Decizia nr. 34 din 24 aprilie 2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 363/1/2023, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul magistrat-asistent Cristian Balacciu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.115/90/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor în baza art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; numai reclamantul a formulat un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 5 iulie 2022, în Dosarul nr. 2.115/90/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce vizează interpretarea sintagmei „indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime” din art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) Art. 85. – (…) (2) „Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.” (…)

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare Art. 7. – Termeni ” În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (…) c) indemnizaţia de încadrare reprezintă suma de bani corespunzătoare funcţiei, gradului, gradaţiei şi vechimii în funcţie, prevăzută în anexele nr. I-IX; (…) m) venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.” Art. 24. – Sporuri şi drepturi salariale specifice ” Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII.” Art. 25. – Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi ” (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.” (…) Art. 38. – Aplicarea legii ” (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;” (…) Anexa nr. V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie” şi Curtea Constituţională Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei Secţiunea 1 Dispoziţii comune Art. 4. – ” (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.” Art. 5. – ” Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13 august 2020 cu nr. 2.115/90/2020, reclamantul A.B. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Călăraşi, solicitând instanţei să constate că venitul brut cuvenit acestuia este de 26.512 lei în loc de 24.390 lei, începând cu 1 ianuarie 2020, iar, în subsidiar, să anuleze în parte Adeverinţa nr. x din 4 iunie 2020 şi să dispună obligarea pârâtului la emiterea unei adeverinţe în care să fie înscrisă suma de 26.512 lei.

În motivare, reclamantul a arătat că a exercitat funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi până la data de 17 noiembrie 2015, având o vechime în magistratură de 33 de ani, şi că, în prezent, beneficiază de pensie de serviciu.

În urma emiterii Ordinului ministrului justiţiei nr. 576/C din 18 februarie 2020 a operat o recunoaştere a drepturilor salariale ale judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, potrivit anexelor 1-28 ale acestui ordin, în sensul majorării indemnizaţiilor acestora.

Or, la fiecare majorare a indemnizaţiei judecătorilor aflaţi în activitate se majorează şi pensiile de serviciu, cu luarea în considerare, în procent (iar nu în cuantum fix), a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În aceste condiţii, a subliniat că pensia sa trebuie actualizată, în sensul de a fi compusă din indemnizaţia majorată de 20.694 lei la care se adaugă sporurile de 28,11%, care însumează 5.818 lei, rezultând un total de 26.512 lei.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că sporurile de care beneficia reclamantul la momentul pensionării nu se modifică prin procedura de actualizare a pensiei de serviciu, ci rămân în cuantumul de la data pensionării.

A mai arătat că singurul element supus recalculării este indemnizaţia de încadrare brută lunară prin raportare la cea stabilită pentru un judecător în activitate atunci când se emite un ordin de salarizare prin care se majorează baza de încadrare.

Acesta a invocat şi Decizia civilă nr. 1.678 din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, apreciind că prin aceasta s-a stabilit, în cazul reclamantului, că la actualizarea pensiei de serviciu se iau în calcul indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui magistrat, fără sporurile pe care le încasează cel în activitate.

Prin Sentinţa civilă nr. 845 din 31 martie 2021, Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cât şi acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, după care a reţinut că unele sporuri au fost incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară, rezultând o majorare a cuantumului acesteia, ca urmare a adoptării Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009).

Prin includerea în indemnizaţia de încadrare brută lunară a sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru asigurarea confidenţialităţii, această lege a stabilit un alt mod de calcul al indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

Prin raportare la indemnizaţia de încadrare a unui judecător în activitate, aflat în aceleaşi condiţii cu cele îndeplinite de reclamant, şi faţă de cuantumul sporurilor avute de acesta la data pensionării, tribunalul a dat eficienţă art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 5/2020), apreciind că pretenţiile deduse judecăţii sunt nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel prin care a susţinut că la actualizarea pensiei de serviciu trebuie să se aibă în vedere venitul brut lunar compus din indemnizaţia de încadrare brută lunară majorată, la care se adaugă sporurile în procentul avut la data pensionării, procent ce se aplică asupra indemnizaţiei majorate.

La solicitarea apelantului, Curtea de Apel Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea de Apel Piteşti este învestită cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, întrucât litigiul vizează materia asigurărilor sociale, care se judecă în primă instanţă de tribunal, iar sentinţa poate fi atacată numai cu apel.

