ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Județul Mureș, prin L.E.E., Președintele Consiliului Județean Mureș, a chemat

în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună

suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-75029 din 10 octombrie 2011 până la pronunțarea instanței

de fond.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin nota aflată în discuție s-a reținut

faptul că documentația întocmită pentru licitația lucrărilor din cadrul

Proiectului Cod SMIS 1242 cuprinde o neregulă la criteriile de calificare și selecție,

motiv pentru care se aplică o corecție de 5% din valoarea Acordului Contractual

încheiat între Județul Mureș și SC "G.T." SRL.

Reclamantul a

precizat faptul că a formulat contestație administrativă împotriva notei

anterior individualizată, care se află în curs de soluționare.

În ceea ce privește

condiția cazului bine justificat, reclamantul a menționat că actul

administrativ dedus judecății este nelegal, întrucât, prin Adresa nr.

14605/CT/2011, A.N.R.M.A.P. a arătat că nu a identificat elemente care să

exceadă cadrului legal privind achizițiile publice.

În legătură cu

existența prejudiciului, reclamantul a subliniat faptul că restituirea sumei de

135.016,11 RON ar afecta interesul public, raportat la realizarea programului

de dezvoltare locală și la diminuarea resurselor financiare ale autorității

publice.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a

solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 240 din

09 decembrie 2011, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut că, la o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate, nu au fost

oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a

actului administrativ atacat. Toate aspectele invocate de reclamant țin de legalitatea

actului și vor fi analizate numai în cadrul acțiunii în anulare. Menționarea de

către reclamant a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de

nelegalitate a notei de constatare nu sunt de natură să creeze o îndoială

puternică și evidentă asupra legalității acesteia.

În plus, reclamantul

nu a făcut dovada verosimilității prejudiciului invocat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Președintele Consiliului Județean Mureș în numele și

pe seama Județului Mureș, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată nu este corespunzător

motivată și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.

14 din Legea contenciosului administrativ.

În dezvoltarea

acestor motive de recurs au fost formulate de către recurent următoarele

critici de nelegalitate:

Existența cazului

bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă,

căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului

cauzei.

Cu alte cuvinte,

existența unor simple argumente juridice, aparent valabile, este suficientă

pentru răsturnarea prezumției relative de legalitate a actului administrativ.

Prima instanță nu a

analizat dacă există aspecte de nelegalitate ale notei de constatare deduse

judecății, ci doar s-a limitat a aprecia că acestea urmează să fie analizate în

cadrul acțiunii în anulare.

Argumentele juridice

prezentate de parte, chiar sumar probate, dar aparent valabile, sunt de natură

a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat.

Condiția pagubei

iminente este îndeplinită, atât în considerarea cuantumului corecției

financiare aplicate prin nota de constatare cât și în raport de destinația pe

care o au sumele primite de autoritatea contractantă, respectiv rambursarea

cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, asupra cărora se aplică aceeași

corecție.

Paguba iminentă

presupune o anumită urgență pentru a putea opera suspendarea efectelor unui act

administrativ. Există urgență atunci când executarea actului administrativ

aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, care trebuie apărat.

În raport de

împrejurarea că autoritatea contractantă a fost obligată la restituirea sumei

de 135.016,11 RON, ce reprezintă corecția financiară pentru sumele eligibile

deja rambursate, iar procentul de 5% se aplică prin reținerea și din plățile

viitoare, pentru întreg proiectul a rezultat un minus de finanțare de

aproximativ un milion lei. În această situație, este evident că apare un

dezechilibru între interesul general apărat prin emiterea actului și interesul

particular, care, în speța de față, este tot un interes public.

Bugetul proiectului

este prejudiciat de aceste corecții și, în atare condiții, apare posibilitatea

întârzierii derulării unor activități ale proiectului sau chiar imposibilitatea

desfășurării lor din lipsa fondurilor pe care autoritatea contractantă nu le

poate asigura suplimentar față de cele prevăzute inițial.

Ca atare, chiar în

ipoteza anulării actului administrativ atacat și a recuperării de către

autoritatea contractantă a sumelor reținute sau care urmează a fi reținute în

temeiul notei de constatare considerată nelegală, diminuarea fondurilor alocate

pentru derularea proiectului ar putea avea drept consecință eșecul

implementării proiectului.

Intimatul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, este fondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la

cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța

sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în

sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a

le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei

cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac

a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă

judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu

îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât prima instanță nu a expus în mod corespunzător argumentele care au

determinat formarea convingerii sale, cu privire la condiția cazului bine

justificat, impus de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a

făcut trimitere doar la dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului

administrativ și la prevederile Recomandării R(89)8 adoptată de Comitetul de

Miniștri din cadrul Consiliului European.

Mai precis, prima

instanță nu a analizat dacă există aspecte de nelegalitate ale notei de

constatare deduse judecății, ci doar s-a limitat a aprecia că acestea urmează

să fie analizate în cadrul acțiunii în anulare.

Procedând astfel,

instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv

în analiza condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată:

cazul bine justificat și paguba iminentă.

În raport de motivul

de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai

impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate

considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 5 teza I

și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de L.E.E., împotriva Sentinței nr. 240 din 9 decembrie 2011 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV