocate de părți, aspecte ce conduc la admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în conformitate cu disp.

art. 497 C. proc. civ. procedură civilă coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu obligația instanței de rejudecare de a ține seama de cele cuprinse în prezenta decizie de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul principal formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței nr. 208 din 11 februarie 2025 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.