De lămurirea modului de interpretare a sintagmei din cuprinsul art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004 depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

În acest sens a arătat că se pune problema interpretării dispoziţiilor ce reglementează procedura de actualizare a pensiei de serviciu a magistraţilor, prin raportare la veniturile realizate de personalul în funcţie la data actualizării, venituri aflate sub incidenţa unei reglementări diferite de cea de la momentul edictării art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Reclamantul afirmă că sporurile existente în plată la data pensionării sale trebuie aplicate procentual asupra indemnizaţiei de încadrare brute actuale, în condiţiile în care adeverinţa emisă în scopul actualizării drepturilor de pensie cuprinde venitul brut total pe care un magistrat având aceleaşi condiţii de funcţie, vechime şi grad al instanţei le realizează în prezent.

În schimb, pârâtul susţine că singurul element supus recalculării este indemnizaţia de încadrare brută lunară prin raportare la cea stabilită pentru un judecător în activitate.

Instanţa de trimitere a mai arătat că problema de drept invocată a fost antamată în mod adiacent prin Decizia nr. 65 din 2 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Numai reclamantul a prezentat un punct de vedere asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, arătând că după pronunţarea Deciziei nr. 65 din 2 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au intervenit modificări legislative apte a impune o altă dezlegare.

Mai susţine că drepturile sale la pensie nu sunt guvernate de normele din materia salarizării, ci de cele din materia asigurărilor sociale, apreciind că sporurile de 28,11%, intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, trebuie aplicate indemnizaţiei de încadrare majorate. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că prima parte a art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, referitoare la intervenirea unei majorări, nu comportă dificultăţi de interpretare, aceasta privind indemnizaţia brută lunară, care este diferită de indemnizaţia brută de încadrare. Dificultăţile de interpretare survin însă cu privire la înţelesul sintagmei „cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime”.

Faţă de definiţia de la art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017, noţiunea de „indemnizaţia brută lunară” pare a fi echivalentul venitului salarial al personalului din sectorul bugetar, care cuprinde indemnizaţiile de încadrare şi, după caz, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Aşadar, această noţiune însumează totalitatea drepturilor cuvenite, cu titlu de indemnizaţie şi sporuri, magistratului faţă de care operează actualizarea.

Prin edictarea art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004, legiuitorul a dorit să limiteze numărul şi calificarea sporurilor avute în vedere la actualizarea pensiei de serviciu la cele existente la data pensionării, în situaţia în care între timp s-ar fi instituit şi alte sporuri, iar nu aplicarea procentelor de la acel moment la indemnizaţia brută lunară (compusă din indemnizaţia de încadrare şi sporuri) a magistratului în activitate.

Această interpretare permite valorificarea drepturilor de care magistratul beneficia la data retragerii din activitate, fără a-i fi acordate mai multe drepturi decât ar fi avut, în condiţiile în care sporurile exprimate în procente la data pensionării au constituit o parte a indemnizaţiei brute lunare, peste indemnizaţia brută de încadrare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Curţile de apel Alba Iulia, Bucureşti, Piteşti, Ploieşti şi Suceava au transmis practică judiciară asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, iar curţile de apel Bucureşti, Galaţi şi Iaşi au comunicat punctele de vedere ale judecătorilor asupra aceleiaşi chestiuni din care au rezultat mai multe opinii.

Într-o primă opinie s-a apreciat că, prin edictarea art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004, legiuitorul a dorit să limiteze numărul şi calificarea sporurilor avute în vedere la actualizarea pensiei de serviciu la cele existente la data pensionării, în situaţia în care între timp s-ar fi instituit şi alte sporuri, iar nu aplicarea procentelor de la acel moment la indemnizaţia brută lunară (compusă din indemnizaţia de încadrare şi sporuri) a magistratului aflat în activitate (Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, tribunalele Bucureşti, Ialomiţa şi Ilfov).

Într-o a doua opinie s-a apreciat că sintagma din cuprinsul art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004 trebuie interpretată, în contextul intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că la actualizarea pensiei de serviciu trebuie luate în considerare, în procent, sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu (tribunalele Teleorman, Galaţi şi Iaşi).

S-a exprimat şi opinia nuanţată conform căreia sintagma respectivă trebuie interpretată în sensul că la actualizarea pensiei de serviciu se au în vedere indemnizaţia şi sporurile de care beneficiază un magistrat în activitate, fără a prezenta relevanţă că, la data pensionării, modul de calcul al indemnizaţiei era diferit (Tribunalul Vaslui).

