ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 251/ S din 1

iunie 2010 a Tribunalului Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

L.I., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca

acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită

în scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite

prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000 (pct. 1

rechizitoriu).

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același

inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de participație

improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 2 rechizitoriu), de

spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la

art. 17 lit. e) din legea nr. 78/2000 (pct. 3 rechizitoriu), de luare de mită,

prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) și c)

și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 4 rechizitoriu), de abuz în serviciu

contra intereselor publice (două infracțiuni), prev de art. 248 C. pen. cu

referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (faptele de la pct. 5 și 6

rechizitoriu), de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. proc.

pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6

rechizitoriu).

În baza art. 334 C.

proc. pen., Tribunalul Brașov a schimbat încadrarea juridică dată faptelor

reținute în sarcina inculpaților L.I. și R.A.Z. (la pct. 7 în actul de

sesizare), din art. 25 C. pen. raportat la art. 276 lit. a) din Legea nr.

31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003 republicată, în art. 25 C. pen.

raportat la art. 143 Legea nr. 85/2006 cu art. 13 C. pen., respectiv, din art.

276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003

republicată în art. 143 Legea nr. 85/2006 cu art. 13 C. pen.

În baza art. 143 din

Legea nr. 85 din 08 martie 2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a),

b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

R.A.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de

15.000 lei amendă penală.

Inculpatului i-au

fost puse în vedere prevederile art. 631 C. pen.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 85/08 martie 2006 cu aplicarea art. 13

C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul

L.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

infracțiunea de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 30.000 lei amendă penală,

fiindu-i puse în vedere prevederile art. 631 C. pen.

Tribunalul Brașov a

constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SC A.O. SRL și a respins

pretențiile civile formulate de părțile civile Statul Roman prin M.F.P. - prin

A.N.A.F. București, Statul Roman prin M.F.P. - prin D.G.F.P. Brașov, D.G.F.P.

Bihor și D.G.F.P. Timiș, ca nefondate.

Prin aceeași

sentință, a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin

ordonanța procurorului din data de 09 martie 2005 și s-a dispus restituirea

către inculpatul L.I. a sumelor indisponibilizate, respectiv, 8.000 euro și

20.000 dolari SUA, sume ce au fost depuse la B.C.R. la dispoziția Parchetului

potrivit notelor contabile x din 29 martie 2005 respectiv y din 29 martie 2005.

Inculpații au fost

obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 5.000 lei,

L.I., respectiv, de 1.000 lei, restul cheltuielilor fiind suportate de stat.

S-a reținut că prin

rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul Național Anticorupție - serviciul

teritorial Oradea din 12 aprilie 2005 a fost trimis în judecata inculpatul L.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare,ca acte de

comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită în

scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite

prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000.

Prin același

rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în

judecată inculpatul L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la

infracțiunea de evaziune fiscală,faptă prev de art. 31 alin. (2) C. pen. rap la

art. 13 din Legea nr. 87/1994,cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr.

78/2000,cu aplicarea art. 13 C. pen.,spălare de bani,faptă prev de art. 23 lit.

c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr.

78/2000,luare de mită faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu

referire la art. 1 lit. a), c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, abuz

în serviciu contra intereselor publice, faptă prev de art. 248 cu referire la

art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, instigare la bancrudă frauduloasă faptă

prev de art. 25 C. pen. rap. la art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990

republicată, abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art. 248 C. pen.,instigare

la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) rap. la

art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același

rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul R.A.Z. pentru săvârșirea

infracțiunii de bancrudă frauduloasă prev de art. 276 lit. a) din Legea nr.

31/1990 republicată.

Ca stare de fapt s-a

reținut că inculpatul L.I., director executiv adjunct al Direcției Generale a

Finanțelor Publice Bihor, la data de 6 septembrie 2001 a participat în calitate

de mandatar al SC L.P. SRL Oradea la o licitație organizată de A.V.A.B.

București, în vederea achiziționării unui imobil situat în Oradea B-dul Dacia,

jud Bihor spațiu comercial licitat și adjudecat la suma de 75.495 dolari SUA și

care era ipotecat și în favoarea D.G.F.P. Bihor din ianuarie 2001.

La data de 11

octombrie 2001 SC L.P. SRL a vândut imobilul în cauză lui T.F. sora

inculpatului L.I. pentru prețul de 450 milioane lei vechi (aprox 15 mii dolari

SUA), fără ca societatea respectivă să înregistreze în contabilitate și să

declare la organele fiscale veniturile realizate și obligațiile fiscale

aferente.

Ulterior, la 28

august 2002, T.F. și soțul ei, T.I. au vândut imobilul B.T., Sucursala Oradea,

cu prețul de 10 miliarde lei (cca 300 mii dolari SUA) din care cca 770 mil lei

au fost transferați în contul inculpatului L.I., pe cardul personal, în

perioada iulie - august 2003.

Referitor la

împrejurările și condițiile în care inculpatul L.I. având funcția de director

adjunct al D.G.F.P. Bihor și coordonator al Direcției Controlului Fiscal s-a

implicat prin intermediul SC L.P. SRL Oradea în achiziționarea de la A.V.A.B.

București a imobilului situat în Oradea B-dul Dacia, jud Bihor, care ulterior

prin vânzări succesive a ajuns în patrimoniul B.T.,Sucursala Oradea,se arată

următoarele:

Spațiul menționat a

aparținut inițial SC M. SA Oradea, societate administrată de martorul

M.O.P.,fiind ipotecat în perioada 1997 - 1998, în favoarea B. SA Sucursala

Oradea pentru garantarea unor credite în valoare de 1,8 milioane dolari SUA

acordate societății SC S.I. SRL Oradea, societate administrată de același

martor. Deoarece o parte din acest credit respectiv suma de 956.489 dolari SUA

nu a fost rambursată,asupra imobilului a fost aplicat sechestru asigurător de

către A.V.A.B. București care a preluat creanța de la B. Sa Oradea în temeiul

O.U.G. nr. 55/1999 și a contractului de cesiune de creanță din 21 iulie 1999.

