ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2015

Deliberând asupra prezentului recurs; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. 689/102/2013, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâta D.M.M.A.I. București - C.C.E.M.M. a M.A.I., solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de pârâtă până la soluționarea prezentei acțiuni și anularea deciziei indicate ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea pârâtei la eliberarea unei noi decizii medicale din care să rezulte că este apt pentru îndeplinirea serviciului în poliție (fără niciun fel de limite), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La acest dosar a fost reunit, la data de 21 februarie 2013, Dosarul nr. 698/102/2013 al aceleiași instanțe, ca urmare a admiterii excepției de litispendență. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 978 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul S.M. în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Prin Sentința civilă nr. 78 din 26 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a, civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ, a fost anulată Decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de pârâta D.M.M.A.I.

București - C.C.E.M.M. a M.A.I., fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie medicală din care să rezulte că reclamantul este apt pentru îndeplinirea serviciului în poliție (fără niciun fel de limite) și să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 656,3 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a prezentat la începutul anului 2012 dureri cu caracter mecanic la nivelul genunchiului drept, pentru care a beneficiat de consult de specialitate ortopedic, iar în luna iunie 2012 a fost operat. Ulterior a efectuat tratament recuperator prin fizioterapie, pentru recuperarea unei atrofii musculare instalate la nivelul membrului inferior drept și a fost evaluat în mod repetat în cadrul C.C.E.M.M.

Prin Decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2013, în baza Deciziei Medicale nr. 195 din 21 noiembrie 2012 emisă de C.C.E.M.M. a M.A.I. și a Scrisorii medicale din 20 decembrie 2012 a Spitalului de Urgență, s-a stabilit reclamantului diagnosticul clinic și funcțional de "Condropatie Outbridge std. II condil femural intern și extern și std. III trohleopatelară genunchi drept. Corp liber intraarticular genunchi drept. Sinovită cronică hipertrofică genunchi drept.

Bride aderențiale operate". La pct. 3 din decizie, Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului, reclamantului i s-au acordat un număr de 20 de zile concediu medical în perioada 22 decembrie 2012 - 10 ianuarie 2013, urmând ca la expirarea acestuia să-și reia activitatea ca "apt limitat pentru îndeplinirea serviciul în poliție, conform Criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare din H.G. nr. 56/2012". S-a menționat, de asemenea, IA (incapacitate adaptativă) 25%, conform acelorași criterii, stabilindu-se un termen de revizuire de 3 luni, și s-a recomandat scutirea de probe sportive, continuarea balneofizioterapiei.

Ulterior emiterii Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013, prezentându-se la revizuire, pârâta a emis Decizia Medicală din data de 10 aprilie 2013, avându-se în vedere Scrisoarea Medicală emisă de Spitalul de Urgență. Rezultă din cuprinsul acesteia același diagnostic al reclamantului, Condropatie Outerbridge stadiul II condil femural intern și extern și stadiul III trohleopatelară genunchi drept operată. Sinovită hipertrofică genunchi drept. Bride sinoviale aderențiale genunchi drept. Corp liber intraarticular genunchi drept - fără tulburări funcționale în prezent. S-a concluzionat: "apt pentru îndeplinirea serviciului în poliție. Deficiență funcțională ușoară - IA-10%". Instanța de fond a constatat că, din actele medicale care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013 nu rezultă că reclamantul ar fi prezentat tulburări funcționale ale genunchiului drept care să necesite recomandarea de a fi scutit de probe sportive.

În acest sens și în raportul de expertiză se arată că, într-adevăr, refacerea genunchiului drept nu era completă la data emiterii deciziei, însă din punct de vedere funcțional, aceasta permitea desfășurarea unei activități fizice normale deși era oportună continuarea tratamentului recuperator prin gimnastică medicală. Având în vedere absența tulburărilor funcționale la nivelul genunchiului drept, absența semnelor de gonartroză, ca și complicație posibilă în evoluția patologiei prezentate de sus-numit, Comisia de expertiză medico-legală a concluzionat că acest tratament ar fi avut în primul rând un rol profilactic și mai puțin unul curativ, întrucât mișcările în articulația genunchiului drept puteau fi efectuate în limite normale.

Față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a constatat că, atât din cuprinsul Deciziei atacate, cât și al Scrisorii medicale din 20 decembrie 2012 a Spitalului de Urgență, precum și al celorlalte actelor medicale care au stat la baza emiterii ei (fișa de spitalizare), nu rezultă existența vreunui raport de cauzalitate între diagnosticul reclamantului și evaluările examenului local al genunchiului drept, pe de o parte, și deficiența funcțională reținută, pe de altă parte, care a făcut ca aceasta să fie corelată cu o incapacitatea adaptativă de 25% (deficiență ușoară, incapacitate adaptativă 20 - 49% - afectează nesemnificativ activitățile cotidiene și profesionale; pot apărea contraindicații privind activitatea profesională/recomandări privind schimbarea locului de muncă; capacitatea de muncă este păstrată).