Au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: deciziile civile nr. 742 din 11 martie 2020, nr. 1.678 din 18 aprilie 2020 şi nr. 610/2022 din 3 februarie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 2.426 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 346/2020 din 25 martie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 4.132/2021 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă şi Decizia nr. 1.054 din 4 octombrie 2022 a Curţii de Apel Suceava – Secţia I civilă.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii relevante cu privire la chestiunea de drept supusă analizei.

Astfel, prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma „indemnizaţie avută” şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor. În paragraful 65 din această decizie s-a reţinut că art. 82 din Legea nr. 303/2004 se referă la indemnizaţia avută de magistrat în ultima lună de activitate; or, din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată şi confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizaţia avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate.

Prin Decizia nr. 65 din 2 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea pensiei de urmaş în temeiul art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ se realizează prin raportare exclusiv la indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, indiferent de modalitatea de stabilire a cuantumului acesteia.” În paragrafele 85, 87, 92-94 din această decizie s-au reţinut următoarele: „Interpretând logico-juridic textul legal enunţat anterior, se disting două modalităţi de actualizare a pensiilor: o primă modalitate are în vedere actualizarea în raport cu majorarea indemnizaţiei brute lunare a judecătorului; a doua modalitate are în vedere actualizarea în raport cu sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. Textul legal prevede în mod expres că actualizarea va avea în vedere, în procent, sporurile intrate în baza de calcul al pensiei de serviciu. Rezultă, în mod neechivoc, că această actualizare vizează doar ipotezele enunţate în alin. (1) şi (2) ale art. 84 din Legea nr. 303/2004, doar în aceste situaţii pensia de urmaş fiind raportată la pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul judecătorul decedat. Doar în aceste condiţii, legiuitorul a prevăzut, ca modalitate de stabilire a pensiei de urmaş, calcularea mai întâi a pensiei de serviciu (cu luarea în considerare şi a sporurilor de care a beneficiat judecătorul, astfel cum prevede art. 82 din Legea nr. 303/2004), pensia de urmaş fiind raportată la cuantumul astfel stabilit al pensiei de serviciu. (…) În aplicarea acestui principiu şi pentru atingerea dezideratului de unificare a sistemului de salarizare, prin reducerea semnificativă a sporurilor cu caracter special acordate diferitelor categorii de personal din sectorul bugetar, în materia salarizării magistraţilor o parte din sporurile recunoscute au fost incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară, rezultând o majorare a cuantumului acesteia. Potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pensia de urmaş stabilită în baza art. 84 din acelaşi act normativ se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei. Textul legal stabileşte principiul actualizării pensiei de urmaş în condiţiile existenţei unei majorări a indemnizaţiei de încadrare brute lunare a unui judecător în activitate, fără a distinge cu privire la modalitatea care a determinat o asemenea majorare.”

Prin Decizia nr. 15 din 15 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 15 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Lămurirea modalităţii de actualizare a bazei de calcul al pensiei fostului magistrat care a beneficiat la data pensionării de o sumă compensatorie în cuantum de 15% din indemnizaţia brută lunară pentru titlul de doctor, prin aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 raportat la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.” X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pentru a stabili dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută, aceea de a pronunţa o decizie interpretativă de principiu în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare la nivel naţional, se impune cu prioritate evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanţelor care o generează, cât şi a condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de interpretare.

Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condiţiilor prevăzute pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, condiţii extrase din dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă şi care pot fi enunţate astfel: – existenţa unei cauze în curs de judecată, aflată în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Analizând sesizarea în limitele configurate de instanţa de trimitere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că primele două condiţii de admisibilitate legate de titularul sesizării şi stadiul soluţionării pricinii în care sesizarea a fost promovată sunt îndeplinite.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, învestită cu soluţionarea apelului, urmând a judeca cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Cât priveşte legătura chestiunii de drept cu cauza, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să conducă la consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei, prin statuarea neechivocă asupra raportului juridic dedus judecăţii.

Deşi art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.

De asemenea, mecanismul dezlegării unor chestiuni de drept nu poate fi deturnat de la funcţia instituită de lege, cea de interpretare a legii, în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare.

Ca atare, operaţiunile de interpretare şi aplicare a textului de lege la diferite circumstanţe, proprii fiecărui litigiu în parte, nu pot fi atribuite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci revin instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Cu alte cuvinte, în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile, instanţa supremă nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor de interpretare a unui text normativ.

Pornind de la aceste statuări, se reţine că obiectul litigiului în cadrul căruia a fost formulată prezenta sesizare constă în stabilirea venitului brut lunar în funcţie de care urmează să se facă actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, fost judecător.

În cauză, pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilită în baza Legii nr. 303/2004, în luna noiembrie 2015, când era în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010.

Acesta a solicitat prin acţiunea introductivă ca la actualizarea pensiei sale să fie avută în vedere, începând cu 1 ianuarie 2020, majorarea drepturilor salariale ale judecătorilor aflaţi în activitate, aşa cum a fost stabilită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 576/C din 18 februarie 2020.

În apărare, pârâtul a invocat Decizia civilă nr. 1.678 din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată într-un proces purtat între aceleaşi părţi, apreciind că prin aceasta s-a stabilit, în cazul reclamantului, că la actualizarea pensiei de serviciu se ia în calcul indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui magistrat, fără sporurile pe care le încasează cel în activitate.

La soluţionarea acţiunii, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, faptul că unele sporuri au fost incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară, rezultând o majorare a cuantumului acesteia ca urmare a adoptării Legii-cadru nr. 330/2009, care stabileşte un alt mod de calcul al indemnizaţiei de încadrare brute lunare, şi, pe de altă parte, incidenţa art. 45 din Legea nr. 5/2020, potrivit căruia „În aplicarea prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu luna ianuarie 2020, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/3 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2019”.

Prin apelul formulat, reclamantul susţine că la actualizarea pensiei de serviciu trebuie să se aibă în vedere venitul brut lunar compus din indemnizaţia de încadrare brută lunară majorată, la care se adaugă sporurile în procentul avut la data pensionării, procent ce se aplică asupra indemnizaţiei majorate.

În acest context, instanţa de trimitere solicită lămurirea sintagmei „indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime” din cuprinsul art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017.

Lămurirea acestei sintagme nu poate fi însă disociată de circumstanţele particulare ale cauzei a căror evaluare ar permite stabilirea elementelor bazei de calcul în funcţie de care se actualizează pensia de serviciu a reclamantului.

În consecinţă, instanţa de trimitere nu solicită o dezlegare de principiu dedusă din interpretarea unei norme lacunare sau neclare, ci chiar rezolvarea cauzei deduse judecăţii.

Or, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, operaţiunile de identificare şi aplicare a textelor de lege incidente la circumstanţele ce caracterizează fiecare litigiu neputând fi transferate completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci revin instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.

De altfel, dezlegarea ce poate fi dată prin parcurgerea acestei proceduri trebuie să fie una de principiu, având valenţele unei lămuriri a conţinutului şi finalităţii textelor de lege supuse interpretării, adică a identificării voinţei legiuitorului, iar nu determinarea unui anumit mod de aplicare a reglementării legale la o situaţie litigioasă pe care autorul sesizării o consideră complexă.

Instanţa de trimitere mai face referire şi la faptul că, în ceea ce priveşte baza de raportare în vederea actualizării dreptului la pensia de serviciu, între aceleaşi părţi au fost pronunţate, de instanţe diferite, mai multe decizii, cu concluzii diferite, inclusiv Decizia civilă nr. 1.678 din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de pârât ca fiind obligatorie în privinţa modalităţii concrete de calcul al venitului în raport cu care urmează a fi făcută actualizarea pensiei reclamantului.

Aspectul evocat de instanţa de sesizare, referitor la examinarea de către instanţele judecătoreşti a problemei privind actualizarea pensiei de serviciu, inclusiv în procese purtate între părţile din prezentul litigiu, prezintă relevanţă din perspectiva noutăţii chestiunii de drept.

În lipsa unei definiţii a „noutăţii” chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.

Astfel, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective neputând constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

Or, chestiunea referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a primit o dezlegare din partea instanţelor inclusiv în procese purtate între părţile din prezenta sesizare, aşa cum rezultă din deciziile civile nr. 742 din 11 martie 2020, nr. 1.678 din 18 aprilie 2020, nr. 610/2022 din 3 februarie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Decizia civilă nr. 4.132/2021 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă.

Din această perspectivă, chestiunea antamată de instanţa de trimitere nu mai poate fi considerată nouă în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, nefiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, prezenta sesizare nu poate primi o dezlegare pe fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,