ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea din 12 aprilie 2005, a fost trimis în judecata inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită în scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000.

Prin același rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 13 C. pen., spălare de bani, faptă prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, luare de mită, faptă prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prev. de art. 248 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, instigare la bancrută frauduloasă, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 251/S din 1 iunie 2010 a Tribunalului Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinită în scopul obținerii pentru sine sau altul de bani sau alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000 (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 2 rechizitoriu), de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din legea nr. 78/2000 (pct. 3 rechizitoriu), de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) și c) și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 4 rechizitoriu), de abuz în serviciu contra intereselor publice (două infracțiuni), prev. de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000(faptele de la pct. 5 și 6 rechizitoriu), de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6 rechizitoriu).

În baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul Brașov a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților A., și alții (la pct. 7 în actul de sesizare), din art. 25 C. pen. raportat la art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003 republicată, în art. 25 C. pen. raportat la art. 143 Legea nr. 85/08.03.2006 cu art. 13 C. pen., respectiv din art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 161/2003 republicată în art. 143 Legea nr. 85/08.03.2006 cu art. 13 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 85/08.03.2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală, fiindu-i puse în vedere prevederile art. 63

1

C. pen.

Tribunalul Brașov a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile S.C. B. S.R.L. și a respins pretențiile civile formulate de părțile civile Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice - prin A.N.A.F. București, Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice - prin D.G.F.P. Brașov, D.G.F.P. Bihor și D.G.F.P. Timiș, ca nefondate.

Prin aceeași sentință, a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța procurorului din data de 09.03.2005 și s-a dispus restituirea către inculpatul A. a sumelor indisponibilizate, respectiv, 8.000 Euro și 20.000 USD, sume ce au fost depuse la C. la dispoziția Parchetului potrivit notelor contabile nr. 56357 din 29.03.2005, respectiv nr. 56361 din 29.03.2005.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul A., și alții, și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov.

Prin decizia penală nr. 25/Ap din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov și de inculpatul A., și alții, împotriva sentinței penale nr. 251/S/01.06.2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr. x/2005, pe care a desființat-o sub următoarele aspecte:

- încadrarea juridică dată infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

- achitarea inculpatului A. pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (faptele de la punctele 5 și 6 din rechizitoriu) și încadrarea juridică dată acestor infracțiuni,

- achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (punctul 6 din rechizitoriu),

- omisiunea menționării alin. (2) lit. a) al art. 143 din Legea nr. 85/2006 și condamnarea inculpaților A., și alții, pentru săvârșirea acestei infracțiunii de bancrută frauduloasă (instigator, respectiv, autor),

- respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov,

- temeiul obligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță și cuantumul sumei stabilite în sarcina inculpatului A..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a), c) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 (punctul 4 din rechizitoriu).

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, punctul 5 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută. de art. 248 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, punctul 5 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (punctul 6 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților A., și alții, pentru comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. (A.), respectiv, de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. (D., punctul 7 rechizitoriu).

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. (în vigoare la data faptei), a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov suma de 159.014.642 RON vechi (15.901,4642 RON noi), reprezentând prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.. a respins restul pretențiilor acestei părți civile.

În baza art. 348 C. proc. pen., a desființat în totalitate facturile fiscale seria x nr. x/30.05.2002 și seria x ACA nr. x/27.06.2002, emise de S.C. E. S.R.L. către F.; a desființat parțial, în limita sumei de 157.711.741 RON vechi, factura fiscală seria x nr. x/02.12.2002, emisă de S.C. E. S.R.L. către F..

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, partea civilă Statul Român Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a decis următoarele:

În opinie majoritară:

I. A admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva deciziei penale nr. 25/Ap din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat în parte decizia penală nr. 25/Ap din 28 februarie 2012 și sentința penală nr. 251/S/01.06.2010, pronunțată de Tribunalul Brașov și rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. combinat cu art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția, îndeplinită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) teza a I a din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit cele două pedepse de câte 3 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 și art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. apartamentul nr. x situat în municipiul Oradea, județul Bihor.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 349.543.468 RON (ROL) și l-a obligat la plata acestei sume către stat.

În baza art. 163 C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 32 din Legea nr. 656/2002, a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. până la concurența sumei confiscate, respectiv a cotravalorii apartamentului.

A menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din data de 9.03.2005 privind indisponibilizarea sumelor de 8.000 euro și 20.000 dolari, sume ce au fost depuse la C. la dispoziția parchetului potrivit notelor contabile nr. 56357 din 29.03.2005, respectiv nr. 56361 din 29.03.2005.

A menținut restul dispozițiilor din hotărârile atacate care nu vor fi contravenit decizei pronunțate.

II. A respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatul A. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva aceleași decizii.

Cu opinie separată în ce privește dispoziția de luare a măsurii sechestrului asigurător și confiscării speciale.

Dispozițiile la care se referă opinia separată sunt rezultatul condamnării inculpatului, în recurs, cu privire la infracțiunile de spălare de bani și luare de mită, soluția de condamnare fiind fundamentată pe declarația inculpatului din fața instanței de recurs în care a precizat că menține aspectele relatate în declarațiile sale detaliate, anterioare, pe ansamblul înscrisurilor depuse în dosar, pe probele științifice administrate de-a lungul întregului proces penal și pe conținutul interceptărilor audio-video apreciate ca fiind legal obținute. Este de subliniat faptul că inculpatul, dar și Ministerul Public au formulat obiecțiuni la expertiza contabilă efectuată în cursul judecării apelului, (f 208 și urm., vol III; dosar CA) ce au fost analizate de instanță și ulterior a fost completat raportul de expertiză . În cursul urmăririi penale se întocmiseră însă și rapoarte de constatare economico-financiare de către specialiști din structura organului de urmărire penală (f. Vol VIII, f 125-150; vol. XII, f 3 și urm.) Aceste probatorii au fost analizate coroborat reținându-se că sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție sub aspectul infracțiunilor menționate anterior.

În procesul de individualizare a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enumerate în art. 72 C. pen., dar a fost evaluată și durata procedurii, cuantumul pedepselor fiind determinat și în raport cu acest ultim criteriu.

În mod indubitabil din soluția de condamnare în legătură cu infracțiunile menționate rezultă ope legis obligativitatea dispunerii măsurilor sechestrului asigurător și confiscării speciale.

Se constată însă că aceste măsuri nu au fost solicitate nici în concluziile orale ale Ministerului Public, nici în motivele scrise de recurs.

De esența procesului penal echitabil este ca toate aspectele relevante cauzei, ce vor fi dezlegate prin dispoziții ale instanței, să fie supuse dezbaterii contradictorii.

Severitatea măsurilor impune ca la momentul luării acestora să se respecte garanțiile procesuale recunoscute în favoarea părților interesate.

Rolul activ al instanței nu putea genera punerea în discuție a aspectelor referitoare la luarea celor două măsuri întrucât evaluarea acestora în recurs se poate face în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

punct 17/2 C. proc. pen., ce poate fi pus în discuție din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. În plus, rolul activ al instanței nu presupune o subrogare în drepturile procesuale ale părților sau ale reprezentantului Ministerului Public, ci acordarea unui sprijin sau suport în exercitarea acestora.

La data de 09 septembrie 2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005 (întemeiată pe dispozițiile art. 465 din C. proc. pen.), cerere ce a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020. În argumentarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, în fapt, la data de 09.06.2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre de condamnare a statului român în cauza A. c. României (nr. 39855/13), în care a avut calitatea de reclamant.

A arătat că, în esență, CEDO a stabilit că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil (prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, fără readministrarea probelor administrate în fața celorlalte organe jurisdicționale, în condițiile în care instanțele în fața cărora au fost administrate nemijlocit probele pe baza cărora a fost condamnat au pronunțat hotărâri de achitare a sa sub aspectul acestei infracțiuni.

