ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 65/2017

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din data de 28 martie 2017, în Dosarul nr. 3.639/99/2016, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași cu nr. 3.639/99/2016, la data de 15 iunie 2016, reclamantul, având capacitate de exercițiu restrânsă, cu încuviințarea părintelui, a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Iași și Casa Județeană de Pensii Iași, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

Reclamantul a susținut, în esență, că la stabilirea pensiei și, implicit, la emiterea primei adeverințe, indemnizația brută de încadrare a inclus, așa cum era firesc, sporurile de care a beneficiat susținătorul său, în raport cu care s-a calculat procentual cuantumul pensiei sale, în baza adeverințelor emise de Tribunalul Iași, cu nr. xxx/A/21.02.2008, nr. xxxx/A/6.06.2008, nr. xxxx/A/13.10.2008, fiind actualizată în baza adeverințelor nr. xxx/A/07.04.2009, nr. xxx/A/07.04.2009 și nr. xxx/A/07.04.2009.

Ulterior, angajatorul a apreciat că sporurile care au fost incluse în anul 2008 în indemnizația brută de încadrare a judecătorului decedat nu trebuiau avute în vedere la stabilirea indemnizației la care s-a raportat procentul pentru pensia de urmaș, motiv pentru care tribunalul a emis: Adeverința nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverințele nr. xxx/A/21.02.2008 și nr. xxx/A/7.04.2009, Adeverința nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverințele nr. xxxx/A/6.06.2008 și nr. xxx/A/7.04.2009, Adeverința nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverințele nr. xxxx/A/13.10.2008 și nr. xxx/A/7.04.2009, pentru actualizarea pensiei.

Cele trei adeverințe emise la data de 10 martie 2016 au fost transmise de tribunal către Casa Județeană de Pensii Iași, care a emis Decizia nr. xxxxxx/26.04.2016 prin care a fost recalculată pensia de urmaș a reclamantului, prin diminuare, raportat la excluderea sporurilor din baza de calcul al indemnizației brute. Casa Județeană de Pensii Iași a emis decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

Prin Sentința civilă nr. 1.597 pronunțată la data de 17 octombrie 2016 Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității acțiunii, invocate de către pârâta Casa Județeană de Pensii Iași. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul având capacitate de exercițiu restrânsă, cu încuviințarea părintelui, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași și Casa Județeană de Pensii Iași; s-au anulat cele trei adeverințe din data de 10 martie 2016 emise de pârâtul Tribunalul Iași; s-au anulat deciziile nr. xxxxxx/26.04.2016, nr. xxxxxx/27.04.2016 și nr. xxxxxx/6.06.2016 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Iași și, pe cale de consecință, s-a păstrat Decizia nr. xxxxxx/14.07.2009; s-a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Iași la recalcularea drepturilor autorului acestuia și la comunicarea adeverințelor către pârâta Casa Județeană de Pensii Iași.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că actualizarea pensiei de urmaș se realizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, baza de calcul fiind indemnizația de încadrare brută lunară, dar și sporurile judecătorului în activitate, în temeiul art. 85 din Legea nr. 303/2004. Totodată, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Tribunalul Iași, cât și Casa Județeană de Pensii Iași.

Prin apelul său, pârâtul Tribunalul Iași a susținut, în esență, două aspecte, considerate a fi interpretate greșit de prima instanță, după cum urmează.

Stabilirea pensiei de urmaș a reclamantului trebuie să fie determinată raportat la indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, iar sporul de vechime în muncă și sporul de toxicitate nu făceau parte din indemnizația brută lunară.

În ceea ce privește actualizarea pensiei, pentru situația prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (judecătorul decedat nu îndeplinea condițiile de acordare a pensiei de serviciu), în mod evident, aceasta nu poate opera asupra bazei de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu (indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, plus sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu și a sporului de vechime), ci asupra bazei de calcul avute în vedere la stabilirea pensiei de urmaș, respectiv asupra indemnizației de încadrare brute lunare avute de susținătorul decedat în ultima lună de activitate.

În consecință, actualizarea acestor pensii de urmaș se realizează ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate.

Practic, dacă ar fi primită motivarea instanței de fond ar însemna ca, în ipoteza de la art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pentru pensiile de urmaș să se opereze cu două baze de calcul complet diferite, contrar prevederilor legale.

