ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2017

Decizia nr. 374/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1.Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 iulie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. încheiat la data de 06 ianuarie 2014. înregistrat la 14 ianuarie 2014;

- anularea deciziei B. de respingere a contestației formulate împotriva procesului-verbal, înregistrată din 08 aprilie 2014, ca netemeinică și nelegală;

- suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 06 ianuarie 2014, înregistrat din 14 ianuarie 2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze;

- cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial, în baza art. 453 C. proc. civ., numai în caz de opunere.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 235/CA/2014/P.I. din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL , în contradictoriu cu pârâta C. (înființată prin reorganizarea fostei B., conform O.U.G. nr. 41/2014), fără cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL , prin avocați D. și E., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă

susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii reținând, în speță, crearea de „condiții artificiale” în ceea ce privește cererea de finanțare. În acest sens, recurenta consideră că prima instanță în mod greșit a reținut că, prin înființarea celor două societăți nu au fost realizate microîntreprinderi de sine stătătoare, apte să realizeze obiectul măsurii 312, deși societatea își desfășoară activitatea în zonă de la data accesării fondurilor și până la data formulării recursului, a creat locuri de muncă și are și în prezent în derulare contracte comerciale.

Se susține că instanța nu a ținut cont de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru restituirea sumelor, în condițiile în care B. a constatat că societatea îndeplinea toate condițiile necesare pentru încheierea contractului de finanțare și pentru accesarea efectivă a fondurilor nerambursabile.

Recurenta consideră că prima instanță în mod greșit a reținut că între documentația reclamantei și cea a unei alte societăți există similitudini, deși acest fapt nu este interzis de legislația în vigoare și nici de Ghidul solicitantului.

Totodată, susține recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut existența unei contradicții între declarațiile din memoriul justificativ și documentele prezentate ulterior, în sensul că societatea nu a desfășurat niciun fel de activitate de la înființare, dar, cu toate acestea, deține surse de finanțare.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă susține, în esență, că a îndeplinit toate condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru accesarea fondurilor europene și de Ghidul solicitantului pentru măsura 312, documentația fiind verificată de B. și că, deși se invocă o posibilă „creare de condiții artificiale”, nu se arată în concret în ce anume ar consta, iar, în procesul-verbal, nu se menționează dispozițiile legale încălcate.

Se mai arată că nici în legislație și nici în Ghidul solicitantului nu este prevăzută interdicția ca două societăți, persoane juridice distincte, cu patrimonii și asociați diferiți, chiar dacă au același obiect de activitate și sunt din aceeași localitate, să întocmească proiecte de finanțare prin aceeași persoană specializată, nefiind prevăzut nici faptul că banii pentru cofinanțare trebuie menținuți în cont o anumită perioadă de timp, că nu trebuie să aibă același număr de fax cu cel al consultantului, ori că nu este voie ca mai multe societăți din aceeași localitate să depună cereri de finanțare în aceeași sesiune.

1.4. Apărările intimatei;

Prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 26-40), intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluția instanței de recurs;

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În calea de atac declarată, a criticat recurenta greșita reținere de către prima instanță a existenței unei modificări substanțiale a contractului, prin modificarea statutului său din întreprindere individuală, în întreprindere legată, fapt ce a determinat declararea ca neeligibilă a sumei de 803 412,75 lei.

Deși au fost invocate prevederile art. 488, pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că argumentele de fapt prezentate în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu doar motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., ce va fi analizat prin prisma criticilor aduse hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 3 din Anexa 1 la contractul de finanțare din 17 martie 2011, ”beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

De asemenea, pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul. Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, încetarea sau delocalizarea activității pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil, etc.”

Controlul privind suspiciunea de condiții artificiale a identificat modificarea survenită după semnarea contractului de finanțare, cu privire la crearea unui avantaj nejustificat pentru grupul de firme compus din societățile SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL, precum și pentru persoanele implicate în aceste firme, respectiv I. și J., reținându-se, totodată, atât în cuprinsul actelor administrativ fiscale contestate, cât și în sentința primei instanțe, că recurenta reclamantă a încălcat prevederile contractului de finanțare.

Declanșarea controlului ex-post ulterior decontării tuturor tranșelor de plată a avut ca obiectiv verificarea întregii documentații care a stat la baza semnării contractului de finanțare, la care s-au adăugat informațiile suplimentare rezultate din controalele anterioare și din modificările survenite în perioada de implementare a proiectului, autoritatea contractantă acționând în cadrul legal care îi conferea dreptul de a exercita un astfel de control.

Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli (art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanțare, art. 5 (2) din contractul de finanțare), art. 5 (3) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011, art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1698/2005.