Mai mult, pârâta nu a motivat cele reținute la pct. 3 din decizie, Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului, făcând doar o trimitere cu caracter general la Criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare H.G. nr. 56/2012. De asemenea, nu s-a arătat în concret motivul pentru care reclamantului i s-a recomandat scutirea de la probe sportive, deși nici anterior emiterii deciziei și nici ulterior, o asemenea recomandare nu s-a făcut.

Prin urmare, instanța a considerat că nu au fost prezentate de către pârâtă suficiente elemente obiective concrete care să înlăture orice urmă de îndoială cu privire la legalitatea Deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2013. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.M.M.A.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința respingerii acțiunii în anulare ca neîntemeiată. Recurenta a arătat, în motivarea cererii de recurs, că Decizia medicală nr. 3 din 9 ianuarie 2013 emisă de C.C.E.M.M. a M.A.I. a întrunit toate condițiile de legalitate, în temeiul prevederilor H.G. nr. 56/2012, pe baza documentelor medicale vizând starea de sănătate a reclamantului.

A reiterat recurenta parcursul medical al reclamantului și a precizat că, în data de 9 ianuarie 2013, C.C.E.M.M. a emis Decizia Medicală, prin care reclamantul a fost clasat medical "Apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție", cu revizuire peste 3 luni, respectiv aprilie 2013, recomandări de scutire de probe sportive și continuarea balneofizioterapiei, după expirarea Concediului medical prelungit de 185 zile ITM/365 zile. A subliniat recurenta că încadrarea perfect legală ca apt limitat (incapacitate adaptativă IA-25%) respectă întocmai definiția deficienței funcționale ușoare prevăzută la cap. II al H.G. nr. 56/2012 și nu presupune invaliditate, așadar, capacitatea de muncă este păstrată, dar cu anumite recomandări.

Așa cum a arătat și prin Adresa din 14 mai 2014, Raportul de expertiză din 27 februarie 2014 eliberat de I.M.L. Târgu Mureș a fost efectuat cu examinarea persoanei, la mai mult de 1 an și jumătate de la intervenția chirurgicală la care a fost supus reclamantul, iar prin concluziile de final, acesta întărește poziția exprimată de recurenta pârâtă. Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. II. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul reclamant S.M. a formulat întâmpinare la data de 13 ianuarie 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În faza procesuală a recursului părțile nu au solicitat administrarea unor probe noi. III.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit, prima instanță nu a reținut că Decizia din 9 ianuarie 2013 a fost emisă de către C.C.E.M.M. cu respectarea prevederilor H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 din acest act normativ, expertiza medico-militară constituie o evaluare a posibilităților anatomo-funcționale ale organismului persoanei față de cerințele impuse de atribuțiile de serviciu specifice. H.G. nr. 56/2012 definește, de asemenea, capacitatea de muncă drept aptitudinea persoanei față de îndeplinirea serviciului în armată, poliție etc., reprezentând "raportul între posibilitățile anatomo-funcționale individuale și solicitarea profesională specifică", iar incapacitatea adaptativă ca exprimând limitele persoanei în efortul de a se adapta la mediul natural și social, fiind generată de tulburări morfologice și funcționale diverse și exprimată procentual în cadrul unui sistem cuantificat din capacitatea adaptativă normală.

Conform pct. II din aceeași hotărâre, rezultă că sintagma "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție" corespunde unui diagnostic funcțional de deficiență ușoară cu incapacitate adaptativă (IA) situată între 20 - 49%. Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că decizia medicală contestată a fost analizată tocmai prin prisma dispozițiilor legale menționate și prin raportare la situația de fapt ce a rezultat din probele administrate.

Astfel, s-a reținut că Decizia din 9 ianuarie 2013 a stabilit că intimatul-reclamant este considerat "apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție", cu recomandări de scutire de probe sportive și continuarea balneofizioterapiei, în condițiile în care la baza acesteia au stat Decizia medicală din 16 octombrie 2012 a Spitalului Militar de Urgență Cluj-Napoca, prin care intimatul-reclamant fusese declarat "apt pentru îndeplinirea serviciului în poliție" (fără nici un fel de restricții) și Decizia medicală nr. 195 din 21 noiembrie 2012, emisă în baza acesteia, prin care nu s-au reținut deficiență funcțională sau incapacitate adaptativă (cu atât mai puțin IA "situată între 20 - 49%" cum se prevede la pct. II din H.G.