Prima dată, pensia de urmaș ar urma să fie stabilită pe baza indemnizației de încadrare brute lunare avute de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, iar la actualizare baza de calcul a unei pensii de urmaș s-ar schimba, prin simplul efect al actualizării, într-o bază de calcul complet diferită, respectiv baza de calcul pentru pensia de serviciu (indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, plus sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu și a sporului de vechime).

A mai susținut acest pârât că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), a stabilit un alt mod de calcul al indemnizației de încadrare brute lunare, prin stabilirea unor sporuri și majorări de care au beneficiat judecătorii. Prin includerea acestor sporuri și majorări în indemnizația de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare a structurii acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizației de încadrare lunare. Prin urmare, nu a avut loc o "majorare" a "indemnizației" în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, în apelul său, a arătat faptul că a fost chemată în proces fără a avea vreo culpă, deoarece a emis deciziile doar în baza fiecărei adeverințe emise de Tribunalul Iași.

Prin Încheierea de sesizare din data de 28 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.639/99/2016, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte.

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prin raportare la dispozițiile art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 depinde soluționarea pe fond a cauzei.

În acest sens s-a arătat că în discuție este aplicarea dispozițiilor privind actualizarea pensiei de urmaș stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (judecătorul decedat nu îndeplinea condițiile de acordare a pensiei speciale) în baza art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul în care părțile contestă elementul de referință al calculului, respectiv fie prin raportare la indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul, precum și a sporurilor de vechime, fie prin raportare exclusivă la indemnizația brută lunară a judecătorului în condiții identice de funcție, vechime și grad.

Interesează, de asemenea, pentru soluționarea fondului cauzei, dacă procedeul de actualizare reglementat de art. 85 alin. (2) intervine exclusiv în cazul majorărilor directe acordate prin acte normative operate asupra indemnizației brute de încadrare ori vizează și situația în care se schimbă însăși modalitatea de stabilire a indemnizației brute lunare, cu efect indirect asupra cuantumului acesteia.

În cauză, la data decesului judecătorului (7 februarie 2008) a fost emisă o adeverință în care a fost menționată indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, cu luarea în calcul a sporului de vechime de 25% și de toxicitate de 15%.

Se susține de către angajator, Tribunalul Iași, că la momentul decesului judecătorului Legea nr. 303/2004 prin art. 84 alin. (3) impunea ca pensia de urmaș să fie stabilită raportat la indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, care era determinată pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, la care se adăuga majorarea pentru vechimea în funcția de judecător [conform art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) și (3) și art. 4

În luna iunie 2008 a avut loc actualizarea pensiei de urmaș, fiind emisă adeverința cu baza de calcul de la data de 7 februarie 2008, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, inclusiv sporul de vechime de 25% și de toxicitate de 15%, la care s-a aplicat actualizarea.

La data de 7 aprilie 2009, ca urmare a punerii în executare a titlului executoriu ce stabilea în favoarea moștenitorilor judecătorului dreptul la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară până la data decesului, angajatorul a emis 3 adeverințe în vederea stabilirii și actualizării pensiei de urmaș. Astfel, prima adeverință a prevăzut indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, așa cum aceasta a fost stabilită prin adeverința anterioară din iunie 2008 (cu luarea în calcul a sporului de vechime de 25% și de toxicitate de 15%) la care s-a adăugat procentul de 50% reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. A rezultat, astfel, o nouă bază de calcul pentru pensia de la data decesului judecătorului, la care s-a aplicat actualizarea începând din luna iunie 2008 (fiind emise în acest sens alte două adeverințe).

La data de 1 decembrie 2015, în vederea aplicării dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în sensul actualizării pensiei de urmaș, ca urmare a majorării indemnizației unui judecător în activitate, angajatorul, apreciind că modul de stabilire a bazei de calcul pentru pensia de urmaș a fost greșit determinat și că, implicit, adeverințele de actualizare au avut o bază de calcul eronată, a emis cele trei adeverințe din data de 10 martie 2016 ce sunt supuse controlului judecătoresc în dosarul pendinte, prin care au fost revocate toate adeverințele anterioare.