În esență, stabilirea existenței unor condiții artificiale pentru ajutorul de minimis solicitat de recurenta SC A. SRL s-a fundamentat pe schimbarea statutului său din întreprindere (în sens larg) autonomă într-o întreprindere legată.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă se află într-un raport juridic de tip „întreprindere legată” cu societatea SC K. SRL, urmărindu-se crearea unui avantaj nejustificat grupului de firme compus din societățile SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL, precum și persoanelor implicate în aceste firme, respectiv I. și J., aspecte care rezultă atât din elementul obiectiv analizat prin prisma scopului instituit în cadrul Măsurii 312 - ”sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, cât și din condițiile subiective ce au fost identificate în procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14 ianuarie 2014.

Potrivit prevederilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, „(1)

Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a)

o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b)

o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c)

o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d)

o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2)

Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3)

Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4)

Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5)

O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.”

Prezintă relevanță în cauza de față prevederile art. 4

4

alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 346/2004, ce au determinat reținerea de către prima instanță a legalității actelor administrativ fiscale contestate de SC A. SRL.

Într-o scurtă inventariere a legăturilor existente între cele două societăți verificate, se reține că:

- La data depunerii cererii de finanțare, doamna J. figura ca administrator la ambele societăți (SC A. SRL și SC K. SRL);

- Ambele firme au sediile sociale în Sat Sanmartin, județul Bihor, în baza unor contracte de comodat încheiate cu domnul I., acesta fiind și proprietarul locației unde este implementat proiectul recurentei-reclamante;

- Sediul celor două firme este comun și cu cel al altor două entități juridice, SC F. SRL și SC H. SRL, ce au în structura lor de conducere aceleași persoane, respectiv J. și I.;

- Domnul I. este și angajat la SC K. SRL, iar în cererile de finanțare se indică, drept potențiali clienți ai ambilor beneficiari, societățile SC H. SRL și SC F. SRL;

- În comisiile de evaluare a dosarelor de achiziții apar, pentru ambele proiecte, aceleași persoane, respectiv J., L., M.;

- La ambele proiecte principalii finanțatori sunt societățile SC F. SRL și SC G. SRL, iar recurenta-reclamantă mai are drept creditor pe doamna J., cu suma de 230 000 lei;

- Cele două societăți au solicitat sprijin nerambursabil pentru ”lucrări de pregătire a terenului-cod Caen”, deși au ca obiect de activitate alte coduri Caen, diferite de activitatea pentru care au depus cererile de finanțare;

- La ambele proiecte beneficiarii serviciilor prestate sunt aceleași societăți, respectiv SC F. SRL, SC G. SRL și SC H. SRL;

- Numitul N., soțul doamnei J., este angajat la SC A. SRL;- utilajele achiziționate în cadrul proiectului sunt similare pentru cei doi beneficiari, putând fi folosite pentru construcția drumurilor și autostrăzilor.

Interpretarea conferită de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra prevederilor art. 3 alin. (3) parag. 4 din Recomandarea nr. 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C -110/13 HaTe Fo GMBH, este cea potrivit căreia „unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.”

Elementele identificate în procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din

14 ianuarie 2014 reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, prin intermediul unui grup de persoane, format din I. și J., s-au creat relații de afiliere în grupul entităților verificate (SC A. SRL și SC K. SRL), în vederea constituirii de avantaje nejustificate către societățile respectiv SC F. SRL, SC G. SRL și SC H. SRL, în sensul prevăzut în Recomandarea nr. 2003/361/CE și în art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dat fiind faptul că aceste persoane s-au coordonat în vederea luării deciziilor atât din punct de vedere juridic, cât și în plan economic, fără a se putea reține că recurenta a acționat într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanțare.

Așadar, implicarea acelorași persoane în proiectele depuse, ori existența unor legături între persoanele implicate, sursele de finanțare comune, identitatea firmei de consultanță pentru ambii beneficiari, clienții comuni ai celor două firme, toate acestea acreditează intenția creării unor condiții artificiale pentru obținerea ajutorului de minimis.

Aceste similitudini ale proiectelor verificate în controlul ex-post documentar, alături de celelalte elemente de natură subiectivă care au fost identificate în organizarea activității la beneficiarii de fonduri nerambursabile constituiți în grup afiliat cu societățile SC F. SRL, SC G. SRL și SC H. SRL, creând legături de ordin juridic și economic care anihilează autonomia de voință a societăților atrase în acest grup, sunt de natură a conduce la reținerea unei conduite asumate a beneficiarei SC A. SRL, în scopul creării în mod artificial a unor condiții necesare pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din schema de ajutor Feadr, în scopul depășirii plafonului maxim de 200 000 euro.

În raport și de soluția jurisprudențială dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunii Europene) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisiei Europene) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: ” fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”

Pentru toate aceste considerente, se reține că sunt nefondate criticile aduse sentinței civile recurate, soluția pronunțată de prima instanță fiind una legală și temeinică.

4.2.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate;

În raport de prevederile art. 496 N.C.P.C., raportat la motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 N.C.P.C., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 235/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC A. SRL S.R.L. Oradea

împotriva sentinței civile nr. 235/CA/2014/PI din 5 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2017.