ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 195 din 26 martie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care solicita anularea deciziei nr. 171 din 29 octombrie 2012 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 aprilie 2012, emise de pârât; prin aceeași sentință, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârât.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că în speță, în virtutea principiului aplicării imediate a legii, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”, chiar dacă la data de 7 decembrie 2012, când a fost sesizată instanța, curtea de apel nu era competentă să judece acțiunea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală.

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. În speță, suma în litigiu, în cuantum de 61.776,86 RON, reprezentând sancțiune aplicată reclamantului prin actul contestat, a fost calculată în urma verificării modului de gestionare de către acesta a unor sume avansate din fonduri comunitare nerambursabile, provenite din fonduri europene, în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență” [alin. (1)], iar „contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)]. De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, „deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON. În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 – în sumă de 61.776,86 RON – asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc.

fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Tribunalului Mureș – Secția de contencios administrativ și fiscal . În mod greșit a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința atacată, că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004; prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013, nefiind deci aplicabile la data de 7 decembrie 2012, când a fost formulată acțiunea.

În acest sens, s-a statuat, de altfel, și prin decizia nr. 2 din 18 februarie 2013, pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 313/30.05.2013. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin primar, împotriva sentinței nr. 195 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2014.