nr. 56/2012, pentru a fi considerat apt limitat). Recurenta a arătat că, în baza art. 8 alin. (1) lit. c) și art. 9 lit. c) din Anexa la Ordinul comun M 81/191/11030 din 30 iulie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară, Decizia medicală teritorială din 16 octombrie 2012 nu a fost avizată de C.C.E.M.M. a M.A.I., deoarece diagnosticul reclamantului "impunea o reevaluare a stării de sănătate în vederea reexpertizării" (atribut esențial al C.C.E.M.M. a M.A.I.). Înalta Curte constată, din actele dosarului, că în data de 19 decembrie 2012, intimatul-reclamant s-a prezentat la C.C.E.M.M. a M.A.I.

pentru reevaluare, hotărându-se cu această ocazie reinternarea sa în Spitalul de Urgență București, pentru evaluarea statusului funcțional la momentul respectiv, la data de 20 decembrie 2012 fiind emisă Scrisoarea medicală din 20 decembrie 2012 în care se menționează: stare la externare "vindecat", în epicriză reținându-se că este vorba de "bolnav operat în luna iunie 2012 cu evoluție postoperatorie favorabilă". De asemenea, constată că diagnosticul la externare a fost identic cu cel anterior, avut în vedere la emiterea deciziilor din 16 octombrie 2012 și din 21 noiembrie 2012. Și concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză pe baza înscrisurilor aflate la dosarul medical al intimatului-reclamant, precum și a celorlalte explorări și investigații imagistice efectuate anterior emiterii deciziei atacate, au fost în sensul că documentele medicale nu relevau tulburări funcționale ale genunchiului drept care să necesite limitări ale desfășurării serviciului în poliție.

Or, în condițiile în care există contradicții între înscrisurile medicale care au stat la baza deciziei medicale contestate în cauză și concluziile acesteia din urmă, iar din decizie lipsește tocmai motivarea corespunzătoare a pct. 3) "Aptitudini pentru îndeplinirea serviciului", făcându-se doar o trimitere cu caracter general la criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă din H.G. nr. 56/2012, în mod temeinic și legal prima instanță a reținut ca principal motiv de nelegalitate nemotivarea actului administrativ, procedând la anularea acestuia, cu obligarea autorității publice la emiterea unei noi decizii medicale, în acord cu înscrisurile din dosarul medical al intimatului-reclamant.

Este evident că motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. În acest sens, nemotivarea deciziei tocmai sub aspectul esențial de natură să genereze consecințe cu privire la situația profesională a reclamantului reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât și la nivel comunitar, constituind o garanție împotriva arbitrariului.

Astfel, sub aspectul motivării actului administrativ, și Curtea Europeană de Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea. În același sens, în Cauza C 509/1993 s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară chiar și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Este irelevantă în cauză susținerea recurentei privind faptul că, la data de 21 decembrie 2012, reclamantul a fost informat despre rezultatul ultimei internări, despre recomandările medicului specialist ortoped de la Spitalul de Urgență și despre faptul că se va emite o decizie medicală în sensul acelor recomandări, reclamantul semnând de luare la cunoștință și "fiind de acord cu toate acestea". O astfel de atitudine a reclamantului nu este de natură să înlăture nici dreptul acestuia de contestare în justiție a actului administrativ, nici motivele de nelegalitate care afectează validitatea acestui act. Nu este întemeiată nici afirmația recurentei în sensul că decizia medicală care l-a clasat pe reclamant ca fiind "apt limitat pentru serviciul în poliție" nu a împiedicat cu nimic desfășurarea activității profesionale, recomandările menționate având doar scopul de a proteja persoana în cauză în vederea recuperării în totalitate a capacității de muncă.

Astfel, în cauză a fost dovedită vătămarea suferită de intimatul reclamant prin emiterea actului administrativ contestat, întrucât - la data emiterii Deciziei 3 din 9 ianuarie 2013 - reclamantul îndeplinea o funcție de conducere (comisar-șef) în cadrul D.I.P.I. Târgu Mureș, iar ca urmare a emiterii deciziei contestate, în baza art. 86 și art. 92 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 516/2003, în vigoare la acea dată, prin Dispoziția secretarului de stat din 18 ianuarie 2013, acesta a fost eliberat din funcția de conducere, fiind pus la dispoziția unității (D.I.P.I.) pe o perioadă de 3 luni. Faptul că, ulterior, prin Dispoziția din 21 februarie 2013, reclamantul a fost repus în funcție poate avea relevanță sub aspectul întinderii prejudiciului suferit, nu și sub aspectul existenței vătămării generate de emiterea actului nelegal.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.M.M.A.I. împotriva Sentinței civile nr. 78 din 26 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2015. Procesat de GGC - N