În baza noilor adeverințe, Casa Teritorială de Pensii Iași a emis Decizia nr. xxxxxx/26.04.2016 privind recalcularea pensiei de urmaș începând cu data de 1 aprilie 2016 și revizuirea pensiei de urmaș retroactiv de la data de 1 aprilie 2008 și 1 octombrie 2008. Ca urmare, a rezultat un debit stabilit prin Decizia nr. xxxxxx/27.04.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași. Deși debitul acoperă perioada 1 aprilie 2008-30 aprilie 2016, titlul executoriu s-a stabilit cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani. Prin Decizia nr. xxxxxx/6.06.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special s-a completat debitul stabilit pentru perioada 1 mai 2013-30 aprilie 2016 și cu luna mai 2016 în care i s-a plătit tot pensia greșit calculată.

Problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre.

S-a subliniat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curți de Casație și Justiție statuarea asupra modalității de interpretare și aplicare a unor texte legale în vigoare, asupra cărora instanța supremă nu a statuat, așa cum rezultă din jurisprudența sa.

Plecând de la finalitatea mecanismului hotărârii prealabile și rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificator al practicii judiciare, s-a apreciat că aspectele dezbătute satisfac cerința noutății, în condițiile în care chestiunile de drept ridicate sunt diferite și noi, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că jurisprudența atinge doar tangențial aspectele antamate în prezenta sesizare, concentrându-se strict pe majorările intervenite pe cale legislativă asupra indemnizației brute lunare a unui judecător în activitate.

Însă, realitățile juridice aduc în dezbatere o nouă chestiune, cea a definirii noțiunii de "majorare a indemnizației brute a unui judecător în activitate" în cazul special al actualizării pensiei de urmaș reglementate de art. 84 alin. (3) cu referire la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În acest sens se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să clarifice prin interpretare înțelesul acestei sintagme în ansamblul normativului privitor la pensiile magistraților, motiv pentru care s-a apreciat necesar a se include în conținutul sesizării chestiunile ținând de interpretarea art. 85 alin. (2) în ansamblul lor, pentru abordarea globală și sistematică a chestiunilor de drept.

Contrar celor susținute de apărătorul reclamantului intimat, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra chestiunii de drept în dezbatere în prezenta cauză. Decizia nr. 23/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a vizat dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, și nu dispozițiile art. 84 alin. (3), respectiv art. 85 alin. (2) din același act normativ. Decizia nr. 25/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, a vizat examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, referitor la posibilitatea magistraților de a beneficia de creșterile salariale prevăzute în art. 1 din actul normativ inițial menționat, drepturi ce nu fac obiectul prezentului litigiu. Prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 privind soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a pronunțat cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 601/2004.

În consecință, s-a apreciat că, în speță, condiția noutății este suficient de bine caracterizată și permite declararea ca admisibilă a sesizării.

Instanța de trimitere a mai arătat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data formulării prezentei sesizări.

După comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, au fost formulate următoarele puncte de vedere de către părți.

Intimatul-reclamant, prin avocat, a arătat că dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 reglementează modalitatea de actualizare a pensiilor de serviciu și a pensiilor de urmaș, legiuitorul incluzând într-un singur text legal toate ipotezele enunțate. Se prevede ca pensiile de serviciu ale judecătorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 din aceeași lege se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, cu luarea în considerare în procent a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.

Discuția se poartă asupra conținutului noțiunii de indemnizație brută de încadrare în baza căreia s-a stabilit procentual pensia de urmaș a moștenitorului minor al magistratului decedat înainte de pensionare, respectiv dacă sporurile avute de acesta la data decesului sau obținute ulterior prin hotărâri judecătorești sunt incluse în indemnizația brută de încadrare.

În opinia intimatului-reclamant răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ, întrucât indemnizația avută cuprinde toate elementele: salariul de bază și sporurile acordate.

Ca atare, punctul de vedere al intimatului-reclamant este în sensul că pensia de urmaș se actualizează prin raportare la indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, cu luarea în considerare în procent a sporurilor intrate în baza de calcul, precum și a sporurilor de vechime.

Procedeul de actualizare vizează și situația în care se schimbă legal însăși modalitatea de determinare a indemnizației brute lunare cu efect indirect de majorare a cuantumului acesteia. Din moment ce legiuitorul nu distinge în sensul că s-ar aplica numai anumite majorări cu efect direct, nici interpretul nu trebuie să distingă atât timp cât efectul schimbării modalității de determinare a indemnizației brute lunare este majorarea cuantumului acesteia.

