ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2013

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 251/ S din 1 iunie 2010 a Tribunalului Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.I., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită în scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 rechizitoriu). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 2 rechizitoriu), de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din legea nr. 78/2000 (pct. 3 rechizitoriu), de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) și c) și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 4 rechizitoriu), de abuz în serviciu contra intereselor publice (două infracțiuni), prev de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (faptele de la pct. 5 și 6 rechizitoriu), de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. proc.

pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6 rechizitoriu). În baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul Brașov a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților L.I. și R.A.Z. (la pct. 7 în actul de sesizare), din art. 25 C. pen. raportat la art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003 republicată, în art. 25 C. pen. raportat la art. 143 Legea nr. 85/2006 cu art. 13 C. pen., respectiv, din art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003 republicată în art. 143 Legea nr. 85/2006 cu art. 13 C. pen. În baza art. 143 din Legea nr. 85 din 08 martie 2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.A.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.

Inculpatului i-au fost puse în vedere prevederile art. 631 C. pen. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 85/08 martie 2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul L.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 30.000 lei amendă penală, fiindu-i puse în vedere prevederile art. 631 C. pen. Tribunalul Brașov a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SC A.O. SRL și a respins pretențiile civile formulate de părțile civile Statul Roman prin M.F.P. - prin A.N.A.F. București, Statul Roman prin M.F.P. - prin D.G.F.P. Brașov, D.G.F.P. Bihor și D.G.F.P.

Timiș, ca nefondate. Prin aceeași sentință, a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța procurorului din data de 09 martie 2005 și s-a dispus restituirea către inculpatul L.I. a sumelor indisponibilizate, respectiv, 8.000 euro și 20.000 dolari SUA, sume ce au fost depuse la B.C.R. la dispoziția Parchetului potrivit notelor contabile x din 29 martie 2005 respectiv y din 29 martie 2005. Inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 5.000 lei, L.I., respectiv, de 1.000 lei, restul cheltuielilor fiind suportate de stat. S-a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul Național Anticorupție - serviciul teritorial Oradea din 12 aprilie 2005 a fost trimis în judecata inculpatul L.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare,ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită în scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000. Prin același rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de evaziune fiscală,faptă prev de art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 13 din Legea nr. 87/1994,cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 13 C. pen.,spălare de bani,faptă prev de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000,luare de mită faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev de art. 248 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, instigare la bancrudă frauduloasă faptă prev de art. 25 C. pen. rap. la art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art. 248 C. pen.,instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul R.A.Z. pentru săvârșirea infracțiunii de bancrudă frauduloasă prev de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatul L.I., director executiv adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, la data de 6 septembrie 2001 a participat în calitate de mandatar al SC L.P. SRL Oradea la o licitație organizată de A.V.A.B. București, în vederea achiziționării unui imobil situat în Oradea B-dul Dacia, jud Bihor spațiu comercial licitat și adjudecat la suma de 75.495 dolari SUA și care era ipotecat și în favoarea D.G.F.P. Bihor din ianuarie 2001. La data de 11 octombrie 2001 SC L.P. SRL a vândut imobilul în cauză lui T.F. sora inculpatului L.I. pentru prețul de 450 milioane lei vechi (aprox 15 mii dolari SUA), fără ca societatea respectivă să înregistreze în contabilitate și să declare la organele fiscale veniturile realizate și obligațiile fiscale aferente.

Ulterior, la 28 august 2002, T.F. și soțul ei, T.I. au vândut imobilul B.T., Sucursala Oradea, cu prețul de 10 miliarde lei (cca 300 mii dolari SUA) din care cca 770 mil lei au fost transferați în contul inculpatului L.I., pe cardul personal, în perioada iulie - august 2003. Referitor la împrejurările și condițiile în care inculpatul L.I. având funcția de director adjunct al D.G.F.P. Bihor și coordonator al Direcției Controlului Fiscal s-a implicat prin intermediul SC L.P. SRL Oradea în achiziționarea de la A.V.A.B. București a imobilului situat în Oradea B-dul Dacia, jud Bihor, care ulterior prin vânzări succesive a ajuns în patrimoniul B.T.,Sucursala Oradea,se arată următoarele: Spațiul menționat a aparținut inițial SC M. SA Oradea, societate administrată de martorul M.O.P.,fiind ipotecat în perioada 1997 - 1998, în favoarea B. SA Sucursala Oradea pentru garantarea unor credite în valoare de 1,8 milioane dolari SUA acordate societății SC S.I.

SRL Oradea, societate administrată de același martor. Deoarece o parte din acest credit respectiv suma de 956.489 dolari SUA nu a fost rambursată,asupra imobilului a fost aplicat sechestru asigurător de către A.V.A.B. București care a preluat creanța de la B. Sa Oradea în temeiul O.U.G. nr. 55/1999 și a contractului de cesiune de creanță din 21 iulie 1999. La momentul aplicării acestui sechestru asigurător, asupra imobilului era instituită și o ipotecă de rang III în favoarea Administrației Financiare Oradea, pentru recuperarea unui debit în sumă de 1,090 miliarde lei,reprezentând impozit și TVA de către această instituție de la SC M. SA. În aceste condiții, A.V.A.B.

București a propus vânzarea prin licitație publică a activului, proprietatea SC M. SA Oradea,publicând în acest sens anunțuri în cotidienele „J.N.” și „E.Z.”,comisia de licitație consemnând în procese verbale că la primele două licitații nu s-au prezentat ofertanți,fapt pentru care în etapa a III a prețul de pornire a fost de numai 50% din valoarea inițială. Firma folosită de către inculpatul L.I. pentru preluarea acestui spațiu a fost SC L.P. SRL cu sediul social în Oradea, str Mareșal Ioan Antonescu, administrată de P.M. (fostă G.), care nu a desfășurat nici un fel de activitate, după cum rezultă din declarațiile și deconturile depuse la organele fiscale. Societatea a fost cumpărată în cursul anului 1995 de P.M.

și soțul acesteia, cu intenția de a desfășura activități de producție în domeniul alimentar și comerț cu amănuntul,fără ca aceasta să fie ulterior materializată. În cursul anului 2001 P.M. și-a manifestat dorința de a cesiona părțile sociale, sens în care a luat legătura cu inculpatul L.I. S-a menționat că, la începutul anului 2001 inculpatul luase deja rezoluția infracțională de a participa la cumpărarea imobilului situat în Oradea, fiind în căutarea unei societăți comerciale paravan prin care să deruleze și să simuleze întreaga operațiune financiară. S-a arătat în continuare că, la începutul lunii septembrie 2001, P.M. la cererea inculpatului L.I. a predat acestuia actele societății și ștampilele (una rotundă și una dreptunghiulară) având convingerea că acesta o va ajuta să cesioneze părțile sociale către sora sa martora T.F.

Societatea nu avea deschise conturi bancare și nu achiziționase documente cu regim special. În perioada imediat următoare, inculpatul i-a cerut martorului B.I. șef birou administrativ,arhivă și gestionare în cadrul D.G.F.P. Bihor, să comande și să ridice, în două rânduri, respectiv în 14 septembrie 2001 și 7 martie 2002 ștampile ovale cu inscripția SC L.P. SRL Oradea. În acest scop, inculpatul L. i-a predat copia certificatului de înregistrare fiscală a societății,ceea ce demonstrează că documentele firmei erau la dispoziția sa. Cele două ștampile au fost predate de martor inculpatului care a achitat contravaloarea acestora. La solicitarea inculpatului, martorul D.V. angajat al D.G.F.P. Bihor în funcția de gestionar magaziner la serviciul administrativ, în cursul lunii octombrie 2001, a ridicat în cursul lunii octombrie 2001 documente cu regim special (un bloc de facturi) în numele SC L.P.

SRL Oradea sens în care inculpatul a predat martorului copia certificatului de înregistrare fiscală și banii necesari efectuării plății, documentele fiind înmânate inculpatului în biroul său. La începutul lunii septembrie 2001 inculpatul L.I. i-a solicitat M.P. să se deplaseze la sediul Sucursalei E.B. Oradea în vederea semnării unor acte, fără a-i da alte explicații. Potrivit declarației sale, aceasta s-a deplasat la sediul băncii unde funcționarul o aștepta cu actele pregătite, acte pe care ea le-a semnat fără a citi conținutul. Acestea presupuneau deschiderea unui cont precum și mai multe ordine de plată, printre care la data de 7 septembrie 2001a fost virată către SC L.P. SRL suma de 85,9 miliarde lei, cu titlu de creditare firmă și depunere în numerar a sumei de 141 milioane lei.

În aceeași zi, printr-un ordin de plată semnat de P.M. în contul A.V.A.B. a fost virată suma de 226.005.000 lei, reprezentând garanția de participare la licitație. La data de 10 septembrie 2001 a fost virată suma de 1.508.700 lei pentru completarea garanției. Cunoscând faptul că în data de 12 septembrie 2001 se va desfășura o a treia etapă a licitației organizate de A.V.A.B. București privind spațiul comercial din Oradea, inculpatul L. a făcut demersuri pentru a participa în sensul achitării taxei de participare și obținerii unei împuterniciri din partea administratorului SC L.P. SRL Oradea aceasta pentru a crea aparența reprezentării societății în mod legal. La data de 12 septembrie 2001 inculpatul L.I.

în calitate de împuternicit al SC L.P. SRL s-a prezentat la A.V.A.B. București și a participat la licitația organizată, ca unic ofertant, având ca rezultat adjudecarea imobilului licitat la prețul de pornire, stabilit prin anunțul publicitar, respectiv suma de 75.495 dolari SUA. Inculpatul L.I. a semnat documentele întocmite cu acea ocazie,respectiv fișa de licitație. Prețul de adjudecare a fost de 75.495 dolari SUA, precizându-se că TVA-ul aferent în sumă de 14.344,05 dolari SUA (echivalent în lei la data plății) se achită la Trezoreria Statului fiind în sarcina exclusivă a adjudecatarului. Suma necesară achitării prețului imobilului a fost transferată din contul martorului P.V. în contul martorei P.M.

care a transferat suma creditând societatea SC L.P. SRL, la indicația inculpatului, în aceeași zi suma fiind virată la A.V.A.B. București. Se arată în rechizitoriu că suma necesară plății prețului de adjudecare provine din vânzarea unei case situată în comuna Sânmartin, jud.Bihor, casă care deși aparent aparținea martorului P. era în realitate proprietatea inculpatului L. (raportul de constatare economico-financiară). Astfel s-a concluzionat că suma folosită pentru plata către A.V.A.B. București, provine în cuantum de 2.055.675.975 lei vechi din vânzarea imobilului situat în comuna Sânmartin jud Bihor și 227.513.700 lei de la P.M., cu titlu de creditare firmă. Suma de 2055,675 mil lei cu care s-a achitat integral către A.V.A.B.

București spațiul adjudecat la licitația din 12 septembrie 2001 a parcurs următorul traseu: cumpărător imobil Sânmartin jud Bihor (cont bancă A.N.B.A. Oradea) - G.G. (cont bancă E.B. Oradea) - P.V. (cont bancă I.Ț. Oradea) - G.M. (cont B.E.B. Oradea) - A.V.A.B. București. Procesul verbal de licitație a fost semnat de martorul D.A.A.,funcționar public în Ministerul de Finanțe, în baza unei procuri semnate aparent de P.M. Aceasta a negat semnarea procurii, din raportul de constatare tehnico - științifică criminalistică (vol.II fila 110) rezultând că semnătura a fost probabil executată de inculpatul L.I. În afară de exemplarul original al împuternicirii aflate la dosarul A.V.A.B. București,pe numele martorului D.A.A., un exemplar a fost găsit la domiciliu inculpatului L.I.

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data 29 octombrie 2004. Chiar martorul D.A.A. declară că, urmare a cererii inculpatului L.I. cu care se cunoștea de mai mult timp, s-a deplasat la sediul A.V.A.B. de unde a ridicat un plic cu documente, procesul verbal de licitație care constituie titlu de proprietate pentru bunul adjudecat de către SC L.P. SRL, pe care l-a trimis inculpatului L.I. (vol III f 192-193). Atât procesul verbal de licitație cât și procura au impresiunea ovală a ștampilei ridicată de B.I. la data de 14 septembrie 2001, ceea ce demonstrează că a fost încheiat ulterior datei de 12 septembrie 2001. Din dispoziția inculpatului L.I.,la data de 11 octombrie 2001,spațiul comercial cumpărat la licitație a fost vândut de SC L.P.

SRL martorei T.F., cu prețul de 450 milioane lei, această sumă nefiind în realitate achitată societății. P.M. a declarat că în cursul lunii octombrie 2001,după de spațiul a fost cumpărat în numele societății SC L.P. SRL,l-a întrebat pe inculpatul L. dacă sora sa este gata să preia firma,în condițiile în care „s-a rezolvat problema spațiului” (vol III fila 225). Inculpatul L. i-a spus că spațiu va fi scos de pe firmă și va fi preluat de către sora sa ca persoană fizică,fără să îi dea alte detalii. În luna octombrie 2001, inculpatul L. a contactat-o telefonic pe învinuita P.M., cerându-i să se întâlnească cu sora sa, martora T.F., la biroul notarial, despre care i-a indicat că se află lângă magazinul S. din Oradea, spunându-i că acolo urmează să fie îndeplinite formalitățile de vânzare a spațiului către martora T.F..

În ziua următoare,11 octombrie 2001, P.M. s-a prezentat la BNP - R.M.V., unde a fost așteptată de martora T.F., toate documentele fiind deja pregătite, aceasta semnând doar contractul de vânzare cumpărare în calitate de administrator al SC L.P. SRL. P.M. a declarat că nu își mai amintește dacă la acea dată a fost prezentata și factura care atesta vânzarea spațiului către martora T.F., dar că suma de 450 mil lei nu a fost achitată societății SC L.P. SRL. În continuare, inculpatul a făcut demersuri pentru vânzarea acestui spațiu comercial, în vederea obținerii unui profit substanțial, luând legătura cu directoarea Sucursalei B.T. din Oradea, martora P.L.A. Martora P. a declarat că în anul 2000 sau 2001, aceasta a fost contactată de martorul M.O.P., administratorul societății M. Oradea, care a oferit B.T.

spațiul comercial din Oradea Bd Dacia. Acest imobil este amplasat la mică distanță de fostul sediu al Sucursalei B.T. Oradea, fiind considerat corespunzător datorită întinderii spațiului precum și posibilității de reamenajare conform nevoilor băncii. Martora a luat legătura cu Centrala B.T. și a informat conducerea instituției despre această ofertă, inclusiv prețul de pornire la negociere de cca 250.000 dolari SUA, preț care nu a fost acceptat. În luna mai a anului 2002,inculpatul L.I.,într-o discuție cu martora P. la sediul băncii,i-a comunicat acesteia că fostul sediu al M. este disponibil pentru vânzare, proprietarii fiind persoane fizice, că a doua zi îi poate aduce cheile imobilului pentru a-l evalua.

A doua sau a treia zi de la discuția cu inculpatul L., martora a fost căutată de o persoană T.I., care i-a comunicat că vine din partea inculpatului,acesta predându-i cheile de la spațiul comercial despre care a discutat anterior cu L.I. După ce martora a văzut spațiul și s-a consultat cu conducerea băncii centrale, a purtat mai multe discuții cu inculpatul L. în special asupra prețului pretins. După mai multe negocieri inculpatul a acceptat prețul de 10 miliarde lei predând martorei documentele de proprietate și documentația tehnică a spațiului. În perioada următoare,mai multe persoane din conducerea Centralei B.T. au fost la Oradea și au văzut spațiul în discuție, respectiv martorii P.N., vicepreședinte al BT și membru în Consiliu de Administrație și J.C.

membru în Consiliu de Administrație. După ce au văzut spațiul acești martori au negociat cu inculpatul L. condițiile de vânzare sau de închiriere a spațiului de pe Bd-ul Dacia, dar acesta nu și-a redus pretențiile formulate anterior, neacceptând scăderea prețului sub 10 miliarde lei. În luna august 2002 Consiliul de Administrație al B.T. a aprobat cumpărarea spațiului în cauză și a împuternicit martorele P.L.A. și H.M. să semneze contractul de vânzare cumpărare, contract redactat la sediul băncii și autentificat la BNP - R.M.V. La biroul notarial, potrivit declarației martora P.A.L. a văzut-o pentru prima dată pe martora T.F.,sora inculpatului L. care potrivit documentelor era proprietara spațiului.

Soții T. au fost însoțiți de inculpat care a susținut că este consultantul surorii sale. El a citit conținutul contractului și a cerut băncii să facă dovada achitării prețului înainte ca soții T. să semneze contractul,fapt pentru care martora P. a luat telefonic cu martorii N.R. și O.R.și le-a cerut să efectueze plata sumei de 10 miliarde lei în contul personal al martorului T.I.. Cei doi au efectuat plata cu ordin de plată și trimis prin fax la biroul notarial. Abia după aceea inculpatul și-a dat acordul și soții T. au semnat contractul. Suma de 10 miliarde lei a fost depusă în contul personal al lui T.I. deschis la B.T. și a fost constituită în depozit pe termen,împrejurări care rezultă din declarațiile martorilor T.I.

