ÎCCJ Ghid-privind-admisibilitatea-HP-OUG-62-din-2024

Domeniul de aplicare. Existenţa unei cauze vizând drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau privind prestații de asigurări sociale, aflate în curs de judecată … 8

Titularul sesizării. Completul care uzează de mecanismul întrebării prealabile să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac … 9

Existența unei chestiuni de drept … 9

Soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere … 9

Derogare de la condiția noutății chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită… 9

Chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare … 9 2 GHID privind condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație şi Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în materia litigiilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestațiile de asigurări sociale Chestiuni prealabile Sediul materiei se regăseşte în O.U.G. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, care se completează cu dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare. O.U.G. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale: Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze. Art. 2. - (1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. (2) Odată cu comunicarea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se transmite, în copie, prin poştă electronică, de către instanţa de trimitere şi celorlalte instanţe judecătoreşti competente să soluţioneze, în primă instanţă sau în calea de atac, procese de natura celui în care aceasta a fost formulată. Preşedinţii instanţelor judecătoreşti competente, de îndată ce primesc copia încheierii de sesizare, iau măsurile necesare pentru informarea judecătorilor din secţiile corespunzătoare ale acelor instanţe. 3 Întrucât prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, a fost elaborat prezentul ghid, având un caracter îndrumător pentru instanțele de trimitere, prin care sunt redate condițiile de admisibilitate ale sesizării întemeiate pe dispozițiile O.U.G. 62/2024, astfel cum acestea rezultă din jurisprudența Înaltei Curţi de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conturată în aplicarea actului normativ special. o În condițiile în care, potrivit art. 4 din Cuprinsul încheierii de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 dispozițiile sesizare a instanței prezentei ordonanțe se completează cu cele ale Legii nr. supreme 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie, completului de judecată care sesizează instanța supremă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, îi revine obligația respectării dispozițiilor compatibile procedurii cuprinse în art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit căruia dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și punctul de vedere al completului de judecată și al părților. (Decizia nr. 43/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 52/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1316 din 24 decembrie 2024) o Completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligația să se conformeze cerințelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv: dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. Altfel spus, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, în raport de prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 62/2024, alături de punctul de vedere al completului de judecată și al părților. (...) De altfel, este de observat și faptul că încheierile de sesizare nu respectă cerința de motivare, instituită de prevederile art. 520 din Codul de procedură civilă, deoarece nu formulează o întrebare care să vizeze o problemă de drept aplicabilă în cauzele pendinte, nu expune punctele de vedere ale completelor de judecată, precum și ale părților din acele cauze. (Decizia nr. 55/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1278 din 18 decembrie 2024) o Din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanței supreme în vederea dezlegării, în prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispozițiile art. 520 alin. (1) și (2) Cod proc. civ., de la care legea specială nu derogă. Așadar, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, această obligație rezultând de altfel și din prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice 4 și să constate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate și să dispună sesizarea instanței supreme doar dacă rezultatul acestei verificări este afirmativ, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate incidente, ca și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea. Este îndeosebi necesară expunerea elementelor de fapt și de drept relevante ale litigiului, precum și indicarea argumentelor din care rezultă că chestiunea de drept are caracter veritabil, de natură să justifice intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale, respectiv caracter esențial, fiind de natură să influențeze în mod direct soluția cauzei pe fond. În lipsa enunțării acestor elemente, sesizarea nu îndeplinește condițiile legii, iar instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în ceea ce privește identificarea și enunțarea unei chestiuni de drept punctuale cu privire la care se solicită o dezlegare de principiu, respectiv în ceea ce privește determinarea contextului factual și juridic în raport de care rezultă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. În cauză, se constată că din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă circumstanțele esențiale ale litigiului, caracterul esențial al chestiunii de drept, precum și unele argumente în sprijinul caracterului veritabil al problemei respective. În aceste coordonate, lipsa opiniei preliminare a completului de judecată nu este în sine de natură a determina inadmisibilitatea sesizării. Înalta Curte observă totuși că nu poate fi reținută justificarea instanței de trimitere pentru neexprimarea unei opinii preliminare, respectiv riscul antepronunțării. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 partea finală Cod proc. civ., punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil; totodată, exprimarea punctului de vedere preliminar al completului de judecată constituie o obligație instituită de art. 520 alin. (2) Cod proc. civ., aplicabil în condițiile art. 4 din O.U.G. nr. 62/2024. Or, este de principiu că judecătorul nu devine incompatibil prin aducerea la îndeplinire a unei obligații impuse de lege. (Decizia nr. 61/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1274 din 18 decembrie 2024). o Art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară. Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă (...). Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să o dezlege este una reală, având vocație de a convinge și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării (...) (Decizia nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1277 din 18 decembrie 2024) 5 o Se observă că această sesizare nu se circumscrie sferei unei chestiuni de drept astfel cum aceasta este conturată atât prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă, cât și prin raportare la normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Problema modalității concrete de calcul a sporului, astfel cum este solicitat în cadrul acțiunii judiciare cu care a fost învestită instanța de trimitere este atributul exclusiv al acesteia. Așa cum s-a arătat deja, definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă, a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului. (Decizia nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1277 din 18 decembrie 2024) o Se observă, așadar, că instanța de trimitere, deși a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, nu a indicat în concret, cu referire la toate elementele expuse, prin raportare la obiectul cauzei deduse judecății, problema de drept supusă prezentei examinări. Exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuie la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să o dezlege are vocația de a convinge că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, însă aceasta nu acoperă obligația ce revenea instanței de trimitere, neîndeplinite în cauză, de identificare a chestiunii de drept care necesită interpretare. (Decizia nr. 67/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1288 din 19 decembrie 2024) o Chiar dacă evaluarea în concret a chestiunii de drept, ca fiind una calificată, susceptibilă de controverse jurisprudențiale, aparține Completului învestit cu dezlegarea unor chestiuni de drept, obligația circumstanțierii acesteia, cu referire punctuală la dificultățile de interpretare, date de ambivalența, imprecizia sau caracterul precar al normelor, incumbă instanței de trimitere, cea care trebuie să justifice declanșarea mecanismului de unificare a priori. Aceasta întrucât instanța supremă, rămânând în limitele competenței sale constituționale, trebuie să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești [art. 126 alin. (3) Constituție], fără să se poată substitui însă atributului jurisdicțional al judecătorului fondului, cel care trebuie să stabilească faptele și să realizeze aplicarea adecvată a legii asupra raportului juridic căruia este chemat să-i dea rezolvare (Decizia nr. 226/2025, nepublicată în Monitorul Oficial) 6 Este necesar ca instanța de trimitere să redea în cuprinsul încheierii de sesizare a instanței supreme, în mod cumulativ, următoarele elemente:  expunerea succintă a procesului, cu indicarea obiectului litigiului şi a temeiului de drept al cererilor deduse judecăţii: cererea de chemare în judecată; cererea reconvențională; cererile de intervenţie; întâmpinarea prin care s-au formulat excepţii, calea de atac exercitată etc.; aspectele factuale relevante în cauză, precum şi orice alte elemente ale procesului apreciate ca fiind relevante de către instanţa de trimitere;  identificarea în concret a chestiunii de drept şi a dispoziţiilor legale care necesită interpretare;  motivarea aferentă constatării admisibilității sesizării, cu referire expresă la: o îndeplinirea condiției ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere. Prealabil sesizării instanței supreme, se impun, cu necesitate, stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate și soluționarea cauzei; o îndeplinirea condiției ca problema de drept să nu fi fost anterior dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. - punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea problemei de drept; - punctul de vedere motivat al completului de judecată asupra modului de dezlegare a chestiunii de drept. Omisiunea instanței de trimitere de a cuprinde în încheierea de sesizare toate elementele cumulativ prevăzute de lege conduce la respingerea ca inadmisibilă a sesizării, împrejurare care nu este de natură a exonera judecătorul instanței de trimitere de la obligația de a se conforma dispozițiilor art. 2 din O.U.G. 62/2024. În condiţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. 