Apelantul-pârât Tribunalul Iași a apreciat, în prealabil, că sesizarea este inadmisibilă, întrucât titularul sesizării solicită stabilirea modalității de aplicare a textelor legale incidente în cauza supusă judecății, iar nu o interpretare a acestora. Totodată, dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a atrage aplicarea procedurii hotărârii prealabile.

Pe fondul sesizării, cu privire la concluzia judecătorilor- raportori, apelantul-pârât Tribunalul Iași a arătat că aceasta are ca punct de plecare argumentul potrivit căruia, odată cu apariția Legii-cadru nr. 330/2009, în materia salarizării magistraților, o parte din sporurile recunoscute au fost incluse în indemnizația de încadrare brută lunară, rezultând o majorare a cuantumului acesteia.

Or, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 stabilește principiul actualizării pensiei de urmaș în condițiile existenței unei majorări a indemnizației de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, fără a distinge cu privire la modalitatea care a determinat o astfel de majorare.

La data apariției Legii-cadru nr. 330/2009 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, actualizarea pensiei de serviciu se realiza ori de câte ori se majora indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, elementele componente ale indemnizației fiind valoarea de referință sectorială, coeficienții de multiplicare și majorarea prevăzută de lege pentru vechimea în funcție. Așadar, actualizarea se realiza în momentul în care intervenea o majorare a unuia dintre elementele care intrau în componența acesteia, respectiv valoarea de referință sectorială, coeficienții de multiplicare sau majorarea prevăzută de lege pentru vechimea în funcție.

Dispunând introducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în indemnizațiile de încadrare brute lunare a unor sporuri și majorări, precum și a adaosurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru asigurarea confidențialității și a sporului de vechime în muncă, Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit un alt mod de calcul al indemnizației de încadrare brute lunare.

Prin includerea acestor sporuri/majorări în indemnizația de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare în structura acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizației de încadrare lunare (menținut la nivelul lunii decembrie 2009). În consecință, nu a avut loc o "majorare" a "indemnizației" în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În atare condiții s-a apreciat că la momentul intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 nu s-a impus actualizarea pensiilor de serviciu sau a celor de urmaș.

Completul de judecată al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a arătat prin încheierea de sesizare că, în analiza efectuată, trebuie reținut, prioritar, că dispozițiile art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 limitează valoarea pensiei de urmaș pentru copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai magistratului care la data decesului nu îndeplinea condițiile de acordare a pensiei de serviciu, la un procent de 75% din indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate. Textul instituie un algoritm diferit de calcul al pensiei de urmaș pentru această categorie, în opoziție cu situația reglementată de dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (cazul urmașilor magistratului care îndeplinea condițiile de pensionare la data decesului).

Această distincție nu este păstrată însă, la nivel de reglementare, în ceea ce privește situația actualizării pensiei, întrucât, potrivit art. 85 alin. (2) din același act normativ pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 (fără distincție) se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată.

Așa cum a reținut și prima instanță, principiile interpretării juridice ar obliga la aplicarea regulii de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Totuși, textul legal face referire la "luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu". Or, potrivit art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, la stabilirea acestui tip de pensie de urmaș nu se iau în considerare sporurile, astfel încât acestea nu pot fi considerate "intrate în baza de calcul la acordarea pensiei". O interpretare diferită ar putea fi dată situației sporului de vechime, având în vedere regulile de interpretare gramaticală, textul realizând un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții prin utilizarea sintagmei "precum și". Însă, analiza textuală este lipsită în prezent de relevanță, în condițiile în care în baza Legii-cadru nr. 330/2009 sporul de vechime a fost inclus în indemnizația de încadrare brută lunară, soluție legislativă menținută de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, pentru aceste rațiuni s-ar putea conchide, în ceea ce privește prima chestiune de drept, că dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 trebuie interpretate în sensul că actualizarea pensiei de urmaș prevăzute de art. 84 alin. (3) din același act normativ se realizează ori de câte ori se majorează exclusiv indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului.

În ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept, aceasta se referă la determinarea sensului noțiunii de "majorare a indemnizației brute lunare". În acest sens, apelantul-pârât a susținut constant că Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit un alt mod de calcul al indemnizației de încadrare brute lunare, prin stabilirea unor sporuri și majorări de care au beneficiat judecătorii. Potrivit art. 4 alin. (3), art. 5 și art. 6 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, din indemnizația de încadrare brută lunară făceau parte indemnizația de încadrare, sporul pentru vechime în muncă și adaosul prevăzut de art. 4 alin. (3) lit. a) din anexa nr. VI. Așadar, în indemnizația de încadrare brută lunară a fost inclus un adaos de 35% din indemnizația de încadrare brută lunară, menit să evite scăderea drepturilor salariale, în condițiile în care, anterior apariției Legii-cadru nr. 330/2009, se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și un spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la indemnizația de încadrare brută lunară, iar, ulterior apariției legii, s-a acordat un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și un spor de confidențialitate de 5%, ambele calculate la indemnizația de încadrare brută lunară.

Însă, prin includerea acestor sporuri și majorări în indemnizația de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare a structurii acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizației de încadrare lunare. Prin urmare, nu a avut loc o "majorare" a "indemnizației" în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Or, este indubitabil că prin schimbarea bazei de calcul al indemnizației brute lunare a unui judecător a operat o creștere a cuantumului acesteia, chiar dacă în fapt cuantumul total al drepturilor primite de magistrații în funcție sau de magistrații beneficiari ai pensiei de serviciu a rămas același. În acest sens, modificarea operată asupra indemnizației nu s-a reflectat pecuniar pentru magistrații în funcție sau magistrații beneficiari ai pensiei de serviciu, întrucât aceștia beneficiau oricum legal și anterior de sporurile menționate. Totuși, în cazul pensiei de urmaș prevăzute de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 modificarea indemnizației de încadrare brute lunare a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului a condus matematic la creșterea cuantumului acesteia întrucât aceasta a inclus un adaos de 35%, menit să compenseze scăderea cuantumului sporurilor de suprasolicitare neuropsihică de 50% și de confidențialitate de 15%, precum și sporul de vechime. Or, întrucât aceste sporuri nu erau avute în vedere la stabilirea pensiei de urmaș prevăzute de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, anterior Legii-cadru nr. 330/2009, includerea în indemnizația de încadrare brută lunară valorează juridic "majorare" și trebuie avute în vedere la actualizarea prevăzută de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

De altfel, în sensul acestei concluzii pledează principiul nediscriminării, ca principiu fundamental al statului de drept. Înlăturarea din sfera de aplicabilitate a dispozițiilor art. 85 alin. (2) a situațiilor în care majorarea indemnizației brute de încadrare s-ar produce doar indirect, prin schimbarea structurii acesteia, ar conduce la crearea unor situații evident discriminatorii între urmașii unor judecători decedați la date diferite, pe simplul temei al datei decesului. Or, faptul aleatoriu al decesului nu poate valora juridic o cauză obiectivă și rezonabilă pentru aplicarea unui tratament juridic diferit în materia determinării nivelului pensiei de urmaș.

Având în vedere că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevăd că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară, fără a distinge între formele de majorare, prin aplicarea regulii generale ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanța de trimitere a conchis că procedeul de actualizare a pensiei de urmaș stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din același act normativ intervine și în situația în care se schimbă legal însăși modalitatea de determinare a indemnizației brute lunare cu efect indirect de majorare a cuantumului acesteia.

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele naționale nu au identificat hotărâri judecătorești relevante pentru chestiunea de drept ce face obiectul analizei în prezenta cauză, fiind transmise doar puncte de vedere teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.056/C/1.673/III-5/2017 din 25 mai 2017, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale referitor la chestiunea de drept în discuție.

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, pentru ipoteza în care completul desemnat în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile ar ajunge la concluzia întrunirii condițiilor de admisibilitate, opinia judecătorilor-raportori a fost în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, actualizarea pensiei de urmaș stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din același act normativ se realizează prin raportare exclusiv la indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, indiferent de modalitatea care a determinat schimbarea acestei indemnizații.

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de către părți și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:

Verificarea admisibilității sesizării relevă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, titularul sesizării, învestită cu soluționarea apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare.

Cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să o soluționeze, iar sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 84 alin. (3) din același act normativ.