La momentul aplicării acestui sechestru asigurător, asupra imobilului era

instituită și o ipotecă de rang III în favoarea Administrației Financiare

Oradea, pentru recuperarea unui debit în sumă de 1,090 miliarde

lei,reprezentând impozit și TVA de către această instituție de la SC M. SA. În

aceste condiții, A.V.A.B. București a propus vânzarea prin licitație publică a

activului, proprietatea SC M. SA Oradea,publicând în acest sens anunțuri în

cotidienele „J.N.” și „E.Z.”,comisia de licitație consemnând în procese verbale

că la primele două licitații nu s-au prezentat ofertanți,fapt pentru care în

etapa a III a prețul de pornire a fost de numai 50% din valoarea inițială.

Firma folosită de

către inculpatul L.I. pentru preluarea acestui spațiu a fost SC L.P. SRL cu

sediul social în Oradea, str Mareșal Ioan Antonescu, administrată de P.M.

(fostă G.), care nu a desfășurat nici un fel de activitate, după cum rezultă

din declarațiile și deconturile depuse la organele fiscale. Societatea a fost

cumpărată în cursul anului 1995 de P.M. și soțul acesteia, cu intenția de a

desfășura activități de producție în domeniul alimentar și comerț cu

amănuntul,fără ca aceasta să fie ulterior materializată. În cursul anului 2001

P.M. și-a manifestat dorința de a cesiona părțile sociale, sens în care a luat

legătura cu inculpatul L.I. S-a menționat că, la începutul anului 2001

inculpatul luase deja rezoluția infracțională de a participa la cumpărarea

imobilului situat în Oradea, fiind în căutarea unei societăți comerciale

paravan prin care să deruleze și să simuleze întreaga operațiune financiară.

S-a arătat în

continuare că, la începutul lunii septembrie 2001, P.M. la cererea inculpatului

L.I. a predat acestuia actele societății și ștampilele (una rotundă și una

dreptunghiulară) având convingerea că acesta o va ajuta să cesioneze părțile

sociale către sora sa martora T.F. Societatea nu avea deschise conturi bancare

și nu achiziționase documente cu regim special. În perioada imediat următoare,

inculpatul i-a cerut martorului B.I. șef birou administrativ,arhivă și

gestionare în cadrul D.G.F.P. Bihor, să comande și să ridice, în două rânduri,

respectiv în 14 septembrie 2001 și 7 martie 2002 ștampile ovale cu inscripția

SC L.P. SRL Oradea. În acest scop, inculpatul L. i-a predat copia

certificatului de înregistrare fiscală a societății,ceea ce demonstrează că

documentele firmei erau la dispoziția sa. Cele două ștampile au fost predate de

martor inculpatului care a achitat contravaloarea acestora. La solicitarea

inculpatului, martorul D.V. angajat al D.G.F.P. Bihor în funcția de gestionar

magaziner la serviciul administrativ, în cursul lunii octombrie 2001, a ridicat

în cursul lunii octombrie 2001 documente cu regim special (un bloc de facturi)

în numele SC L.P. SRL Oradea sens în care inculpatul a predat martorului copia

certificatului de înregistrare fiscală și banii necesari efectuării plății,

documentele fiind înmânate inculpatului în biroul său.

La începutul lunii

septembrie 2001 inculpatul L.I. i-a solicitat M.P. să se deplaseze la sediul

Sucursalei E.B. Oradea în vederea semnării unor acte, fără a-i da alte

explicații. Potrivit declarației sale, aceasta s-a deplasat la sediul băncii

unde funcționarul o aștepta cu actele pregătite, acte pe care ea le-a semnat

fără a citi conținutul. Acestea presupuneau deschiderea unui cont precum și mai

multe ordine de plată, printre care la data de 7 septembrie 2001a fost virată

către SC L.P. SRL suma de 85,9 miliarde lei, cu titlu de creditare firmă și

depunere în numerar a sumei de 141 milioane lei. În aceeași zi, printr-un ordin

de plată semnat de P.M. în contul A.V.A.B. a fost virată suma de 226.005.000

lei, reprezentând garanția de participare la licitație. La data de 10

septembrie 2001 a fost virată suma de 1.508.700 lei pentru completarea

garanției.

Cunoscând faptul că

în data de 12 septembrie 2001 se va desfășura o a treia etapă a licitației

organizate de A.V.A.B. București privind spațiul comercial din Oradea,

inculpatul L. a făcut demersuri pentru a participa în sensul achitării taxei de

participare și obținerii unei împuterniciri din partea administratorului SC

L.P. SRL Oradea aceasta pentru a crea aparența reprezentării societății în mod

legal.

La data de 12

septembrie 2001 inculpatul L.I. în calitate de împuternicit al SC L.P. SRL s-a

prezentat la A.V.A.B. București și a participat la licitația organizată, ca

unic ofertant, având ca rezultat adjudecarea imobilului licitat la prețul de

pornire, stabilit prin anunțul publicitar, respectiv suma de 75.495 dolari SUA.

Inculpatul L.I. a semnat documentele întocmite cu acea ocazie,respectiv fișa de

licitație. Prețul de adjudecare a fost de 75.495 dolari SUA, precizându-se că

TVA-ul aferent în sumă de 14.344,05 dolari SUA (echivalent în lei la data

plății) se achită la Trezoreria Statului fiind în sarcina exclusivă a

adjudecatarului. Suma necesară achitării prețului imobilului a fost transferată

din contul martorului P.V. în contul martorei P.M. care a transferat suma

creditând societatea SC L.P. SRL, la indicația inculpatului, în aceeași zi suma

fiind virată la A.V.A.B. București.

Se arată în

rechizitoriu că suma necesară plății prețului de adjudecare provine din vânzarea

unei case situată în comuna Sânmartin, jud.Bihor, casă care deși aparent

aparținea martorului P. era în realitate proprietatea inculpatului L. (raportul

de constatare economico-financiară). Astfel s-a concluzionat că suma folosită

pentru plata către A.V.A.B. București, provine în cuantum de 2.055.675.975 lei

vechi din vânzarea imobilului situat în comuna Sânmartin jud Bihor și

227.513.700 lei de la P.M., cu titlu de creditare firmă.

