ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 195 din 26 martie 2013,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul

Municipiul Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice, prin care solicita anularea deciziei nr.

171 din 29 octombrie 2012 și a notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 05 aprilie 2012, emise de pârât; prin

aceeași sentință, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale,

invocată de pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că în speță, în virtutea

principiului aplicării imediate a legii, sunt aplicabile prevederile art. 10

alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din

Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative

emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând

finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare,

se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel”, chiar dacă la data de 7 decembrie 2012, când a fost sesizată

instanța, curtea de apel nu era competentă să judece acțiunea.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și

nelegală.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte

va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în

litigiu, în cuantum de 61.776,86 RON, reprezentând sancțiune aplicată

reclamantului prin actul contestat, a fost calculată în urma verificării

modului de gestionare de către acesta a unor sume avansate din fonduri

comunitare nerambursabile, provenite din fonduri europene, în temeiul O.G. nr.

66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor

art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului

de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”

[alin. (1)], iar „contestația este o cale administrativă de

atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)].

De asemenea, potrivit

art. 51 alin. (2) din același act normativ, „deciziile pronunțate în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul

normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului

de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că

aceste dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul

are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea

debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului

de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță,

fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2

alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 – în sumă de

61.776,86 RON

– asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc.

fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric

și revine Tribunalului Mureș – Secția de contencios administrativ și fiscal

.

În mod greșit a reținut

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința atacată, că în cauză ar fi aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004; prevederile legale

respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat

în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81

alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

4/2013, nefiind deci aplicabile la data de 7 decembrie 2012, când a fost formulată

acțiunea. În acest sens, s-a statuat, de altfel, și prin decizia nr. 2 din 18 februarie

2013, pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii privind interpretarea

și aplicarea unitară a dispozițiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010,

publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 313/30.05.2013.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut

de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312

alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, împotriva sentinței nr. 195

din 26 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2014.