În privința condiției referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării se constată că și această cerință este îndeplinită, aspect ce decurge, în primul rând, din faptul că textele de lege a căror interpretare se solicită nu au făcut obiectul analizei în lucrări de specialitate juridică, iar instanțele naționale nu au pronunțat hotărâri judecătorești de natură a contura o jurisprudență constantă și continuă în materia de referință, în baza unei interpretări unitare a textelor care au generat chestiunea de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită.

De asemenea, textele de lege în discuție ridică probleme de interpretare, de o relativă dificultate, ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară, chestiunea de drept fiind de actualitate.

În cauză este îndeplinită situația premisă a iminenței apariției unei practici judiciare neunitare, așa cum rezultă din analiza punctelor de vedere divergente exprimate de curțile de apel din țară și unele tribunale din circumscripțiile acestora.

Totodată, se constată că asupra acestei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile.

Prin urmare, sesizarea întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficiență mecanismului de unificare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituții procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluționării diferite a unei chestiuni de drept de către instanțele judecătorești (control a priori), determinând și efectul asigurării securității raporturilor juridice.

Deși sesizarea este prezentată sub forma a două probleme de drept asupra cărora instanța supremă este chemată să se pronunțe, în fapt este identificată o singură problemă de drept, respectiv cea vizând aspectul modalității de actualizare a pensiei de urmaș stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, cu includerea sau nu a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, ca urmare a interpretării dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Cea de-a doua problemă sesizată de instanța de trimitere, respectiv dacă procedeul de actualizare a pensiei de urmaș este aplicabil doar dacă intervin majorări directe asupra indemnizației de încadrare brută lunară ori și în cazul în care majorarea este rezultatul schimbării modalității de determinare a indemnizației, nu presupune o interpretare a dispozițiilor legale relevate în sesizare, ci o modalitate de aplicare a textului legal, ce poate fi tratată în cadrul problemei de drept astfel cum a fost identificată în prealabil.

Cadrul procesual ce reglementează indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorului este format, în timp, de două acte normative: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, și Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, este esențială în analizarea problemei de drept sesizate din perspectiva modalității de stabilire a indemnizației de încadrare brute lunare a judecătorului, în condițiile în care legea de abrogare a menținut principiile enunțate în prima lege. Legea- cadru nr. 330/2009 este determinantă în analiza problemei de drept și din perspectiva momentului temporal care a determinat schimbarea viziunii legiuitorului asupra modalității de stabilire a indemnizației de încadrare brute lunare a judecătorului.

În raport cu cele două acte normative menționate anterior se disting două paliere de analiză a chestiunii de drept cu care a fost sesizată instanța supremă.

Sub un prim aspect se observă că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat că judecătorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa la actul normativ (art. 3).

De asemenea, judecătorii beneficiază în raport cu vechimea numai în aceste funcții de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară (art. 4).

În concluzie, în reglementarea dată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorului nu includea și alte sporuri, cu caracter special, prevăzute de legiuitor.

Dispozițiile art. 84 din Legea nr. 303/2004 reglementează două tipuri de pensii de urmaș, distingând în funcție de existența la data decesului judecătorului a dreptului acestuia la pensie de serviciu. Astfel, alin. (1) și (2) ale art. 84 stabilesc dreptul soțului supraviețuitor și al copiilor minori ori a celor majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai judecătorului decedat la acordarea unei pensii de urmaș calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susținătorul decedat. Deci, în lumina acestor texte legale, pensia de urmaș este raportată fie la pensia de serviciu deja aflată în plată, fie la pensia de serviciu la care ar fi avut dreptul judecătorul decedat. În ambele cazuri este vorba de un drept născut la pensia de serviciu, neavând relevanță dacă acest drept a fost sau nu exercitat.

Alin. (3) al art. 84 din Legea nr. 303/2004 reglementează un caz particular de pensie de urmaș în situația în care, la data decesului, judecătorul nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei de serviciu, statuând că, în acest caz, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaș în cuantum de 75% din indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate.

Relevant este faptul că în acest ultim alineat legiuitorul nu s-a mai raportat la pensia de serviciu (judecătorul decedat neavând un asemenea drept născut la data decesului), ci a stabilit o modalitate specifică de calcul al pensiei de urmaș, prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate.

Alin.