și T.F. S-a reținut în continuare că din enumerarea activităților desfășurate de inculpat rezultă că acesta s-a substituit în fapt administratorului SC L.P. SRL Oradea exercitând o activitate cu scop lucrativ destinată obținerii de profit cu toate că activitatea firmei nu are nici o legătură directă cu atribuțiile ce îi reveneau. Astfel se arată că potrivit art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici aceștia nu pot exercita la societăți comerciale cu capital privat activități cu scop lucrativ care au legătură cu atribuțiile ce le revin din funcțiile publice pe care le dețin și nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția pe care o îndeplinesc.

Din enumerarea activităților desfășurate de către inculpatul L.I. a rezultat că acesta s-a substituit în fapt administratorului SC L.P. SRL exercitând o activitate cu scop lucrativ adică destinată obținerii de profit,cu toate că activitatea firmei avea o legătură directă cu atribuțiile ce-i reveneau din funcția publică deținută. Chiar dacă nu a fost angajat cu contract de muncă la SC L.P. SRL sau nu a deținut calitatea de administrator,inculpatul L.I. a desfășurat activități de administrare a societății având inițiativa afacerii, organizând desfășurarea acesteia, participând personal la cele mai importante momente și disimulându-și participația cu ajutorul membrilor familiei, martorii T., P.V., P.M.

Inculpatul a fost cel care a finanțat întreaga operațiune, folosind fonduri personale, provenite din contul curent personal al martorului P.V., fiind singurul beneficiar al sumei de 10 miliarde lei, obținută după revânzarea imobilului achiziționat de la A.V.A.S. București. Chiar și împrejurarea că inculpatul s-a folosit de un mandat special de reprezentare pentru achiziționarea acestui spațiu comercial a avut rolul de a disimula participarea sa efectivă în administrarea societății, încercându-se astfel a se da o aparență de legalitate unei acțiuni ce se tindea a fi privită în mod izolat,desfășurată de către o societate comercială oarecare,iar nu de către inculpat pentru aceste operațiuni și urmând a fi lichidată în scurt timp după realizarea obiectivelor propuse.

Cât privește legătura acestor activități cu scop lucrativ desfășurate de către inculpat sub paravanul SC L.P. SRL, cu atribuțiile sale de serviciu, fișa postului consemnează că directorul general adjunct al D.G.F.P. are ca principale atribuții exercitarea conducerii activității direcției Controlului Fiscal (…) dispunerea în legătură cu verificarea persoanelor fizice și juridice, semnarea documentelor privind rezultatele verificării, asigurarea executării programului de control fiscal pentru aparatul de control al direcției, aprobarea potrivit competențelor a documentelor referitoare la valorificarea constatărilor controlului fiscal etc. Toate aceste atribuții ale inculpatului ca titular al funcției de director general adjunct al D.G.F.P.

Bihor, este evident că au legătură directă cu activitatea desfășurată da SC L.P. SRL, societate înmatriculată în Oradea, supusă controlului fiscal exercitat de către Direcției Controlului Fiscal din cadrul D.G.F.P. Bihor,condusă de inculpat. În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei s-a reținut că fapta inculpatului L.I. în calitate de director general adjunct și sef al Direcției de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Bihor,de a se substitui administratorului SC L.P. SRL Oradea, folosind firma ca paravan și de a achiziționa prin această firmă, la licitația organizată de A.V.A.B. București, un spațiu comercial situat în Oradea B-dul Dacia, obținând un profit de peste 200.000 dolari SUA (7.716.810.325 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare incompatibile cu funcția, însărcinarea sau atribuția în scopul obținerii de bani prev de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000.

2. Prin procesul verbal din data de 10 decembrie 2004, a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994,cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000. La data de 7 octombrie 2003,organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor-Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuita P.M.,în calitate de administrator la SC L.P. SRL, nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni comerciale efectuate în cursul anului 2001, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale datorate bugetului de stat (vol IV f 12).Ca urmare,la data de 8 octombrie 2003, a fost solicitată efectuarea unui control de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor,pentru stabilirea cuantumului taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat.

S-a reținut că, anterior, învinuita P.M., în vara anului 2003, constatând că inculpatul L.I. nu a făcut nici un demers real în vederea preluării SC L.P. SRL,după ce în prealabil, inculpatul i-a restituit actele firmei, a solicitat contabilei P.C.L.,să întreprindă cele necesare în vederea lichidării societății. Fiind necesar un control fiscal prealabil lichidării, învinuita P.M. a formulat cerere înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Oradea și transmisă la Direcția Controlului Fiscal cu adresa din 21 august 2003. Ambele solicitări au fost repartizate martorei I.V., consilier în cadrul D.C.F., care a încheiat împreună cu martora R.C., inspector în cadrul D.C.F., procesul verbal înregistrat sub numărul 76547/2003.

Concluzia Direcției Controlului Fiscal în urma finalizării controlului doar în baza actelor predate de către administrator și fără a efectua alte verificări, a fost că societatea avea obligații de plată către bugetul statului în sumă de 77.521.007 lei și a apreciat că aceasta se datorează unei erori contabile, prin necorelarea unor date, societatea și-a înregistrat cu întârziere obligația de plata a TVA aferentă lunii octombrie 2001, cu scadența la 25 noiembrie 2001,respectiv în luna august 2003. S-a stabilit că fapta constituie contravenția prev. de art. 35 pct. 2 din Legea 82/1991, s-a aplicat o amendă de 2.000.000 lei și s-a stabilit obligația de plată la bugetul de stat a sumei menționate precum și dobânzi și penalități aferente TVA în sumă de aproximativ 46,5 milioane lei.

Atât amenda cât și datoria stabilita către stat a fost plătită de învinuita P.M., după ce în prealabil l-a informat pe inculpatul L.I. despre concluziile controlului, iar acesta a îndrumat-o să se prezinte la sediul W.S. SRL Oardea, la martorul P.V., de la care urma să primească întreaga sumă. Ulterior, în urma solicitării PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Oradea, organele din cadrul D.G.F.P. Timiș,ca urmare a delegării dispusă de Ministerul Finanțelor,au efectuat un nou control la sediul societății SC L.P. SRL,concluziile acestuia fiind cuprinse în procesul verbal din 26 martie 2004.Potrivit acestora datoria societății către bugetul de stat se ridica la suma de 856.254.903 lei reprezentând TVA, impozit pe venit, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere, această datorie rezultând din neînregistrare în contabilitatea firmei, în perioada septembrie 2001 - iulie 2003, a activului achiziționat de la A.V.A.B.

București (în valoare de 2.281.680.975 lei) și vânzarea acestuia către martora T.F. (pentru suma de 450.000.000 lei). În atare condiții,s-a constatat că societatea nu a desfășurat nici un fel de activități. De abia în luna august 2003,la declanșarea controlului societatea a înregistrat în contabilitate achiziționarea activului la valoarea de 2.281.680.975 lei precum și vânzarea acestuia la valoarea de 450.000.000 lei. Acest proces verbal a fost contestat de învinuita P.M. la cererea inculpatului L.I., care a redactat în concret atât contestația cât și acțiunea în contencios administrativ, adresată Tribunalului Bihor.

La percheziția desfășurată la domiciliul inculpatului L.I., a fost găsită întreaga documentație cu comentariile personale ale inculpatului (vol VIII f 232). În cauză a fost dispusă efectuarea unei constatări economico-financiare de către specialiști Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea (vol VIII f 121) printre obiectivele urmărite fiind și cel referitor la cuantumul total al prejudiciului adus bugetului de stat prin neînregistrarea în contabilitatea SC L.P. SRL Oradea a operațiunilor de cumpărare și revânzare a activului spațiu comercial din mun Oradea, B-dul Dacia. Constatarea economico-financiară efectuată de specialiștii Parchetului Național Anticorupție a concluzionat că prin neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor de cumpărare și vânzare a activului din Oradea B-dul Dacia, adjudecat la licitația din 12 septembrie 2001 la A.V.A.B.

București, SC L.P. SRL Oradea a prejudiciat bugetul statului cu suma totală de 973.078.454 lei. Aceasta este justificată de faptul că A.V.A.B. București organizatorul licitației era instituție publică neplătitoare de TVA și ca urmare plata TVA către stat cădea în sarcina exclusivă a adjudecatarului. Acesta urma să efectueze viramentele în conturile de trezorerie în numele proprietarului bunului vândut (vol II f 194). S-a mai arătat că, rezultă din declarațiile martorei P.C.L. și ale învinuitei P.M. că aceasta din urmă nu a înregistrat în contabilitate operațiunile menționate întrucât pe de o parte actele societății s-au aflat la inculpatul L.I. în perioada septembrie 2001 vara anului 2003,iar aceasta din urmă a fost indusă în eroare de inculpat asupra legalității operațiunilor efectuate.

P.M. a declarat că societatea nu a avut activitate comercială sau de altă natură anterior acestor operațiuni, că documentele au fost predate anterior licitației de la A.V.A.B. inculpatului, pe baza promisiunii că părțile sociale vor fi preluate de sora inculpatului, fără a cunoaște nici un fel de detalii referitoare la conținutul operațiunii financiare în derulare. La fel și semnarea contractului de vânzare cumpărare a spațiului comercial către martora T.F. s-a făcut în aceleași condiții, existând convingerea că și părțile sociale ale societății vor fi cesionate aceleași persoane, concluzionând că a fost indusă în eroare asupra legalității operațiunilor efectuate de L.I. nașul său de cununie și director general adjunct al D.G.F.P.

Bihor, că nu a profitat în nici un fel de pe urma acestei evaziuni fiscale, întregul folos material fiind primit de către alții. La fel, după ce învinuita P.M. a început procedurile de lichidare voluntară a SC L.P. SRL și a aflat de la martora P.C.L. că nu există nici un document de intrare în societate pentru spațiul comercial cu excepția fișei de licitație și că ar fi necesară o factură pe care să o poată înregistra în contabilitate,a discutat cu inculpatul L.I. la biroul său de la D.G.F.P. Bihor acesta răspunzându-i că nu a fost emisă nicio factură, să nu își facă griji pentru că nu s-a făcut nicio ilegalitate în numele societății și să îi ceară contabilei să înregistreze achiziția, doar în baza fișei de licitație și a procesului verbal.

Declarațiile acesteia s-au coroborat cu declarațiile martorei T.F. și concluziile raportului de constatare economico - financiară. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce o privește pe învinuita P.M. lipsind latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev de art. 13 din Legea nr. 87/1994 iar pentru fapta prev de art. 11 din Legea nr. 87/1994 s-a constatat că fapta nu există. Referitor la latura obiectivă a infracțiunii prev de art. 11 din Legea nr. 87/1994, se reține în rechizitoriu că, în literatura de specialitate s-a arătat că prin înregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, se înțelege operațiunea de a declara activitățile desfășurate de un agent economic la organele fiscale competente,în termenul și forma prevăzută de lege, după ce activitățile respective au fost incluse în obiectul de activitate.