Suma de 2055,675 mil

lei cu care s-a achitat integral către A.V.A.B. București spațiul adjudecat la

licitația din 12 septembrie 2001 a parcurs următorul traseu: cumpărător imobil

Sânmartin jud Bihor (cont bancă A.N.B.A. Oradea) - G.G. (cont bancă E.B.

Oradea) - P.V. (cont bancă I.Ț. Oradea) - G.M. (cont B.E.B. Oradea) - A.V.A.B.

București.

Procesul verbal de

licitație a fost semnat de martorul D.A.A.,funcționar public în Ministerul de

Finanțe, în baza unei procuri semnate aparent de P.M. Aceasta a negat semnarea

procurii, din raportul de constatare tehnico - științifică criminalistică

(vol.II fila 110) rezultând că semnătura a fost probabil executată de

inculpatul L.I. În afară de exemplarul original al împuternicirii aflate la

dosarul A.V.A.B. București,pe numele martorului D.A.A., un exemplar a fost

găsit la domiciliu inculpatului L.I. cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate în data 29 octombrie 2004. Chiar martorul D.A.A. declară că, urmare a

cererii inculpatului L.I. cu care se cunoștea de mai mult timp, s-a deplasat la

sediul A.V.A.B. de unde a ridicat un plic cu documente, procesul verbal de

licitație care constituie titlu de proprietate pentru bunul adjudecat de către

SC L.P. SRL, pe care l-a trimis inculpatului L.I. (vol III f 192-193).

Atât procesul verbal

de licitație cât și procura au impresiunea ovală a ștampilei ridicată de B.I.

la data de 14 septembrie 2001, ceea ce demonstrează că a fost încheiat ulterior

datei de 12 septembrie 2001.

Din dispoziția

inculpatului L.I.,la data de 11 octombrie 2001,spațiul comercial cumpărat la

licitație a fost vândut de SC L.P. SRL martorei T.F., cu prețul de 450 milioane

lei, această sumă nefiind în realitate achitată societății.

P.M. a declarat că în

cursul lunii octombrie 2001,după de spațiul a fost cumpărat în numele

societății SC L.P. SRL,l-a întrebat pe inculpatul L. dacă sora sa este gata să

preia firma,în condițiile în care „s-a rezolvat problema spațiului” (vol III

fila 225). Inculpatul L. i-a spus că spațiu va fi scos de pe firmă și va fi

preluat de către sora sa ca persoană fizică,fără să îi dea alte detalii. În

luna octombrie 2001, inculpatul L. a contactat-o telefonic pe învinuita P.M.,

cerându-i să se întâlnească cu sora sa, martora T.F., la biroul notarial,

despre care i-a indicat că se află lângă magazinul S. din Oradea, spunându-i că

acolo urmează să fie îndeplinite formalitățile de vânzare a spațiului către

martora T.F.. În ziua următoare,11 octombrie 2001, P.M. s-a prezentat la BNP -

R.M.V., unde a fost așteptată de martora T.F., toate documentele fiind deja

pregătite, aceasta semnând doar contractul de vânzare cumpărare în calitate de

administrator al SC L.P. SRL. P.M. a declarat că nu își mai amintește dacă la

acea dată a fost prezentata și factura care atesta vânzarea spațiului către

martora T.F., dar că suma de 450 mil lei nu a fost achitată societății SC L.P.

SRL.

În continuare,

inculpatul a făcut demersuri pentru vânzarea acestui spațiu comercial, în

vederea obținerii unui profit substanțial, luând legătura cu directoarea

Sucursalei B.T. din Oradea, martora P.L.A.

Martora P. a declarat

că în anul 2000 sau 2001, aceasta a fost contactată de martorul M.O.P.,

administratorul societății M. Oradea, care a oferit B.T. spațiul comercial din

Oradea Bd Dacia. Acest imobil este amplasat la mică distanță de fostul sediu al

Sucursalei B.T. Oradea, fiind considerat corespunzător datorită întinderii

spațiului precum și posibilității de reamenajare conform nevoilor băncii.

Martora a luat legătura cu Centrala B.T. și a informat conducerea instituției

despre această ofertă, inclusiv prețul de pornire la negociere de cca 250.000

dolari SUA, preț care nu a fost acceptat. În luna mai a anului 2002,inculpatul

L.I.,într-o discuție cu martora P. la sediul băncii,i-a comunicat acesteia că

fostul sediu al M. este disponibil pentru vânzare, proprietarii fiind persoane

fizice, că a doua zi îi poate aduce cheile imobilului pentru a-l evalua. A doua

sau a treia zi de la discuția cu inculpatul L., martora a fost căutată de o

persoană T.I., care i-a comunicat că vine din partea inculpatului,acesta

predându-i cheile de la spațiul comercial despre care a discutat anterior cu

L.I. După ce martora a văzut spațiul și s-a consultat cu conducerea băncii

centrale, a purtat mai multe discuții cu inculpatul L. în special asupra

prețului pretins. După mai multe negocieri inculpatul a acceptat prețul de 10

miliarde lei predând martorei documentele de proprietate și documentația

tehnică a spațiului.

În perioada

următoare,mai multe persoane din conducerea Centralei B.T. au fost la Oradea și

au văzut spațiul în discuție, respectiv martorii P.N., vicepreședinte al BT și

membru în Consiliu de Administrație și J.C. membru în Consiliu de

Administrație. După ce au văzut spațiul acești martori au negociat cu

inculpatul L. condițiile de vânzare sau de închiriere a spațiului de pe Bd-ul

Dacia, dar acesta nu și-a redus pretențiile formulate anterior, neacceptând

scăderea prețului sub 10 miliarde lei.

În luna august 2002

Consiliul de Administrație al B.T. a aprobat cumpărarea spațiului în cauză și a

împuternicit martorele P.L.A. și H.M. să semneze contractul de vânzare cumpărare,

contract redactat la sediul băncii și autentificat la BNP - R.M.V. La biroul

notarial, potrivit declarației martora P.A.L. a văzut-o pentru prima dată pe

martora T.F.,sora inculpatului L. care potrivit documentelor era proprietara

spațiului. Soții T. au fost însoțiți de inculpat care a susținut că este

consultantul surorii sale. El a citit conținutul contractului și a cerut băncii

să facă dovada achitării prețului înainte ca soții T. să semneze

contractul,fapt pentru care martora P. a luat telefonic cu martorii N.R. și

O.R.și le-a cerut să efectueze plata sumei de 10 miliarde lei în contul

personal al martorului T.I.. Cei doi au efectuat plata cu ordin de plată și

trimis prin fax la biroul notarial. Abia după aceea inculpatul și-a dat acordul

și soții T. au semnat contractul. Suma de 10 miliarde lei a fost depusă în

contul personal al lui T.I. deschis la B.T. și a fost constituită în depozit pe

termen,împrejurări care rezultă din declarațiile martorilor T.I. și T.F.