62/2024, atunci când pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Obligativitatea suspendării Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se cauzelor similare află o sesizare pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, cauzele similare aflate pe rolul instanțelor judecătorești vor fi suspendate până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În acest scop, site-ul www.iccj.ro, secțiunea Structuri jurisdicționale – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, subsecțiunea Dosare sesizări prealabile, evidențiază Sesizările prealabile formulate în temeiul O.U.G. 62/2024, secțiune actualizată zilnic. Având în vedere numărul semnificativ al sesizărilor conexate în prezentul dosar, instanţa supremă găseşte de cuviinţă să facă anumite precizări prealabile cu privire la demersurile şi măsurile ce trebuie întreprinse de către instanţele învestite cu soluţionarea unor cauze similare celor în care s-a dispus o sesizare în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din actul normativ citat, cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi suspendate până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. Aşadar, spre deosebire de sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în cazul cărora este reglementată numai posibilitatea instanţelor învestite cu soluţionarea unor cauze similare de a dispune suspendarea până la soluţionarea sesizării prealabile, în cazul sesizărilor formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, suspendarea cauzelor similare este obligatorie. De 7 altfel, art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că, odată cu comunicarea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se transmite, în copie, prin poştă electronică, de către instanţa de trimitere şi celorlalte instanţe judecătoreşti competente să soluţioneze, în primă instanţă sau în calea de atac, procese de natura celui în care aceasta a fost formulată. Trebuie remarcat că, potrivit textului legal, preşedinţii instanţelor judecătoreşti competente, de îndată ce primesc copia încheierii de sesizare, iau măsurile necesare pentru informarea judecătorilor din secţiile corespunzătoare ale acelor instanţe. Aceste dispoziţii edictate de către legiuitorul delegat au menirea de a evita sesizarea repetitivă a instanţei supreme cu dezlegarea aceloraşi chestiuni de drept şi/sau a unor chestiuni de drept cvasisimilare, respectarea cu stricteţe a acestor prevederi de către instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor care se circumscriu domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 impunându-se în virtutea caracterului lor special şi derogatoriu (Decizia nr. 68/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 20 mai 2025) Analiza condițiilor de admisibilitate prin raportare la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept o Domeniul de reglementare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres 1. Domeniul de aplicare. prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență Existenţa unei cauze vizând aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau drepturi salariale sau de natură plata drepturilor salariale ori de natură salarială salarială ale personalului plătit ale personalului plătit din fonduri publice, din fonduri publice sau privind inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor prestații de asigurări sociale, administrative sau privind anularea actelor aflate în curs de judecată administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fondurile publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. (Decizia nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1277 din 18 decembrie 2024, Decizia nr. 67/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1288 din 19 decembrie 2024) o În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze. (Decizia nr. 42/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1036 din 16 octombrie 2024) 8 o Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice , inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal, precum, și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. Litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie însă acestui domeniu specific de reglementare, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea și plata unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Anexele Legii nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare [Învățământ (Anexa I), Sănătate și asistență socială (Anexa II), Cultură (Anexa III), Diplomație (Anexa IV), Justiție și Curtea Constituțională (Anexa V), Apărare, ordine publică și securitate națională (Anexa VI), Administrație (Anexa VIII) și funcțiile de demnitate publică (Anexa IX)]. Anexa VII a Legii nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerului și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului. Societatea Națională de Transport Feroviar de călători C.F.R. Călători S.A. nu are calitatea de autoritate ori de instituție publică, ci este organizată sub forma juridică a societății pe acțiuni. (...) În dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare, reclamantul ocupă un post de execuție (...), neîncadrându-se în niciuna dintre familiile ocupaționale enumerate mai sus. (...) drepturile de salarizare pentru personalul de execuție din cadrul Societății Națională de Transport Feroviar de călători C.F.R. Călători S.A. sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, fără nicio trimitere la vreun act normativ (...) premisele expuse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu sunt îndeplinite. (Decizia nr. 65/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1281 din 18 decembrie 2024) o Pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. (Decizia nr. 41/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1056 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 43/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024.) o Pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. (Decizia nr. 53/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1191 din 29 noiembrie 2024) o Potrivit art. 1 coroborat cu paragraful 4 din preambulul ordonanţei de urgenţă, acest act normativ a avut în vedere doar procesele privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigii referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal, ceea ce înseamnă că litigiile privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a 9 altor prestaţii de asigurări sociale se referă la personalul care anterior pensionării a fost plătit din fonduri publice. În acest caz, sesizarea priveşte un litigiu în care reclamantul, pensionar, solicită recalcularea indemnizaţiei de gratitudine lunară conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata, respectiv pentru perioada 2015-2024 şi în continuare. Totuşi, reclamantul nu a făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerinţa ca litigiul să privească „stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale" ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 23/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 201 din 7 martie 2025). o Se constată că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării 2. Titularul sesizării. unei hotărâri prealabile circumscrise dispozițiilor Completul care uzează de art. 519 din Codul de procedură civilă, în mecanismul întrebării procedura instituită de Ordonanța de urgență nr. prealabile să judece cauza în 62/2024 (...) Înalta Curte de Casație și Justiție primă instanţă sau în calea de poate fi sesizată și de către completele de atac judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind astfel 3. eliminată condiția sesizării doar de către co mpletele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. (Decizia nr. 55/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1278 din 18 decembrie 2024) o Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. (Decizia nr. 61/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1274 din 18 decembrie 2024) o Este de observat că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 (...) Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. (Decizia nr. 43/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 52/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1316 din 24 decembrie 2024) o (...) îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate 3. Existența unei chestiuni a sesizării se impune a fi analizată în contextul de drept particularităților procedurii reglementate de 10 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care are un caracter special și parțial derogatoriu de la dispozițiile de drept comun. Atât motivarea încheierii de sesizare, cât și argumentele prezentate în cadrul opiniilor transmise de curțile de apel conturează riscul unei jurisprudențe neunitare, în această materie fiind deja pronunțate soluții divergente, împrejurare ce demonstrează o dată în plus caracterul dificil al chestiunii de drept în discuție și necesitatea declanșării mecanismului de unificare a jurisprudenței consacrat prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. (Decizia nr. 52/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1316 din 24 decembrie 2024) o Chestiunea de drept invocată prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței supreme, având în vedere că, în această materie, au fost pronunțate soluții divergente asupra problemei de drept. (Decizia nr. 41/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1056 din 21 octombrie 2024; Decizia nr. 53/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1191 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 60/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1244 din 11 decembrie 2024) o În sesizările formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 trebuie avut în vedere preambulul acestui act normativ în care s-a ţinut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”. (Decizia nr. 41/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1056 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 43/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 53/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1191 din 29 noiembrie 2024) o Verificând această condiție, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că orientările divergente, relevate până în prezent de practica judiciară națională, se datorează impreciziei normelor juridice (...). Se constată așadar că normele juridice aplicabile pot fi interpretate într-o manieră divergentă, posibilitate care a dat naștere deja unei practici judiciare contradictorii. Ca urmare, este îndeplinită condiția unei probleme de drept veritabile, care justifică intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale (Decizia nr. 61/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1274 din 18 decembrie 2024) o În jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea 4. Soluţionarea pe fond a unor chestiuni de drept, s-a statuat că, prealabil cauzei în curs de judecată să sesizării instanţei supreme, se impun stabilirea depindă de chestiunea de drept şi evidenţierea existenţei unei legături strânse a cărei lămurire se cere între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, şi soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât numai în aceste condiţii se pot demonstra utilitatea şi interesul în promovarea acestui demers. (...) Astfel, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerinţă legală presupune ca problema de drept să fie esenţială, direct incidentă în 11 soluţionarea cauzei şi raportată la limitele învestirii instanţei de trimitere (...). Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de către instanţa de trimitere, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluţionării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei (...). În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiţia în discuţie atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanşată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (...), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (...). Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă şi generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanţelor speţei (...).” (Decizia nr. 42/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1036 din 16 octombrie 2024) o În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de-o parte să existe o chestiune de drept, iar pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. (...) Se constată, totodată, că în raport cu obiectul litigiului, este îndeplinită și condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, plafonarea reglementată de O.U.G. nr. 115/2023 este singurul motiv invocat de pârât pentru menținerea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare la valoarea anilor anteriori și neacordarea acestuia în marja procentuală prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 917/2017. (Decizia nr. 52/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1316 din 24 decembrie 2024) o Decizia instanței supreme pronunțată în această procedură trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului. (Decizia nr. 64/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1251 din 12 decembrie 2024) o în ceea ce priveşte condiţia dependenţei între lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării şi soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se constată că aceasta nu are un caracter cert, raportat la contextul procesual în care a fost formulată sesizarea, întrucât pârâtul a invocat mai multe excepţii procesuale care, pe de o parte, nu pun în discuţie fondul dreptului, iar, pe de altă parte, soluţionarea lor nu necesită o dezlegare asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. Astfel, prin întâmpinarea formulată în fața tribunalului, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active ce a fost calificată ulterior în excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive. Or, niciuna dintre aceste excepții și îndeosebi cea referitoare la autoritatea de lucru judecat, deși au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, nu rezultă a fi fost soluționată de prima instanță anterior transmiterii sesizării de față către Înalta Curte de Casație și Justiție. Regula în judecata excepţiilor procesuale este instituită de art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra 12 excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. De la această regulă, alin. (4) al aceluiaşi articol instituie cu caracter derogator că excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. În această situaţie, reţinerea de către Înalta Curte a existenţei unei legături cu soluţionarea pe fond a cauzei ar implica specularea asupra soluţiei care ar urma să fie pronunţată de Tribunalul Bihor asupra excepţiilor procesuale invocate, ceea ce excedează cadrul procesual reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă (Decizia nr. 284/2025, nepublicată în Monitorul Oficial al României). o Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea 5. Derogare de la condiția pronunțării unei hotărâri prealabile noutății chestiunii de drept a circumscrise art. 519 din Codul de cărei lămurire se solicită procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept invocate. (Decizia nr. 43/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 52/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1316 din 24 decembrie 2024, Decizia nr. 61/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1274 din 18 decembrie 2024) o În urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme, rezultă că 6. Chestiunea de drept să problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de nu fi făcut obiectul statuării Casaţie şi Justiţie printr-o altă hotărâre Înaltei Curte de Casaţie şi prealabilă şi nici obiectul unui recurs în Justiţie şi nici obiectul unui interesul legii în curs de soluţionare. recurs în interesul legii în curs (Decizia nr. 42/2024 publicată în de soluţionare Monitorul Oficial nr. 1036 din 16 octombrie 2024) o Nu este îndeplinită însă condiția ca problema de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare ori Înalta Curte de Casație și Justiție nu fi statuat asupra ei. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a fost înregistrat dosarul (...) ce a avut ca obiect sesizarea cu recurs în interesul legii (...). Așa cum lesne se poate observa, problema de drept este identică cu cea care face obiectul prezentelor sesizări conexate (...). Întrucât cele două mecanisme de unificare a jurisprudenței sunt distinct reglementate de legiuitor, fiecăruia fiindu-i caracteristice anumite condiții de admisibilitate și un rol procesual propriu, se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat atât timp cât condițiile restrictive de admisibilitate nu sunt cumulativ îndeplinite. (Decizia nr. 56/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1246 din 11 decembrie 2024) 13 o Este îndeplinită condiția ca chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. După cum rezultă din adresa (...) emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Judiciară – Serviciul de recursuri în interesul legii, o problemă de drept similară primei întrebări cu care a fost învestit completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept se află în analiză în vederea promovării unui recurs în interesul legii. O cerere corespunzătoare nu a fost însă promovată pe rolul instanței supreme. o Una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanţa supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În consecinţă, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată printr-o hotărâre obligatorie a instanţei supreme, sesizarea care vizează aceeaşi chestiune nu mai poate fi soluţionată pe fond. În acest context, trebuie subliniat că mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanşat în mod repetat pentru interpretarea aceluiaşi text de lege în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzelor deduse judecăţii, întrucât instanţa supremă nu poate se substitui instanţei de trimitere în soluţionarea litigiului, atribuţie care intră şi rămâne în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De altfel, este în căderea instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor obligaţia de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului concret. (Decizia nr. 116/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 2 iunie 2025). 14