Întrucât SC L.P. SRL a fost înregistrată legal nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunea prev de art. 11 din Legea nr. 87/1994, astfel încât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului L.I. Relativ la cea de a doua infracțiune s-a menționat că, latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, constă în fapta de a nu evidenția în contabilitate în întregime sau în parte a veniturilor obținute ori de a înregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale. Cerința esențială care trebuie îndeplinită este aceea ca faptele prin care se realizează elementul material să aibă drept urmare neplata sau diminuarea obligațiilor fiscale, scop care în speță a fost realizat,obligațiile fiscale aferente operațiunilor comerciale neînregistrate în contabilitate nefiind declarate și ca urmare neachitate.

În final s-a arătat că, încadrarea juridică a faptei în conținutul infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 se justifică, fiind demonstrat faptul că inculpatul a avut inițiativa afacerii, a preluat documentele societății prin inducerea în eroare a învinuitei P.M.,substituindu-se administratorului de drept, care nu a mai avut nici un fel de control asupra societății. În drept, fapta inculpatului L.I. constând în aceea că, în toamna anului 2001, a determinat-o cu intenție pe P.M., administratorul societății SC L.P. SRL Oradea,să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea în contabilitatea acestei societăți și nedeclararea la organele fiscale a cumpărării și revânzării spațiului comercial situat în Oradea B-dul Dacia, jud Bihor, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 . 3. Prin ordonanța din 10 decembrie 2004 a fost extinsă cercetarea și începută urmărirea penală împotriva inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. Ca urmare a cererii formulate de către PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Oradea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, această instituție a întocmit și trimis o informare privind operațiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de inculpatul L.I. În baza acestei informări, precum și a datelor rezultate din efectuarea urmăririi penale în cauză, a fost dispusă efectuarea unui raport de constatare economico-financiară având ca obiective: - cum au fost folosite cele 10 miliarde de lei virate de B.T.

Oradea în contul lui T.I. ca preț de vânzare cumpărare a spațiului comercial situat în Oradea B-dul Dacia și care este traseul parcurs de această sumă;- cum au fost utilizate disponibilitățile bănești din contul SC N.C. Sânmărtin, inclusiv modul de achitare al apartamentelor și celor două autoturisme achiziționate în numele societății. Specialiștii au răspuns că suma de 10 miliarde lei reprezentând prețul de vânzare al spațiului comercial din Oradea B-dul Dacia achitată de către B.T., a intrat în contul martorului T.I. la data de 28 august 2002, fiind constituită într-un depozit în lei. Ulterior a urmat o succesiune de operațiuni bancare, suma fiind utilizată de inculpatul L.I. pentru necesități personale, iar prin transferurile bancare succesive acesta a încercat să ascundă atât sursa cât și destinația finală a banilor.

Cu privire la cel de-al doilea obiectiv, s-a reținut în raport că un depozit bancar constituit la B.T. în valoare de 1 miliard de lei, sumă care provine din cele 10 miliarde lei încasată cu titlu de preț de T.I. a fost desființat suma fiind utilizată ca plată în numerar către inculpatul L.I. (147 milioane lei) și suma de 853 milioane lei creditare firmă SC N.C. SRL unde unic asociat și administrator a fost martorul T.I. S-a mai reținut că numai apartamentul din Oradea str. Costaforu a fost achiziționat cu bani proveniți din cele 10 miliarde lei, autoturismul marca M. fiind cumpărat de inculpatul L.I. cu bani proveniți dintr-o altă afacere care nu face obiectul prezentului dosar. În continuare se arată că din notele de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate rezultă că inculpatul L.I.

după începerea cercetărilor de către organele de poliție, în anul 2003, s-a interesat îndeaproape de cursul anchetei, luând legătura cu diverse persoane în scopul blocării investigațiilor și îngreunării aflării adevărului. Se expun pasaje din convorbirile avute de inculpat cu martorele P.L.A. și T.F. și se menționează că în perioada în care documentele firmei s-au aflat la inculpatul L.I. respectiv septembrie 2001 vara anului 2003, la D.G.F.P. Bihor au fost depuse declarații tipizate în numele SC L.P. SRL, care atestau că societatea nu a desfășurat activitate economică, ștampila aplicată fiind cea cu impresiune ovală, cu inscripția SC L.P. SRL, C.F.R. Oradea România. În urma verificărilor efectuate s-a demonstrat că declarația înregistrată la D.G.F.P.

Bihor, din 28 februarie 2002 a fost înregistrată ulterior acelei date deoarece ștampila aplicată a fost confecționată doar la data de 07 martie 2002, după cum a rezultat din evidențele SC M.E. SRL Oradea, societatea care a eliberat ștampila. În condiții asemănătoare a fost depusă la D.G.F.P. Bihor și cea de-a doua declarație, înregistrată din 09 august 2002. Ambele declarații vizează semestru II/2001 și semestrul I/2002 și nu au fost depuse de către învinuita P.M. Mai mult numerele de înregistrare respective nu au fost generate din plaja de numere generate de programul de calculator în anul 2002. Făcându-se analiza probelor administrate se arată că procesul verbal de control din data de 17 octombrie 2003,întocmit de funcționari ai D.C.F.

Bihor direcție aflată în subordinea inculpatului L., este considerat superficial chiar de martorul H.I. care își amintește că lucrarea privind controlul solicitat de către I.P.J. Bihor i-a fost repartizată de inculpatul L.I. De asemenea martora I.V. arată că nu le-a fost prezentată factura emisă de M. SA Oradea, cu ocazia controlului. Martorul afirma ca echipa de control ar fi trebuit sa verifice în amănunt toate documentele care au stat la baza operațiunii de cumpărare, respectiv vânzarea spațiului scos la licitație de A.V.A.B. pentru ca obligațiile de plată să fi fost stabilite în mod corect. Martora I.V. menționează că la data efectuării controlului nu a avut la dispoziție factura menționata.

Referitor la această factură s-a reținut că în contabilitatea M. SA Oradea nu a fost găsit decât exemplarul roșu al facturii din 09 octombrie 2001 și care a fost încheiată îndată după vânzare pentru descărcarea de gestiune potrivit declarațiilor martorilor M.C. și M.O.P. Factura a fost emisă de martora M.C. în 3 exemplare, însa aceasta nu își amintește dacă exemplarul albastru a fost transmis cumpărătorului. În continuare se arată că inculpatul L. a avut mai multe convorbiri telefonice cu P.V., M.O.P. și B.A., inculpatul manifestându-și interesul pentru găsirea facturilor. În fine s-a menționat că, martorii T.I.,T.F. și P.M. au avut mai multe reveniri asupra declarațiilor inițiale, fapt explicat prin aceea că inculpatul L. le-a solicitat să nu îi menționeze numele, exercitând presiuni și în virtutea relațiilor de rudenie Fapta inculpatului L.I.

de a fi folosit banii obținuți prin comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, pentru cumpărarea unui apartament amplasat în Oradea str. Costaforu și pentru alte necesități personale,încercând să ascundă, prin transferuri bancare succesive,atât sursa cât și destinația finală a banilor, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de spălarea banilor prev de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. 4. Prin rezoluția 22 martie 2004 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpatul L.I. și începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită,faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000. În fapt, din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpatul în calitate de director general adjunct al D.G.F.P. Bihor și șef al Direcției Controlului Fiscal Bihor, pentru a nu efectua controalele fiscale și în vederea avizării favorabile a unor cereri privind reeșalonarea unor datorii, a pretins și primit,în perioada anilor 2003 - 2004,bunuri și servicii în valoare de peste 400 milioane lei de la martorul P.J., asociat și administrator la 3 societăți comerciale din jud Bihor. S-a reținut faptul că inculpatul a contractat lucrări de construcție a unei case proprietate personală situată în Oradea str. I.C. Brătianu și de renovare a unui apartament situat pe str. Costaforu, ridicând materiale de construcție de la SC E. SA Oradea, firmă specializată în desfacerea en-gros și cu amănuntul a materialelor de construcții.

Ulterior, inculpatul L.I., urmare a înțelegerii cu martorul P.J. a solicitat martorei B.C., director la SC E. SA Oradea să factureze materialele ridicate în valoare totală de cca 350 milioane lei, pentru către inculpatul L.I., martorul P.J. a dispus efectuarea plăților prin virament bancar. Martorul a arătat în denunțul penal formulat că inculpatul I.L. ar fi solicitat și a primit servicii hoteliere și de restaurant cu titlu gratuit de peste 100 mil lei, a afirmat că a fost constrâns să presteze aceste servicii și să achite contravaloarea lor la cererea inculpatului, întrucât acesta era în măsură să dispună efectuarea unor controale fiscale, să avizeze diferite cereri cu caracter fiscal astfel încât nu a putut să refuze solicitările inculpatului.

Prin ordonanța din 7 iunie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului L.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită,faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000, considerându-se că nu a existat din partea acestuia o acțiune de pretindere a unor foloase sub nicio formă, că deși inculpatului i s-au oferit materiale de construcții în valoare de 50-60 de milioane, acestea nu au nicio legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia. În data de 11 noiembrie 2004 prin rezoluție, PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Secția de combatere a corupției a infirmat ordonanța din 7 iunie 2004 dispunând reluarea urmăririi penale în cauză și reaudierea tuturor martorilor care au avut reveniri parțiale sau totale, pentru a preciza în concret împrejurările în care s-a pretins și primit de către inculpatul L.I.

materiale de construcție și servicii în valoare de cca. 400 milioane lei de la martorul P.J. Reaudiat martorul a arătat că își menține declarațiile date anterior și precizează că îl cunoaște pe inculpat din perioada 1994-1995 acesta fiind în acea vreme comisar al gărzii financiare Bihor. Ulterior relațiile dintre martor și acesta s-au îmbunătățit considerabil, mai ales după ce martorul a reușit să pună în funcțiune hotelul „P.” inclus în complexul Turistic Băile Felix, jud Bihor care aparține SC C.P.C.P.R. SRL Nojrod la care martorul este asociat unic, firma având ca obiect promovarea turismului, tratament și agrement. Martorul este asociat și la o altă firmă cu soția respectiv SC P.S.C. SRL Nojrod, înființată în anul 1993, firma având ca obiect de activitate, producția și comercializarea produselor alimentare, precum și acționar majoritar la SC J.P.F.C.

SA Șuncuiuș, firmă înființată în anul 1999,unde este președinte al Consiliului de administrație. S-a arătat în continuare că, după ce inculpatul a devenit director general al D.G.F.P. Bihor, în baza relațiilor care s-au stabilit între ei,inculpatul de mai multe ori s-a prezentat la localul martorului din Băile Felix beneficiind de consumație gratuită. După deschiderea și inaugurarea complexului turistic, inculpatul și-a serbat onomastica și ziua de naștere, iar în cursul anului 2001 - 2002 și-a organizat aniversarea zilei de naștere. Cu acele ocazii inculpatului i-au fost puse la dispoziție terasa,personalul și tot ce a considerat L. necesar. Martorul a susținut că inculpatul și-a adus o parte din băutură, respectiv băuturile tari și carnea fiind organizate și alte asemenea petreceri cu invitați,în aceleași condiții.