S-a reținut în

continuare că din enumerarea activităților desfășurate de inculpat rezultă că

acesta s-a substituit în fapt administratorului SC L.P. SRL Oradea exercitând o

activitate cu scop lucrativ destinată obținerii de profit cu toate că

activitatea firmei nu are nici o legătură directă cu atribuțiile ce îi

reveneau.

Astfel se arată că

potrivit art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici

aceștia nu pot exercita la societăți comerciale cu capital privat activități cu

scop lucrativ care au legătură cu atribuțiile ce le revin din funcțiile publice

pe care le dețin și nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește

efectuarea unor acte în legătură cu funcția pe care o îndeplinesc. Din

enumerarea activităților desfășurate de către inculpatul L.I. a rezultat că

acesta s-a substituit în fapt administratorului SC L.P. SRL exercitând o

activitate cu scop lucrativ adică destinată obținerii de profit,cu toate că

activitatea firmei avea o legătură directă cu atribuțiile ce-i reveneau din

funcția publică deținută. Chiar dacă nu a fost angajat cu contract de muncă la

SC L.P. SRL sau nu a deținut calitatea de administrator,inculpatul L.I. a

desfășurat activități de administrare a societății având inițiativa afacerii,

organizând desfășurarea acesteia, participând personal la cele mai importante

momente și disimulându-și participația cu ajutorul membrilor familiei, martorii

T., P.V., P.M. Inculpatul a fost cel care a finanțat întreaga operațiune,

folosind fonduri personale, provenite din contul curent personal al martorului P.V.,

fiind singurul beneficiar al sumei de 10 miliarde lei, obținută după revânzarea

imobilului achiziționat de la A.V.A.S. București. Chiar și împrejurarea că

inculpatul s-a folosit de un mandat special de reprezentare pentru

achiziționarea acestui spațiu comercial a avut rolul de a disimula participarea

sa efectivă în administrarea societății, încercându-se astfel a se da o

aparență de legalitate unei acțiuni ce se tindea a fi privită în mod

izolat,desfășurată de către o societate comercială oarecare,iar nu de către

inculpat pentru aceste operațiuni și urmând a fi lichidată în scurt timp după

realizarea obiectivelor propuse.

Cât privește legătura

acestor activități cu scop lucrativ desfășurate de către inculpat sub paravanul

SC L.P. SRL, cu atribuțiile sale de serviciu, fișa postului consemnează că

directorul general adjunct al D.G.F.P. are ca principale atribuții exercitarea

conducerii activității direcției Controlului Fiscal (…) dispunerea în legătură

cu verificarea persoanelor fizice și juridice, semnarea documentelor privind

rezultatele verificării, asigurarea executării programului de control fiscal

pentru aparatul de control al direcției, aprobarea potrivit competențelor a

documentelor referitoare la valorificarea constatărilor controlului fiscal etc.

Toate aceste atribuții ale inculpatului ca titular al funcției de director

general adjunct al D.G.F.P. Bihor, este evident că au legătură directă cu

activitatea desfășurată da SC L.P. SRL, societate înmatriculată în Oradea,

supusă controlului fiscal exercitat de către Direcției Controlului Fiscal din

cadrul D.G.F.P. Bihor,condusă de inculpat.

În ceea ce privește

încadrarea în drept a faptei s-a reținut că fapta inculpatului L.I. în calitate

de director general adjunct și sef al Direcției de Control Fiscal din cadrul

D.G.F.P. Bihor,de a se substitui administratorului SC L.P. SRL Oradea, folosind

firma ca paravan și de a achiziționa prin această firmă, la licitația

organizată de A.V.A.B. București, un spațiu comercial situat în Oradea B-dul

Dacia, obținând un profit de peste 200.000 dolari SUA (7.716.810.325 lei),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni

financiare incompatibile cu funcția, însărcinarea sau atribuția în scopul

obținerii de bani prev de art. 12 lit. a) Legea nr. 78/2000.

verbal din data de 10 decembrie 2004, a fost începută urmărirea penală

împotriva inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prev de art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 11 și 13 din Legea nr. 87/1994,cu

referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000.

La data de 7

octombrie 2003,organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor-Serviciul

de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că

învinuita P.M.,în calitate de administrator la SC L.P. SRL, nu a înregistrat în

contabilitatea societății operațiuni comerciale efectuate în cursul anului

2001, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale datorate

bugetului de stat (vol IV f 12).Ca urmare,la data de 8 octombrie 2003, a fost

solicitată efectuarea unui control de către Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bihor,pentru stabilirea cuantumului taxelor și impozitelor datorate

bugetului de stat.

S-a reținut că,

anterior, învinuita P.M., în vara anului 2003, constatând că inculpatul L.I. nu

a făcut nici un demers real în vederea preluării SC L.P. SRL,după ce în

prealabil, inculpatul i-a restituit actele firmei, a solicitat contabilei

P.C.L.,să întreprindă cele necesare în vederea lichidării societății. Fiind

necesar un control fiscal prealabil lichidării, învinuita P.M. a formulat

cerere înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Oradea și transmisă la

Direcția Controlului Fiscal cu adresa din 21 august 2003. Ambele solicitări au

fost repartizate martorei I.V., consilier în cadrul D.C.F., care a încheiat

împreună cu martora R.C., inspector în cadrul D.C.F., procesul verbal

înregistrat sub numărul 76547/2003. Concluzia Direcției Controlului Fiscal în

urma finalizării controlului doar în baza actelor predate de către

administrator și fără a efectua alte verificări, a fost că societatea avea

obligații de plată către bugetul statului în sumă de 77.521.007 lei și a

apreciat că aceasta se datorează unei erori contabile, prin necorelarea unor

date, societatea și-a înregistrat cu întârziere obligația de plata a TVA

aferentă lunii octombrie 2001, cu scadența la 25 noiembrie 2001,respectiv în

luna august 2003. S-a stabilit că fapta constituie contravenția prev. de art.