Având în vedere conținutul hotărârii A. c. României (nr. 39855/13), a solicitat a se constata că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 465 C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În speță, se constată că, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 iunie 2020 în cauza A. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1247 din 17 decembrie 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit următoarele:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1.500 EUR (una mie cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru acest cuantum, cu titlu de prejudiciu moral, care va fi convertită în moneda statului pârât, la rata de schimb aplicabilă la data plății;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de G., aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a reținut la paragrafele 35-39 următoarele:

"În speță, este suficient să constate că Înalta Curte s-a prevalat de posibilitatea oferită de legea internă de a examina din nou mărturiile pentru a se pronunța asupra vinovăției părții interesate (supra, pct. 15). Reiese, astfel, clar din motivația deciziei din 13 februarie 2013 că aceste mărturii, în special cele ale lui H., I.. și J., au contribuit în mod semnificativ la formarea convingerii judecătorilor Înaltei Curți. Or, tocmai aceste mărturii i-au determinat pe judecătorii din prima instanță să se îndoiască suficient de temeinicia acuzației, astfel încât să decidă achitarea persoanei în cauză de acuzația de luare de mită (supra, pct. 16 și 17).

Prin urmare, CEDO apreciază că Înalta Curte ar fi trebuit să aibă în vedere necesitatea unei noi audieri a martorilor respectivi, cu atât mai mult cu cât s-a pronunțat asupra caracterului credibil al mărturiilor. Într-adevăr, instanța a dat întâietate declarațiilor făcute de martori în fața procurorului, considerându-le mai credibile decât pe cele pe care aceștia le-au dat în fața primei instanțe (supra, pct. 17), deși martorii făcuseră cunoscute presiunile exercitate de parchet asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva reclamantului (supra, pct. 8).

CEDO reamintește, în acest context, că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui inculpat trebuie, în principiu, să fie în măsură să asculte martorii personal și să evalueze credibilitatea acestora. Evaluarea credibilității unui martor este o sarcină complexă care, în general, nu poate fi dusă la bun sfârșit prin simpla citire a declarațiilor scrise (Dan împotriva Moldovei, nr. 8.999/07, pct. 33, 5 iulie 2011). Desigur, există cazuri în care este imposibilă ascultarea martorului de către instanță, de exemplu, dacă persoana în cauză a decedat sau atunci când este vorba de respectarea dreptului acesteia de a nu se autoincrimina [Craxi împotriva Italiei (nr. 1), nr. 34.896/97, pct. 86, 5 decembrie 2002, și Dan, citată anterior, pct. 33]. Însă nu acesta a fost cazul în speță.

Având în vedere aceste elemente, CEDO apreciază că în speță omisiunea Înaltei Curți de a audia martorii înainte de a-l declara pe reclamant vinovat de luare de mită i-a restrâns semnificativ dreptul la apărare (Destrehem împotriva Franței, nr. 56.651/00, pct. 45, 18 mai 2004, Dan, citată anterior, pct. 31-35, și Lazu împotriva Republicii Moldova, nr. 46.182/08, pct. 36-44, 5 iulie 2016).

În consecință, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție."

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 465 alin. (1) C. proc. pen., consecințele încălcării dreptului la un proces echitabil neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului.

Deopotrivă, instanța mai constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 465 alin. (4) C. proc. pen. (care stipulează că aceasta trebuie introdusă în termen de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României), având în vedere că revizuentul a formulat cererea de revizuire la data de 09 septembrie 2020, deci anterior momentului la care Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 17 decembrie 2020.

Totodată, se reține că, prin Decizia nr. 2/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 06/03/2015, s-a stabilit că, "în urma desființării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din C. proc. pen., în condițiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicție (primă instanță, apel și recurs), în ultimă instanță soluționându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma și reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului inițial."

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 465 alin. (1)-(6) C. proc. pen., cu referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 iunie 2020 în cauza A. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1247 din 17 decembrie 2020, va admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005.

În baza art. 465 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., va desființa, în parte, decizia atacată și, potrivit Deciziei nr. 2/2015 din 02 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 06/03/2015, va dispune - cu privire la inculpatul A. - rejudecarea cauzei în recurs.

Va trimite cauza în vederea repartizării aleatorii unui complet al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competent să judece prezenta cauză în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 465 alin. (1)-(6) C. proc. pen., cu referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 iunie 2020 în cauza A. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1247 din 17 decembrie 2020, admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 836 din 13 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2005.

În baza art. 465 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., desființează, în parte, decizia atacată și, potrivit Deciziei nr. 2/2015 din 02 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 06/03/2015, dispune - cu privire la inculpatul A. - rejudecarea cauzei în recurs.

Trimite cauza în vederea repartizării aleatorii unui complet al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competent să judece prezenta cauză în recurs.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de revizuire rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.