Martorul afirmă că în primăvara anului 2003 inculpatul L.I. i-a cerut să cazeze lotul echipei de fotbal FC L. Oradea, cheltuielile ridicându-se la suma de 90 mil lei din care au fost achitata doar suma de 30 mil lei. Martorul a estimat în declarația dată în fața procurorilor Serviciului Teritorial Oradea, că valoarea serviciilor și a consumațiilor făcute de inculpatul L.I. a fost de cca 100-130 milioane,din care acesta nu achitase nimic până la data reaudierii. Referitor la această sumă,martorul a arătat că inculpatul nu a fost invitatul său. Prin faptul s-a prezentat la Complexul President, unde a solicitat și beneficiat de serviciile sus menționate, martorul denunțător a precizat că a înțeles că aceste servicii i-au fost pretinse de inculpat în virtutea calității sale de director al D.G.F.P.

Brașov, că din discuțiile purtate între ei în cursul anului 2002-2003 și comportamentul inculpatului a înțeles că acesta îl va ajuta în rezolvarea problemelor pe care firmele sale le avea în relația cu D.G.F.P. Bihor. Martorul a arătat că în perioada anilor 2000-2001, la SC J.P.F.C. SA Sucuiuș s-au acumulat mai multe datorii către bugetul de stat, constând în taxă pe valoarea adăugată și majorări de întârziere,în cuantum de 4.0479.380.323 lei, existând posibilitatea ca D.G.F.P. să promoveze în instanță o acțiune prin care să se declanșeze falimentul societății. Soluția cea mai favorabilă pentru firma martorului P.J. era aceea a obținerii unei reeșalonări a datoriei, situație în care trebuia plătiră numai dobânda, în condițiile în care activitatea de producție s-ar fi desfășurat în continuare.

În ultima sa declarație, martorul a afirmat că inculpatul i-a promis ajutorul în reeșalonarea datoriilor pe care firmele sale le aveau către bugetul de stat cât și în urgentarea controlului,lucru pe care l-a și făcut deși neagă implicarea sa. În acest sens se reține în rechizitoriu că inculpatul a rezoluționat și repartizat cererea eșalonare depusă de SC J.P.F.C. SA mai mult a făcut parte din comisia de analiză și soluționare constituită la nivelul D.G.F.P. Bihor, fiind aprobată eșalonarea la plată a TVA în sumă de 1.872.075.933 lei și a majorărilor de întârziere aferente TVA în sumă de300.756.239 lei,pe o perioadă de 5 ani cu o perioadă de grație de 6 luni. Analog inculpatul a semnat în calitatea pe care o avea convenția numărul 106 din 24 iulie 2003 încheiată între D.G.F.P.

Bihor și SC C.P.C.P.R. SRL Nojorid privind acordarea eșalonării la plată pe o perioadă de 24 de luni a sumei de 475.236.608 lei. Relativ la împrejurarea că în luna iunie a anului 2003 inculpatul a comunicat martorului denunțător că a ridicat materialele de construcție pentru casa proprietatea sa personală situată în Oradea pe strada I.C. Brătianu, care urmează să fie facturate și plătite de firmele sale,în rechizitoriu se reține că martorul a declarat că a înțeles că va trebui să plătească toate materialele ridicate de inculpat și că nu va primi bani ulterior de la acesta,urmând ca inculpatul să îl ajute în caz de nevoie în relația cu finanțele. Valoarea materialelor plătite de firmele controlate de martor la SC E. SRL Oradea și ridicate în fapt de inculpatul L. a fost de 349.543.468 lei (sumă rezultată din însumarea facturilor pentru materiale despre care martora B.C.

afirmă că au fost livrate inculpatului L.I., coroborate cu concluziile ce rezultă din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice. În declarațiile sale martora B.C. arată că a avut o înțelegere cu inculpatul privind facturarea materialelor ridicate de acesta în numele societăților controlate de P.J.,sens în care, spre deosebire de alți clienți, a întocmit note de mână atât ea cât și șeful de depozit,martorul J.A.D., pe care ulterior le-a reflectat în facturile emise societăților controlate de martorul P.J. Martorul denunțător P.J. a revenit asupra declarațiilor sale, arătând în 13 ianuarie 2005, că inculpatul i-a plătit suma de 120 mil. lei pe care i-a păstrat asupra sa ca restituire avans creditare firmă.

Cu privire la aceste aspecte în rechizitoriu se susține că această declarație nu este conformă cu realitatea fiind contrazisă de celelalte declarații luate în cauză martorului denunțător, martorului T.I., martorilor P.D.R. și C.D. În drept, fapta inculpatului L.I. care în calitate de director general al D.G.F.P. Bihor, în cursul anilor 2003,a solicitat și primit foloase materiale necuvenite în sumă de 349.543.468 lei de la martorul P.J., constând în plata materialelor de construcție ridicate de la SC E. SA Oradea cu scopul de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu în sensul aprobării unor reeșalonări ale obligațiilor fiscale și restituirii de accize către societățile comerciale administrate de denunțător, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000. 5. Prin ordonanța din 10 decembrie 2004 s-a dispus extinderea cercetării penale și începerea urmăririi penale împotriva inculpatului L.I.,pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,faptă prevăzută de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că inculpatul avea ca primă atribuție de serviciu aceea de a exercita conducerea activității Direcției Controlului Fiscal, atribuție în virtutea căreia, precum și a reglementărilor specifice ale M.F.P., inculpatul aproba efectuarea rambursărilor de TVA către agenții economici. În acest context inculpatul a decis să exploateze prerogativele conferite de funcția ocupată în scop personal și implicit în dauna statului reprezentat de M.F.P.

ca titular la taxei pe valoarea adăugată. Potrivit reglementărilor legale privind taxa pe valoarea adăugată, acesta este un impozit indirect, în sensul că este plătit de consumatorii finali. Agenții economici care se declară plătitori de TVA au posibilitatea de a-și deduce (de a scădea) din taxa pe valoarea adăugată încasată la vânzarea unor mărfuri sau prestarea de servicii sumele de bani pe care le-au plătit cu titlu de TVA în momentul în care s-au aprovizionat cu mă