35 pct. 2 din Legea 82/1991, s-a aplicat o amendă de 2.000.000 lei și s-a

stabilit obligația de plată la bugetul de stat a sumei menționate precum și

dobânzi și penalități aferente TVA în sumă de aproximativ 46,5 milioane lei.

Atât amenda cât și datoria stabilita către stat a fost plătită de învinuita

P.M., după ce în prealabil l-a informat pe inculpatul L.I. despre concluziile

controlului, iar acesta a îndrumat-o să se prezinte la sediul W.S. SRL Oardea,

la martorul P.V., de la care urma să primească întreaga sumă.

Ulterior, în urma

solicitării PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Oradea,

organele din cadrul D.G.F.P. Timiș,ca urmare a delegării dispusă de Ministerul

Finanțelor,au efectuat un nou control la sediul societății SC L.P.

SRL,concluziile acestuia fiind cuprinse în procesul verbal din 26 martie

2004.Potrivit acestora datoria societății către bugetul de stat se ridica la

suma de 856.254.903 lei reprezentând TVA, impozit pe venit, majorări de

întârziere, dobânzi și penalități de întârziere, această datorie rezultând din

neînregistrare în contabilitatea firmei, în perioada septembrie 2001 - iulie

2003, a activului achiziționat de la A.V.A.B. București (în valoare de

2.281.680.975 lei) și vânzarea acestuia către martora T.F. (pentru suma de

450.000.000 lei). În atare condiții,s-a constatat că societatea nu a desfășurat

nici un fel de activități. De abia în luna august 2003,la declanșarea

controlului societatea a înregistrat în contabilitate achiziționarea activului

la valoarea de 2.281.680.975 lei precum și vânzarea acestuia la valoarea de 450.000.000

lei.

Acest proces verbal a

fost contestat de învinuita P.M. la cererea inculpatului L.I., care a redactat

în concret atât contestația cât și acțiunea în contencios administrativ,

adresată Tribunalului Bihor. La percheziția desfășurată la domiciliul

inculpatului L.I., a fost găsită întreaga documentație cu comentariile

personale ale inculpatului (vol VIII f 232). În cauză a fost dispusă efectuarea

unei constatări economico-financiare de către specialiști Parchetului Național

Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea (vol VIII f 121) printre obiectivele

urmărite fiind și cel referitor la cuantumul total al prejudiciului adus

bugetului de stat prin neînregistrarea în contabilitatea SC L.P. SRL Oradea a

operațiunilor de cumpărare și revânzare a activului spațiu comercial din mun

Oradea, B-dul Dacia.

Constatarea

economico-financiară efectuată de specialiștii Parchetului Național

Anticorupție a concluzionat că prin neînregistrarea în contabilitate a

operațiunilor de cumpărare și vânzare a activului din Oradea B-dul Dacia,

adjudecat la licitația din 12 septembrie 2001 la A.V.A.B. București, SC L.P.

SRL Oradea a prejudiciat bugetul statului cu suma totală de 973.078.454 lei.

Aceasta este justificată de faptul că A.V.A.B. București organizatorul licitației

era instituție publică neplătitoare de TVA și ca urmare plata TVA către stat

cădea în sarcina exclusivă a adjudecatarului. Acesta urma să efectueze

viramentele în conturile de trezorerie în numele proprietarului bunului vândut

(vol II f 194).

S-a mai arătat că,

rezultă din declarațiile martorei P.C.L. și ale învinuitei P.M. că aceasta din

urmă nu a înregistrat în contabilitate operațiunile menționate întrucât pe de o

parte actele societății s-au aflat la inculpatul L.I. în perioada septembrie

2001 vara anului 2003,iar aceasta din urmă a fost indusă în eroare de inculpat

asupra legalității operațiunilor efectuate. P.M. a declarat că societatea nu a

avut activitate comercială sau de altă natură anterior acestor operațiuni, că

documentele au fost predate anterior licitației de la A.V.A.B. inculpatului, pe

baza promisiunii că părțile sociale vor fi preluate de sora inculpatului, fără

a cunoaște nici un fel de detalii referitoare la conținutul operațiunii

financiare în derulare. La fel și semnarea contractului de vânzare cumpărare a

spațiului comercial către martora T.F. s-a făcut în aceleași condiții, existând

convingerea că și părțile sociale ale societății vor fi cesionate aceleași

persoane, concluzionând că a fost indusă în eroare asupra legalității operațiunilor

efectuate de L.I. nașul său de cununie și director general adjunct al D.G.F.P.

Bihor, că nu a profitat în nici un fel de pe urma acestei evaziuni fiscale,

întregul folos material fiind primit de către alții.

La fel, după ce

învinuita P.M. a început procedurile de lichidare voluntară a SC L.P. SRL și a

aflat de la martora P.C.L. că nu există nici un document de intrare în

societate pentru spațiul comercial cu excepția fișei de licitație și că ar fi

necesară o factură pe care să o poată înregistra în contabilitate,a discutat cu

inculpatul L.I. la biroul său de la D.G.F.P. Bihor acesta răspunzându-i că nu a

fost emisă nicio factură, să nu își facă griji pentru că nu s-a făcut nicio

ilegalitate în numele societății și să îi ceară contabilei să înregistreze achiziția,

doar în baza fișei de licitație și a procesului verbal. Declarațiile acesteia

s-au coroborat cu declarațiile martorei T.F. și concluziile raportului de

constatare economico - financiară.

Prin rechizitoriu s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce o privește pe învinuita P.M.

lipsind latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev de

art. 13 din Legea nr. 87/1994 iar pentru fapta prev de art. 11 din Legea nr.

87/1994 s-a constatat că fapta nu există.

Referitor la latura

obiectivă a infracțiunii prev de art. 11 din Legea nr. 87/1994, se reține în

rechizitoriu că, în literatura de specialitate s-a arătat că prin înregistrarea

unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, se înțelege

operațiunea de a declara activitățile desfășurate de un agent economic la

organele fiscale competente,în termenul și forma prevăzută de lege, după ce

activitățile respective au fost incluse în obiectul de activitate. Întrucât SC

L.P. SRL a fost înregistrată legal nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunea

prev de art. 11 din Legea nr. 87/1994, astfel încât s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatului L.I.

Relativ la cea de a

doua infracțiune s-a menționat că, latura obiectivă a infracțiunii prev. de

art. 13 din Legea nr. 87/1994, constă în fapta de a nu evidenția în

contabilitate în întregime sau în parte a veniturilor obținute ori de a

înregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale. Cerința esențială

care trebuie îndeplinită este aceea ca faptele prin care se realizează

elementul material să aibă drept urmare neplata sau diminuarea obligațiilor

fiscale, scop care în speță a fost realizat,obligațiile fiscale aferente

operațiunilor comerciale neînregistrate în contabilitate nefiind declarate și

ca urmare neachitate.

În final s-a arătat

că, încadrarea juridică a faptei în conținutul infracțiunii prev. de art. 31

alin. (2) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 se justifică, fiind demonstrat

faptul că inculpatul a avut inițiativa afacerii, a preluat documentele

societății prin inducerea în eroare a învinuitei P.M.,substituindu-se

administratorului de drept, care nu a mai avut nici un fel de control asupra

societății.

În drept, fapta

inculpatului L.I. constând în aceea că, în toamna anului 2001, a determinat-o

cu intenție pe P.M., administratorul societății SC L.P. SRL Oradea,să se

sustragă de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea în

contabilitatea acestei societăți și nedeclararea la organele fiscale a

cumpărării și revânzării spațiului comercial situat în Oradea B-dul Dacia, jud

Bihor, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

prev de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 .

10 decembrie 2004 a fost extinsă cercetarea și începută urmărirea penală

împotriva inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani

prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e)

din Legea nr. 78/2000.

Ca urmare a cererii

formulate de către PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial

Oradea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor,

această instituție a întocmit și trimis o informare privind operațiunile suspecte

de spălare a banilor efectuate de inculpatul L.I. În baza acestei informări,

precum și a datelor rezultate din efectuarea urmăririi penale în cauză, a fost

dispusă efectuarea unui raport de constatare economico-financiară având ca

obiective: - cum au fost folosite cele 10 miliarde de lei virate de B.T. Oradea

în contul lui T.I. ca preț de vânzare cumpărare a spațiului comercial situat în

Oradea B-dul Dacia și care este traseul parcurs de această sumă;- cum au fost

utilizate disponibilitățile bănești din contul SC N.C. Sânmărtin, inclusiv

modul de achitare al apartamentelor și celor două autoturisme achiziționate în

numele societății.

Specialiștii au

răspuns că suma de 10 miliarde lei reprezentând prețul de vânzare al spațiului

comercial din Oradea B-dul Dacia achitată de către B.T., a intrat în contul

martorului T.I. la data de 28 august 2002, fiind constituită într-un depozit în

lei. Ulterior a urmat o succesiune de operațiuni bancare, suma fiind utilizată

de inculpatul L.I. pentru necesități personale, iar prin transferurile bancare

succesive acesta a încercat să ascundă atât sursa cât și destinația finală a

banilor.

Cu privire la cel

de-al doilea obiectiv, s-a reținut în raport că un depozit bancar constituit la

B.T. în valoare de 1 miliard de lei, sumă care provine din cele 10 miliarde lei

încasată cu titlu de preț de T.I. a fost desființat suma fiind utilizată ca

plată în numerar către inculpatul L.I. (147 milioane lei) și suma de 853

milioane lei creditare firmă SC N.C. SRL unde unic asociat și administrator a

fost martorul T.I.

S-a mai reținut că

numai apartamentul din Oradea str. Costaforu a fost achiziționat cu bani

proveniți din cele 10 miliarde lei, autoturismul marca M. fiind cumpărat de

inculpatul L.I. cu bani proveniți dintr-o altă afacere care nu face obiectul

prezentului dosar.

În continuare se

arată că din notele de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate

rezultă că inculpatul L.I. după începerea cercetărilor de către organele de

poliție, în anul 2003, s-a interesat îndeaproape de cursul anchetei, luând

legătura cu diverse persoane în scopul blocării investigațiilor și îngreunării

aflării adevărului.

Se expun pasaje din

convorbirile avute de inculpat cu martorele P.L.A. și T.F. și se menționează că

în perioada în care documentele firmei s-au aflat la inculpatul L.I. respectiv

septembrie 2001 vara anului 2003, la D.G.F.P. Bihor au fost depuse declarații

tipizate în numele SC L.P. SRL, care atestau că societatea nu a desfășurat

activitate economică, ștampila aplicată fiind cea cu impresiune ovală, cu

inscripția SC L.P. SRL, C.F.R. Oradea România. În urma verificărilor efectuate

s-a demonstrat că declarația înregistrată la D.G.F.P. Bihor, din 28 februarie

2002 a fost înregistrată ulterior acelei date deoarece ștampila aplicată a fost

confecționată doar la data de 07 martie 2002, după cum a rezultat din

evidențele SC M.E. SRL Oradea, societatea care a eliberat ștampila. În condiții

asemănătoare a fost depusă la D.G.F.P. Bihor și cea de-a doua declarație,

înregistrată din 09 august 2002. Ambele declarații vizează semestru II/2001 și

semestrul I/2002 și nu au fost depuse de către învinuita P.M. Mai mult numerele

de înregistrare respective nu au fost generate din plaja de numere generate de

programul de calculator în anul 2002.

Făcându-se analiza

probelor administrate se arată că procesul verbal de control din data de 17

octombrie 2003,întocmit de funcționari ai D.C.F. Bihor direcție aflată în

subordinea inculpatului L., este considerat superficial chiar de martorul H.I.

care își amintește că lucrarea privind controlul solicitat de către I.P.J.

Bihor i-a fost repartizată de inculpatul L.I. De asemenea martora I.V. arată că

nu le-a fost prezentată factura emisă de M. SA Oradea, cu ocazia controlului.

Martorul afirma ca echipa de control ar fi trebuit sa verifice în amănunt toate

documentele care au stat la baza operațiunii de cumpărare, respectiv vânzarea

spațiului scos la licitație de A.V.A.B. pentru ca obligațiile de plată să fi

fost stabilite în mod corect. Martora I.V. menționează că la data efectuării

controlului nu a avut la dispoziție factura menționata.

Referitor la această

factură s-a reținut că în contabilitatea M. SA Oradea nu a fost găsit decât

exemplarul roșu al facturii din 09 octombrie 2001 și care a fost încheiată

îndată după vânzare pentru descărcarea de gestiune potrivit declarațiilor

martorilor M.C. și M.O.P. Factura a fost emisă de martora M.C. în 3 exemplare,

însa aceasta nu își amintește dacă exemplarul albastru a fost transmis

cumpărătorului. În continuare se arată că inculpatul L. a avut mai multe

convorbiri telefonice cu P.V., M.O.P. și B.A., inculpatul manifestându-și

interesul pentru găsirea facturilor.

În fine s-a menționat

că, martorii T.I.,T.F. și P.M. au avut mai multe reveniri asupra declarațiilor

inițiale, fapt explicat prin aceea că inculpatul L. le-a solicitat să nu îi

menționeze numele, exercitând presiuni și în virtutea relațiilor de rudenie

Fapta inculpatului

L.I. de a fi folosit banii obținuți prin comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, pentru cumpărarea unui apartament

amplasat în Oradea str. Costaforu și pentru alte necesități personale,încercând

să ascundă, prin transferuri bancare succesive,atât sursa cât și destinația

finală a banilor, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de

spălarea banilor prev de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu referire la

art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

martie 2004 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpatul L.I. și

începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită,faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, din probele

administrate în cauză s-a reținut că inculpatul în calitate de director general

adjunct al D.G.F.P. Bihor și șef al Direcției Controlului Fiscal Bihor, pentru

a nu efectua controalele fiscale și în vederea avizării favorabile a unor

cereri privind reeșalonarea unor datorii, a pretins și primit,în perioada

anilor 2003 - 2004,bunuri și servicii în valoare de peste 400 milioane lei de

la martorul P.J., asociat și administrator la 3 societăți comerciale din jud

Bihor.

S-a reținut faptul că

inculpatul a contractat lucrări de construcție a unei case proprietate

personală situată în Oradea str. I.C. Brătianu și de renovare a unui apartament

situat pe str. Costaforu, ridicând materiale de construcție de la SC E. SA

Oradea, firmă specializată în desfacerea en-gros și cu amănuntul a materialelor

de construcții.

Ulterior, inculpatul

L.I., urmare a înțelegerii cu martorul P.J. a solicitat martorei B.C., director

la SC E. SA Oradea să factureze materialele ridicate în valoare totală de cca

350 milioane lei, pentru către inculpatul L.I., martorul P.J. a dispus

efectuarea plăților prin virament bancar.

Martorul a arătat în

denunțul penal formulat că inculpatul I.L. ar fi solicitat și a primit servicii

hoteliere și de restaurant cu titlu gratuit de peste 100 mil lei, a afirmat că

a fost constrâns să presteze aceste servicii și să achite contravaloarea lor la

cererea inculpatului, întrucât acesta era în măsură să dispună efectuarea unor

controale fiscale, să avizeze diferite cereri cu caracter fiscal astfel încât

nu a putut să refuze solicitările inculpatului.

Prin ordonanța din 7

iunie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului L.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită,faptă prev de art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000,

considerându-se că nu a existat din partea acestuia o acțiune de pretindere a

unor foloase sub nicio formă, că deși inculpatului i s-au oferit materiale de

construcții în valoare de 50-60 de milioane, acestea nu au nicio legătură cu

atribuțiile de serviciu ale acestuia.

În data de 11 noiembrie

2004 prin rezoluție, PARCHETULUI NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - Secția de combatere a

corupției a infirmat ordonanța din 7 iunie 2004 dispunând reluarea urmăririi

penale în cauză și reaudierea tuturor martorilor care au avut reveniri parțiale

sau totale, pentru a preciza în concret împrejurările în care s-a pretins și

primit de către inculpatul L.I. materiale de construcție și servicii în valoare

de cca. 400 milioane lei de la martorul P.J.

Reaudiat martorul a

arătat că își menține declarațiile date anterior și precizează că îl cunoaște

pe inculpat din perioada 1994-1995 acesta fiind în acea vreme comisar al gărzii

financiare Bihor. Ulterior relațiile dintre martor și acesta s-au îmbunătățit

considerabil, mai ales după ce martorul a reușit să pună în funcțiune hotelul

„P.” inclus în complexul Turistic Băile Felix, jud Bihor care aparține SC

C.P.C.P.R. SRL Nojrod la care martorul este asociat unic, firma având ca obiect

promovarea turismului, tratament și agrement. Martorul este asociat și la o

altă firmă cu soția respectiv SC P.S.C. SRL Nojrod, înființată în anul 1993,

firma având ca obiect de activitate, producția și comercializarea produselor

alimentare, precum și acționar majoritar la SC J.P.F.C. SA Șuncuiuș, firmă

înființată în anul 1999,unde este președinte al Consiliului de administrație.

S-a arătat în continuare că, după ce inculpatul a devenit director general al

D.G.F.P. Bihor, în baza relațiilor care s-au stabilit între ei,inculpatul de

mai multe ori s-a prezentat la localul martorului din Băile Felix beneficiind

de consumație gratuită. După deschiderea și inaugurarea complexului turistic,

inculpatul și-a serbat onomastica și ziua de naștere, iar în cursul anului 2001

- 2002 și-a organizat aniversarea zilei de naștere. Cu acele ocazii

inculpatului i-au fost puse la dispoziție terasa,personalul și tot ce a

considerat L. necesar. Martorul a susținut că inculpatul și-a adus o parte din

băutură, respectiv băuturile tari și carnea fiind organizate și alte asemenea

petreceri cu invitați,în aceleași condiții. Martorul afirmă că în primăvara

anului 2003 inculpatul L.I. i-a cerut să cazeze lotul echipei de fotbal FC L.

Oradea, cheltuielile ridicându-se la suma de 90 mil lei din care au fost

achitata doar suma de 30 mil lei. Martorul a estimat în declarația dată în fața

procurorilor Serviciului Teritorial Oradea, că valoarea serviciilor și a

consumațiilor făcute de inculpatul L.I. a fost de cca 100-130 milioane,din care

acesta nu achitase nimic până la data reaudierii. Referitor la această

sumă,martorul a arătat că inculpatul nu a fost invitatul său. Prin faptul s-a

prezentat la Complexul President, unde a solicitat și beneficiat de serviciile

sus menționate, martorul denunțător a precizat că a înțeles că aceste servicii

i-au fost pretinse de inculpat în virtutea calității sale de director al

D.G.F.P. Brașov, că din discuțiile purtate între ei în cursul anului 2002-2003

și comportamentul inculpatului a înțeles că acesta îl va ajuta în rezolvarea

problemelor pe care firmele sale le avea în relația cu D.G.F.P. Bihor. Martorul

a arătat că în perioada anilor 2000-2001, la SC J.P.F.C. SA Sucuiuș s-au

acumulat mai multe datorii către bugetul de stat, constând în taxă pe valoarea

adăugată și majorări de întârziere,în cuantum de 4.0479.380.323 lei, existând

posibilitatea ca D.G.F.P. să promoveze în instanță o acțiune prin care să se

declanșeze falimentul societății. Soluția cea mai favorabilă pentru firma

martorului P.J. era aceea a obținerii unei reeșalonări a datoriei, situație în

care trebuia plătiră numai dobânda, în condițiile în care activitatea de

producție s-ar fi desfășurat în continuare.

În ultima sa

declarație, martorul a afirmat că inculpatul i-a promis ajutorul în

reeșalonarea datoriilor pe care firmele sale le aveau către bugetul de stat cât

și în urgentarea controlului,lucru pe care l-a și făcut deși neagă implicarea

sa. În acest sens se reține în rechizitoriu că inculpatul a rezoluționat și

repartizat cererea eșalonare depusă de SC J.P.F.C. SA mai mult a făcut parte

din comisia de analiză și soluționare constituită la nivelul D.G.F.P. Bihor,

fiind aprobată eșalonarea la plată a TVA în sumă de 1.872.075.933 lei și a

majorărilor de întârziere aferente TVA în sumă de300.756.239 lei,pe o perioadă

de 5 ani cu o perioadă de grație de 6 luni. Analog inculpatul a semnat în

calitatea pe care o avea convenția numărul 106 din 24 iulie 2003 încheiată

între D.G.F.P. Bihor și SC C.P.C.P.R. SRL Nojorid privind acordarea eșalonării

la plată pe o perioadă de 24 de luni a sumei de 475.236.608 lei.

Relativ la

împrejurarea că în luna iunie a anului 2003 inculpatul a comunicat martorului

denunțător că a ridicat materialele de construcție pentru casa proprietatea sa

personală situată în Oradea pe strada I.C. Brătianu, care urmează să fie

facturate și plătite de firmele sale,în rechizitoriu se reține că martorul a

declarat că a înțeles că va trebui să plătească toate materialele ridicate de

inculpat și că nu va primi bani ulterior de la acesta,urmând ca inculpatul să

îl ajute în caz de nevoie în relația cu finanțele. Valoarea materialelor plătite

de firmele controlate de martor la SC E. SRL Oradea și ridicate în fapt de

inculpatul L. a fost de 349.543.468 lei (sumă rezultată din însumarea

facturilor pentru materiale despre care martora B.C. afirmă că au fost livrate

inculpatului L.I., coroborate cu concluziile ce rezultă din procesele verbale

de interceptare a convorbirilor telefonice.

În declarațiile sale

martora B.C. arată că a avut o înțelegere cu inculpatul privind facturarea

materialelor ridicate de acesta în numele societăților controlate de P.J.,sens

în care, spre deosebire de alți clienți, a întocmit note de mână atât ea cât și

șeful de depozit,martorul J.A.D., pe care ulterior le-a reflectat în facturile

emise societăților controlate de martorul P.J.

Martorul denunțător

P.J. a revenit asupra declarațiilor sale, arătând în 13 ianuarie 2005, că

inculpatul i-a plătit suma de 120 mil. lei pe care i-a păstrat asupra sa ca

restituire avans creditare firmă. Cu privire la aceste aspecte în rechizitoriu

se susține că această declarație nu este conformă cu realitatea fiind

contrazisă de celelalte declarații luate în cauză martorului denunțător,

martorului T.I., martorilor P.D.R. și C.D.

În drept, fapta

inculpatului L.I. care în calitate de director general al D.G.F.P. Bihor, în

cursul anilor 2003,a solicitat și primit foloase materiale necuvenite în sumă

de 349.543.468 lei de la martorul P.J., constând în plata materialelor de

construcție ridicate de la SC E. SA Oradea cu scopul de a-și îndeplini

atribuțiile de serviciu în sensul aprobării unor reeșalonări ale obligațiilor

fiscale și restituirii de accize către societățile comerciale administrate de

denunțător, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de

mită faptă prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 și 7

din Legea nr. 78/2000.

10 decembrie 2004 s-a dispus extinderea cercetării penale și începerea

urmăririi penale împotriva inculpatului L.I.,pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor publice,faptă prevăzută de art. 248 C. pen.

cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că

inculpatul avea ca primă atribuție de serviciu aceea de a exercita conducerea

activității Direcției Controlului Fiscal, atribuție în virtutea căreia, precum

și a reglementărilor specifice ale M.F.P., inculpatul aproba efectuarea

rambursărilor de TVA către agenții economici.

În acest context

inculpatul a decis să exploateze prerogativele conferite de funcția ocupată în

scop personal și implicit în dauna statului reprezentat de M.F.P. ca titular la

taxei pe valoarea adăugată.

Potrivit

reglementărilor legale privind taxa pe valoarea adăugată, acesta este un

impozit indirect, în sensul că este plătit de consumatorii finali. Agenții

economici care se declară plătitori de TVA au posibilitatea de a-și deduce (de

a scădea) din taxa pe valoarea adăugată încasată la vânzarea unor mărfuri sau

prestarea de servicii sumele de bani pe care le-au plătit cu titlu de TVA în

momentul în care s-au aprovizionat cu mă